6,546 matches
-
a ieșit din „cârteala” noastră. Deși...era evident ce putea să iasă. Că... așa-i firea păcătoasă a omului. Lesne a ne codi la muncă, la efort, la migală și răbdare. Lesne a da vina și a urî pe neobosiții dascăli, care vor să ne crească frumoși și drepți, cu tulpinile fără strâmbături, noduri și răsucituri. Mereu refractari și încăpățânați în a deprinde binele și adevărul, lesne a deprinde răul și facilul, crezând că așa e bine. Mai grav, că în
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
rog, poftiți! Deși... sunt obosit. Se înțelege că nimeni nu a mai poftit. Ce tâlhar dorește mărirea pedepsei pe măsura faptei sale? Poate au mai fost și alte întâmplări care ar fi meritat să fie pomenite în memoria bunului nostru dascăl, pe care... l-am iubit mult. Și atunci și acum când luminoasa amintire a domniei sale mi-a picurat această povestire.... Cu smerenie îți cer iertare, domnule Arsu, pentru toate supărările pe care ți le-am pricinuit cu zburdălniciile copilăriei necugetate
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
această povestire.... Cu smerenie îți cer iertare, domnule Arsu, pentru toate supărările pe care ți le-am pricinuit cu zburdălniciile copilăriei necugetate. Știu că ni le-ai înțeles, pentru că ai fost un bun educator. De asemenea, cer iertare și celorlalți dascăli pomeniți în această carte, dacă i-am supărat cu cele povestite. Poate, nu au fost toate adevărate, sau... au fost parțial adevărate. Poate, le-am „înflorit” pe ici-colo, ori le-am interpretat cum le-am simțit atunci. Sau... acum? De
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ultima clasă a liceului ne hârjoneam ca niște țânci prin zăpadă, cu greu ne vârâseră elevii de serviciu în clasă, cu toate că aveam oră cu Larionescu - prescurtat Lari, așa îi spunea toată lumea -, profesorul de fizică, om sever, ținea la meserie, alți dascăli, tinerii, parcă mai degrabă s-ar fi amestecat cu noi în bătălia cu bulgări de zăpadă, decât să pună mâna pe catalog. Apoi, în entuziasmul general, se hotărâse, nu mai țin minte cine venise cu ideea, să plecăm în ziua
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Despre instruire și învățare 239 Despre o minte bună 249 Despre abordarea negativă 257 Despre meditație și educație 267 Despre înflorire 273 Școli, Maeștri și Discipoli Probabil dintotdeauna, oamenii cei mai învățați dintr-o comunitate au fost un fel de dascăli ai celorlalți. Generațiile mai în vârstă transmiteau celor mai tinere cunoștințele necesare vieții, învățarea făcându-se mai cu seamă prin imitație și pe baza tradiției orale. Deci învățătură și învățarea există dintotdeauna. Dar școlile? De când există școli? Depinde de ceea ce
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
atât de eficace. Dar școală, așa cum o cunoaștem noi, școala ca instituție cu existența permanentă, a apărut, după toate probabilitățile, în Antichitate. O astfel de instituție presupune, daca nu o cladire anume destinată scopului, cel putin niște oameni dedicați acestuia - dascălii -, a căror principala îndeletnicire și răspundere este de a-i învăța pe alții. În rândul multor culturi, preoții feluritelor religii au fost primii profesori. Pe langă temple erau organizate școli, în care sacerdoții - cei mai învățați oameni din comunitățile respective
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
și pentru anii 1300 și 1400......erau (...) și alte școli, pentru slavona și caligrafie, din care ieșeau scriitorii domnești. Astfel de școli nu erau însă deschise oricui și nu aveau decât un ucenic, doi: erau înseși locuințele caligrafilor curții și dascălilor de slavonește.(...) Boierii nu știau carte, ei nu scriau, nu citeau, nu înțelegeau limba bisericii și a statului. Domnii erau de cele mai multe ori tot asa de înaintați. Cărturarul era cine trebuia să știe carte pentru a trăi: popa, dascălul, logofătul
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
și dascălilor de slavonește.(...) Boierii nu știau carte, ei nu scriau, nu citeau, nu înțelegeau limba bisericii și a statului. Domnii erau de cele mai multe ori tot asa de înaintați. Cărturarul era cine trebuia să știe carte pentru a trăi: popa, dascălul, logofătul. (...) Așa a fost până pe la anul 1550. Cea dintâi școală înaltă în țările noastre s-a întemeiat în Iași, pe vremea lui Vasile Lupu (secolul al XVII-lea, n.r.). (...) Dascălii noștri veniră de la școala din Kiev. Ei trebuiau să
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
