1,810 matches
-
precum efectele de suprafață de obicei admise. Extrema eterogenitate a "genurilor de discurs", făcute cunoscute deja de către Bahtin ca fiind o caracteristică a limbajului uman, reprezintă, în fapt, o constatare empirică prealabilă oricărei abordări tipologice a diferențelor. Eterogenitatea este un dat pe care lingvistul nu poate să-l ignore și este imposibil să dezvolți o teorie câtuși de puțin consecventă a textului, fără a se ține seama, la modul, pe cât posibil, economic și general, de ceea ce este, înainte de toate, experiența comună
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
trebuie să fie în același timp descrierea mișcărilor de lectură pe care acesta o dictează" (Eco 1985). Primul mimesis sau planul prefigurării situat în amonte față de textualitate este cel al intrigii văzute ca un ansamblu de actiuni înrădăcinate într-un dat preconstruit. Memorie a ceea ce textul asumă și încearcă să redea cu claritate, acest prim mimesis marchează ancorarea compoziției narative în capacitatea practică de înțelegere a cititorului. Într-adevăr, "A imita sau a reprezenta acțiunea înseamnă mai întâi a pre-înțelege resortul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
argumentat pentru întrebarea adresată. De fapt, mai mult decât un răspuns la o falsă întrebare, afirmațiile Mielului reprezintă încercări de respingere a presupozițiilor din întrebarea inițială. Într-adevăr, atunci când întrebarea se referă la "îndrăzneala" și "curajul" Mielului, aceasta presupune un dat care poate fi interpretat: Mielul a venit tocmai pentru a tulbura apa Lupului. Mișcarea argumentativă a răspunsului mielului este următoarea: [3] pregătirea, reangajare în interacțiune [4] Cum: negarea presupoziției printr-o formă interogativă " Cum aș putea să tulbur..." [5] Cînd
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
răspunsul ca fiind o componentă reactivă a perechii respective, trebuie să observăm că o aserțiune va da posibilitatea de a se lua inițiativa și de a se deschide un schimb de replici. O aserțiune aduce cu sine un fapt, un dat, o teză pe care interlocutorul este somat fie să o respingă, fie să o admită. Se deschide astfel un schimb de replici, atât printr-un act interlocutiv de interogație, cât și printr-un act de asertare. În plus, valoarea interlocutivă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din ce motiv și cine se opune la ele"365. Acest lucru nu înseamnă că trebuie negată importanța pe care clima, mediul înconjurător, legăturile de sânge și rudenie le au în cadrul identității colective, ci că trebuie să "acceptăm că aceste daturi sunt doar câteva dintre elementele unui întreg complex pe care îl numim identitate colectivă, și rolul lor este de cele mai multe ori determinat de gradul în care ele sunt valorizate"366. Din acest punct de vedere, Wintle evidențiază faptul că identitatea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
complex pe care îl numim identitate colectivă, și rolul lor este de cele mai multe ori determinat de gradul în care ele sunt valorizate"366. Din acest punct de vedere, Wintle evidențiază faptul că identitatea colectivă nu este în niciun caz un dat natural, ci este legată de procesele de educație la nivel social, fiind definită de cultură și nu de moștenirea genetică 367. Însă, acest lucru nu presupune neapărat o coerență, sau o lipsă de contradicție la nivelul identității colective, întrucât elementele
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
-se tot de la o cheie. Nu e vorba de o cheie-mister, ci de lipsa unei chei de la un apartament într-un anume moment-cheie. Sufocant și halucinant totodată mister. Recunoaștem la Maria Postu o tandrețe senină în confruntarea „da”/ „nu”, un dat al antonimicului care pulsează într-o unduire simetrică, cu o încărcătură vizibil moralizatoare: „nu trebuie Vă fie soare ca să fii fericit sau ploaie ca să devii melancolic, nu trebuie să fii iubit ca să simți că triești, nici urât de cineva ca să
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
însă ea continuă să acționeze sub impulsul unui drog. și nu se mai poate elibera de-acest impuls malefic. în comportamentul (acțiunile) ei recunoaștem ceva din trăirile unui cleptoman, Magda furându-și, cu bună știință, liniștea - care este un prețios dat divin. și cu un zâmbet amar am zice (ieșind din ficțional, firește!): Dacă ar fi cunoscut acel ghid de supraviețuire emoțională, scris de talter Riso, ce bine-ar fi fost?! și totuși, ne întrebăm: De ce-și supune prozatorul eroica
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Flaubert, Doamna Bovary, p. 47 În ce privește relația dintre metaforă și metonimie, J. Neefs (1973) distinge două tipuri de metafore descriptive, după felul în care sînt, extra-diegetice sau intradiegetice. Sînt extradiegetice procedurile comparative al căror atribut comparativ se referă la un dat spațial exterior contextului istoriei povestite (diegeză), fie că aparține microuniversului ideolectal al autorului, fie că face parte dintr-un ansamblu cultural sau ideologic mai vast. Astfel se întîmplă că în inima Emmei "amintirea lui Léon [...] scăpăra mai tare decît un
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
duce și la concluzii neplăcute pentru emitent, el însuși lipsit de orice reflex democratic -, ideea pe care Brucan o exprima făcea din încetineala procesului de construcție democratică în România o "necesitate obiectivă" cum se spunea la cursurile de marxism, un dat fatal și inevitabil. De bună seamă, așa cum am mai spus, în țesutul intim al societății românești și în istoria acesteia existau există încă factori care îi frânează progresul rapid în termenii unei democrații pe deplin asumate 48. Tradiția istorică a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ministeriale. Conjugate cu lipsa încă acută de magistrați specializați în fraude economice și corupție, cu o infrastructură încă insuficientă, aceste carențe se resimt până azi în funcționarea justiției. Corupția este un fapt de netăgăduit în societatea românească așa cum e un dat constant al societăților post-comuniste, urmând un spectru descrescător dinspre est spre vest, cu o cotă explozivă în Rusia și Ucraina, atenuându-se apoi cu cât privim către Europa Centrală. Pe această hartă a afacerilor ilicite, România și Bulgaria au devenit
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Goethe), într-o dramă-tip, ale cărei caracteristici se pot combina diferit într-o varietate de moduri artistice (și nu doar în tragedie!), în funcție de context (cu simțul său istoric extrem de acut, filozoful a înțeles că plăcerea estetică nu e un dat imuabil, ci o variabilă ce se negociază mereu, dinspre prezent spre trecut). În fond, după cum remarca Hans Robert Jauss, problema catharsis-ului "se pune numai în cadrele conceptuale prescrise de o estetică a reprezentării", focalizată pe acele tipuri de texte
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
femeia să devină, în sfârșit, o "icoană". Or, cristalizarea iubirii într-o formă perfectă, pură, presupune intervenția creatoare a imaginației, pentru că numai imaginația este izvorul idealizărilor de tot soiul și al credinței în "curățenia dragostei", asumată de Andrei ca un dat necesar "pentru înțelegerea rostului vieții". În mod firesc, bărbatul înclină să-și facă iar chip cioplit din femeie, până ce realitatea intervine brutal, spulberând iluzia. Și așa, exact când e pe punctul de a ierta, Andrei găsește în cutia de poștă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la cele mai importante nume care au încercat să reabiliteze mimesis-ul din perspectivă cognitivă. Plecând de la postulatul aristotelician că anagnorisis (recunoașterea) este, în tragedie, "răsturnarea care face posibilă trecerea de la ignoranță la cunoaștere", Frye sublinia faptul că recunoașterea "este un dat fundamental al intrigii". Dar autorul Anatomiei criticii, observă Compagnon, "trecea pe nesimțite de la recunoașterea de către erou, în interiorul intrigii, la o altă recunoaștere, exterioară intrigii, legată de receptareea sa de către spectator sau cititor" (op. cit., p. 149). Ca atare, anagnorisis, și deopotrivă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
teoria deja existența ar fi fost suficientă. Intervenția noastră a fost determinată de intenția de a răspunde nu doar la întrebarea "Cum?", ci și la întrebarea "De ce?". Iar rostul acestei activități mult prea complexe nu ar putea fi extras din datul și datele imediate, ci doar în urma unei analize care poate să destrame falsele evidente. Considerăm că reașezarea elementelor teoretice pe care am realizat-o sporește consistentă domeniului organizațional și social, făcând posibilă o ultimă analiza necesară aceea a imaginii organizaționale
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
aud la geam Cu degetul cum bate. Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind, As mai trai o viata. E dus, si voi muri dorind Să-l văd odată-n fata. Așa vrea poate Dumnezeu, Așa mi-e datul sortii, Sa n-am eu pe băiatul meu La cap, in ceasul morții! Afara-i vânt si e-nnorat, Si noaptea e târzie; Copilele ti s-au culcatTu, inima pustie, Stai tot la vatra-ncet plângând; E dus si nu
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
de excluderea socială (35%) apare prin formulări de genul prăbușire, cerc vicios, cădere (41%), amintind, în mod incidental, de fenomenul descalificării sociale (Paugam, op. cit.), numit al "noii sărăcii". Se denumește astfel un proces, mai mult decît o stare sau un "dat natural". Aceste enunțuri despre noua sărăcie și despre cădere, despre fatala înlănțuire pe care aceasta o implică, sînt puțin prezente la subiecții săraci (2 din 20 și 0 din 20). Categoria "dezorganizare familială, divorțuri, separări, decese" este pusă în evidență