cine trebuia să știe carte pentru a trăi: popa, dascălul, logofătul. (...) Așa a fost până pe la anul 1550. Cea dintâi școală înaltă în țările noastre s-a întemeiat în Iași, pe vremea lui Vasile Lupu (secolul al XVII-lea, n.r.). (...) Dascălii noștri veniră de la școala din Kiev. Ei trebuiau să dea domniei cărturarii de câri era nevoie, cunoscători de slavonește și grecește. În Țară Românească, o școală de acest fel a fost așezată de Șerban Cantacuzino în biserică Sf. Sava (sfârșitul
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
orașe ale principatelor. Numărul lor crește necontenit; Alexandru Ipsilanti, domn muntean, ia măsuri că orice oraș mai însemnat să-și aibă o școală. În program se prevăd lecții de limbile latină și franceză. Multe din școlile din provincie avea și dascăl de grecește. De la o vreme, învățarea științelor capătă un loc mult mai mare, și prin stăruințele mitropolitutului Moldovei Iacob al II-lea întreg învățământul suferă o schimbare spre modernitate în această țară. De mult, brașovenii, negustori și meșteșugari înstăriți, aveau
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
măreau, școala începea să capete tot mai multă însemnătate. Faptul de a merge la școală se transformă într-o ocupație în sine, părinții devenind tot mai dispuși să-și lase copiii să învețe măcar să scrie și să citească; a fi dascăl devenea o profesie în adevăratul înțeles al cuvântului, cu norme și coduri specifice, iar educația se transformă ea însăși în obiect de studiu și domeniu de cercetare. Dacă până atunci reformele în domeniul educației se manifestaseră doar că părți ale
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
l-aș fi observat, n-avea cum să-mi scape: Îi studiasem de prea multe ori cu invidie fizionomia distinsă, cu trăsături regulate și armonioase, de june-prim de cinema, care provoca vise erotice studentelor Îndrăgostite in corpore de arătosul lor dascăl. - Te-ai decis? Ce facem? Purcedem la treabă sau ne lăsăm păgubași? Nu, era clar: se distra pe seama mea cu voluptate și cinism inocent. Vechea lui aplecare spre teatralizarea prelegerilor universitare rămăsese nealterată: ce conta că auditoriul se restrânsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că scurgerea timpului Îi așază În posturi privilegiate. Seamănă mult cu profesorii care se miră prostește de naivitățile și de aberațiile În materie de fizică ori astronomie ale unor Arhimede sau Galilei, care comiteau În vremea lor erori pentru care dascălii În cauză i-ar trânti cu aplomb la examene pe elevii lor de astăzi. Cam așa se Întâmplă și cu istoricii. Tot timpul par să spună: „Cum a fost posibil ca X să greșească În acest mod scandalos când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de vrăbii, de sticleți zurbagii se ridicau lărmuind și a doua oară nu se mai dădeau pe-acolo. Recoltele boierului crescură. Când urâțelul împlini nouă ani, fu adus un dascăl grecesc chior. închizându-și des singurul ochi teafăr și ferindu-se să-și privească prea mult elevul, acesta îl învăță rapid elina, latina, geometria, nițică filozofie și arta conducerii maselor, deși în sine sa dascălul se îndoia că va exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nouă ani, fu adus un dascăl grecesc chior. închizându-și des singurul ochi teafăr și ferindu-se să-și privească prea mult elevul, acesta îl învăță rapid elina, latina, geometria, nițică filozofie și arta conducerii maselor, deși în sine sa dascălul se îndoia că va exista vreodată o masă de oameni capabilă să-l privească și să-l asculte pe Răducu mai mult de câteva clipe fără s-o ia la fugă. însă tot răul spre bine: pe cât era de pocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În avion nu Într-un pat de campanie cu tăblii de fier și taică-miu mai mult beat decît treaz și cu biciul după ușă te-ai născut negru În cerul gurii zicea maica-mare da tot l-am mușcat pe dascăl de mînă cînd a ridicat joarda să dea că mă săturasem să tot Încasez În locul lui fii-su că blegi au fost toți frații mei și Gellu și Ionuț și Mitică auzi modești și cumsecade și ce-au făcut nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ceva? Ar trebui să recunoști că l-am învățat bine! se încăpățână Moș Calistrat. Atât de bine încât acum a ajuns să fie mai bun ca mine și asta în numai două zile. No, vezi ce înseamnă să fii un dascăl priceput? Dacă nu v-ați mai certa, ar fi foarte bine! interveni Toma. Cred că sunt o mulțime de alte lucruri care ar trebui să ne frământe acum. Că bine zici, dragul meu Cristi, îl aprobă Calistrat, domniței îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Sterian. Vasile Tomescu își amintește de întinderea satului: de la Ion Căținaș în sus și în jos, până la Ghiță Prențu și Costic Bădăluță, dincolo de pod. Cu mai multă precizie, Caliopia Bădăluță spune că ea a apucat în poartă la Ghiță a dascălului un par, un stâlp despre care oamenii ziceau că a fost bătut prima dată acolo de către cei care au venit din Bucovina. Pe de alt parte, Varvara Tomescu spune că bunica sa i-a zis că primul par (stâlp) a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de Alexandru Ioan Cuza, deși ne-am fi așteptat ca fruntașii răzeși să fi făcut școal singuri. Se poate ca cei care au vrut să învețe scrisul, cititul și socotitul să fi învățat în sat, cu un preot sau un dascăl, așa cum se obișnuia prin satele Moldovei. Când s-au organizat comunele, după reforma administrativă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, satul Fruntești pierduse întâietatea, satul Lunca, așezat într-o poziție centrală și în plină expansiune demografică, a devenit centru de comună
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moldova. Până în anul 1850 au activat învățătorii itineranți, veniți din Ardeal în Bucovina, dar și în Moldova și șara Românească care mergeau din sat în sat și, pentru o plată modestă, învățau pe copii scrisul și cititul. Cei mai cunoscuți „dascăli” ardeleni care au pus bazele învățământului superior în limba română, la București și Iași, au fost Gheorghe Lazăr și Gheorghe Asachi. Nicolae Boca și-a dat la școală toți băieții (fetele, potrivit concepției vremii rămâneau acasă, în gospodărie, să muncească
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Vasile V. Iacobeanu, de din vale de biserică, plantează vie nobilă și pomi. Îl țin minte pe preotul Păvăluță care, în tot anul, când venea cu Nașterea Domnului, se oprea la noi, lua masa de post și bea o cafea. Dascălul bisericii era Gheorghe Pintilescu, om voinic, roșu la față, cu glasă puternică și cu frecvență la pahar. Preotul Ion Păvăluță a suferit cumplit, fiind reprimat de regimul comunist, pentru o vină mai mult inventată, decât reală: A fost implicat într-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
an al celui de-al nouăsprezecelea veacă (1801 - n.a.), o măreață și frumoasă biserică din lemn. Înainte de această biserică, pe la 1772-1774 (Recensământul zisă rusescă - n.a.), în Mărăști se afla un locaș de cult, la care slujea un preot și un dascăl. De la prima vedere, biserica de lemn din Mărăști impresionează prin dimensiune și înălțime, cât și prin prezența celor două turle. Toate acestea o definescă ca fiind o ctitorie boierească, deosebindu-se de celelalte biserici din zonă. Din punct de vedere
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin secolele al XVII-lea și al XVIII-lea prin satele răzeșilor din Moldova? Instrucția se făcea pe lângă o mănăstire , cel mai probabil la Răchitoasa din același ținut al Tecuciului, apoi se învăța pe lângă biserica satului, cu un preot sau dascăl. Unii răzeși aveau interesă să învețe carte pentru a accede în diverse funcții și pentru a obține mici titluri de boierie: căpitan, agă, postelnic. Până la jumătatea secolului al XIXlea, cu toate încercările de organizare și funcționare, într-un cadru organizat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arată în recensământul din 1774, avea ca scutiți de dări 12 duhovnici, dar pe nici unul nu l-a pusă să-i învețe buchiile pe copiii țăranilor. Postelnicul Grigore Rosetti, care a trăit până în 1859, a avut pentru copiii săi, ca dascăl, pe tatăl marelui istorică A. D. Xenopol, dar nu s-a gândit și la cei care munceau pe moșia lui. în opoziție cu boierii din familia Rosetti sunt proprietarii moșiei Dobreana, frații Sterian, de numele cărora se leagă primul local de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îi era locul, la Școala Normală „Ștefan cel Mare” din Bacău, ca profesor de pedagogie-psihologie, unde a dat măsura pregătirii, disponibilităților și înclinațiilor sale. Vasile Totolea a fost, înainte de toate, un educator, un formator de conștiințe, în spiritul foștilor săi dascăli și pedagogi. Poate cea mai mare dintre calitățile cu care a fost înzestrat profesorul Vasile Totolea a fost disponibilitatea de a da din acumulările și personalitatea sa celor care se pregăteau pentru a fi dascăli neamului, altfel spus, se reporta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]