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
psihologii: un ansamblu complex de procese care asigură însușirea și utilizarea corectă a unei limbi. Limba obiect de studiu în special al lingvisticii este constituită din sistemele gramatical, lexical, fonetic etc.; ea reprezintă etalonul comun folosit într-o colectivitate, un dat obiectiv și exterior persoanei. Limba este creația dar în același timp fundamentul limbajului. Pe de altă parte, în stilistică (stilul ansamblu de procedee care caracterizează vorbirea unui grup de indivizi sau chiar a unui singur individ), exprimarea proprie unui grup
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
pe care fiecare civilizație în parte a căutat să-l definească în conformitate cu specificul sistemului său de credințe. În acest fel, Julien Ries confirma ipoteza amintită, afirmând că, într-adevăr "există un element fundamental în diferitele fenomene din marile religii, un dat mereu identic: sacrul"68. Multitudinea de opinii formulate în interpretarea acestui concept constituie, într-un anume sens, un act aparte de creație. Pornind de la cele mai vechi definiții ale sacrului, începând cu manifestările totemismului, animismului, cultului strămoșilor, fetișismului, politeismului, și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
face referire la o serie de imagini arhaice, care persistă în conștiința întregii umanități, încă din cele mai vechi timpuri. El poate fi înțeles deci, ca o expresie a subconștientului colectiv, ca o predispoziție a conștiinței sociale, și ca un dat aprioric al psihicului uman de a produce reprezentări. Ținând cont de aceste realități, dar și de celebra aserțiune eliadiană conform căreia "crearea Lumii devine arhetipul oricărui gest creator uman"89, recunoaștem o posibilă interacțiune a conceptului de arhetip (ca o
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
din punctul de vedere al înfățișării fizice, cât și din perspectiva calităților morale, spirituale și intelectuale. Asemănarea cu divinitatea în sensul perfecțiunii reflectă importanta calitate pe care omul trebuie să și-o însușească alături de ceea ce se consideră a fi un dat al firii, desăvârșirea constituind o năzuință spirituală permanentă în descoperirea profunzimii divine. Semnificațiile acestei finalități au implicații marcante și asupra creației umane, care imită în sens spiritual actul creator primordial. Așa cum susține și filosoful rus Nikolai Berdiaev 108, permanenta căutare
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
poate fi epuizat, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, de sensuri precum cele de simplu semn, obiect sau imagine, în accepțiunea noastră, simbolul aflându-se într-o deplină consonanță cu ideea de reprezentare vizuală a sacrului. Fiind percepută ca un dat firesc al naturii umane, atât în perioada Evului Mediu, care căuta mai mult să ofere o interpretare a lumii vizibile, decât o analiză atentă a acesteia, cât și în general, în întreaga istorie a civilizației, gândirea simbolică a cunoscut două
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lor fiind mai curând legată de condițiile specificului uman. Referindu-ne tot la simbol, în concepția lui Mircea Eliade, substraturile trăirii religioase aparțin domeniului simbolic, legătura omului cu sacrul fiind intermediată de conștiință. Simbolul eliadian poate fi înțeles ca un dat al conștiinței și ca o trăsătură fundamentală a inteligenței umane, relaționând, totodată, și cu una din principalele trăsături ale sacrului aceea de a se manifesta -, fenomen cunoscut sub denumirea de hierofanie. Din această perspectivă, simbolul eliadian definește o formă a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
al creației unui însemnat număr de artiști. Timpul a arătat însă că "spiritul înnoitor pogoară unde poftește"156, atributul creației fiind înnăscut și nu dobândit, fapt care a întărit crezul anumitor gânditori că a fi creator constituie prin excelență un dat al firii, și nu doar o etapă aparte din evoluția existenței umane, în deplin acord cu înțelesurile frazei: "Creator nu devii, ci ești"157. Continuând parcursul istoric al teoriilor despre creație, un alt moment de referință în explicarea originii și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
filosoful Liviu Rusu o prezenta ca pe o stare de iluminare, în urma căreia imaginile încă vagi ale viitoarei opere se clarifică, artistul simțindu-se înzestrat cu puterea pătrunderii esenței lucrurilor 204. Din această privință, inspirația se arată a fi un dat necesar al creației artistice, aducând acele sensuri neașteptate, contrare uneori raționamentului logic, capabile să determine evoluția neprevăzută a procesului creator, îmbogățind, modificând și determinând în mod fundamental realizarea operei de artă. Tot Liviu Rusu este cel care amintește de o
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]