1,380 matches
-
scăpat degradării extinde timpul acoperit prin identificarea variațiilor care se potrivesc cu inelele având vârstă cunoscută a unor copaci actuali. Copacii pietrificați oferă paleoclimatologiei date care conturează detalii privind porțiuni relativ scurte ale unor perioade îndepărtate. Fosilele sunt datate prin datare radioactivă, margina de eroare fiind destul de mare. Inele pot oferi anumite informații privind precipitațiile și temperatura din acea epoca. Pentru o analiză a unei periode mai îndelungate, geologii extrag informații din straturile sedimentare. Sedimentele, uneori pietrificate, pot conține în unele
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
guvernului olandez față de problema războiului a fost reflectată de evoluția stării forțelor armate ale țării, a cărei dotare nu s-a modificat în mod semnificativ de la sfârșitul primei conflagrații mondiale, în condițiile în care chiar și conform standardelor anului 1918 datarea era inadecvată. În cursul recesiunii economice din deceniul al treilea și ca urmare a scăderii încordării pe plan internațional, bugetul alocat forțelor armate a fost puternic limitat. În deceniul al treilea au fost alocați doar 1,5 milioane de guldeni
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
istoric invocând fapte și întâmplări petrecute în teritoriile autohtone, evenimente care ar fi determinat decisiv zămislirea baladei. Argumentele de natură general istorică sau istoria limbii sunt cele care au stat la fundamentarea aprecierilor lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1875) referitoare la datarea originii Mioriței. Episodul „alegoria morții” ar oferi indicii pentru a susține că acest cântec a fost creat între 1350-1450. Singurul exeget care urmărește fenomenul evolutiv al Mioriței și ia în discuție două momente distincte (nașterea "versiunii colind a Mioriței", respectiv
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
vizează geneza și circulația textelor mioritice (prin raportare la variantele aromâne), iar capitolul „Câteva capodopere în lumina eternității” debutează cu unele aprecieri despre Miorița - un rezumat tematic, reluarea tezei „morții tânărului nelumit” ca germene al textului, respectiv o teorie privind datarea. Mircea Eliade (1907-1986) publică, în 1970, la Paris, prima ediție a volumul "De la Zalmoxis la Genghis-Han - Studii comparative despre religiile și folclorul Daciei și Europei Occidentale", în cuprinsul căreia dedică un capitol distinct baladei Miorița - "Mioara năzdrăvană". Aprecierile și notele
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
1981) dar, mai ales, "Miorița și vechile rituri funerare la români" (1983). Premisele cercetării lui I. Taloș vizează caracterul arhaic al variantelor mioritice din Transilvania, prin prisma cărora analizează aspectele unei „curioase înmormântări ciobănești” redeschizând, cu acest prilej, capitolul privind datarea Mioriței din perspectivele „credințelor magico-religioase” (direcție punctată decisiv de M. Eliade în 1970).
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
în anul următor. János Ferencz Fetzer a vizitat biserica veche de lemn înainte de a dispărea și a descris-o într-unul din primele studii dedicate bisericilor de lemn din Transilvania. Biserica este adesea menționată în studii de specialitate datorită unei datări greșite din anul 1255, o datare care a aprins fanteziile unor cercetători. János Ferencz Fetzer a lansat în studiul său de început o datare confuză. Pe de o parte a datat biserica după aspectul ei formal din secolul 17 iar
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
a vizitat biserica veche de lemn înainte de a dispărea și a descris-o într-unul din primele studii dedicate bisericilor de lemn din Transilvania. Biserica este adesea menționată în studii de specialitate datorită unei datări greșite din anul 1255, o datare care a aprins fanteziile unor cercetători. János Ferencz Fetzer a lansat în studiul său de început o datare confuză. Pe de o parte a datat biserica după aspectul ei formal din secolul 17 iar pe de altă parte a transcris
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
dedicate bisericilor de lemn din Transilvania. Biserica este adesea menționată în studii de specialitate datorită unei datări greșite din anul 1255, o datare care a aprins fanteziile unor cercetători. János Ferencz Fetzer a lansat în studiul său de început o datare confuză. Pe de o parte a datat biserica după aspectul ei formal din secolul 17 iar pe de altă parte a transcris greșit anul 1255 înscris în lemnul ei. Prima datare a fost preluată de Petri Mór în timp ce Dionisie Stoica
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
Fetzer a lansat în studiul său de început o datare confuză. Pe de o parte a datat biserica după aspectul ei formal din secolul 17 iar pe de altă parte a transcris greșit anul 1255 înscris în lemnul ei. Prima datare a fost preluată de Petri Mór în timp ce Dionisie Stoica și Ioan Lazăr au înclinat spre cea de-a doua, mai veche, in monografiile Sălajului de la începutul secolului trecut. De la ei datarea medievală a trecut mai departe, la autorii români contemporani
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
transcris greșit anul 1255 înscris în lemnul ei. Prima datare a fost preluată de Petri Mór în timp ce Dionisie Stoica și Ioan Lazăr au înclinat spre cea de-a doua, mai veche, in monografiile Sălajului de la începutul secolului trecut. De la ei datarea medievală a trecut mai departe, la autorii români contemporani, care o consemnează automatic, fără spirit critic. Leontin Ghergariu a citit corect anul 7255 scris în chirilice după era bizantină, de la Adam, care se traduce prin anii 1746-1747 de la nașterea Domnului
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
Adam, care se traduce prin anii 1746-1747 de la nașterea Domnului. Din păcate lucrarea lui Leontin Ghergariu despre bisericile de lemn din Sălaj a rămas în manuscris și este puțin cunoscută. Trebuie reținut că Leontin Ghergariu însuși a înclinat spre o datare mai veche a bisericii de lemn din Bănișor invocând o conscripție din 1733. Conscripția putea, desigur, surprinde o biserică anterioară mai veche în Bănișor însă biserica demolată la sfârșitul secolului 19 pare mai degrabă să fi fost datată de inscripția
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
celor care dețineau cetatea. Cele mai multe clădiri interioare, ale căror urme pot fi văzute pe teren, au fost ridicate, probabil, în secolul al XVI-lea. Capela actuală a fost ridicată în secolul al XVIII-lea, când cetatea nu mai era folosită. Datarea fortificațiilor constituie însă o problemă dificilă, deoarece planul cetății, regulat, de forma unui dreptunghi, cu turnuri de colț în interior, nu are analogii în Transilvania. Data construcției cetății ar putea fi plasată mai curând în prima jumătate a secolului al
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
pretorului (comandantului) unde a poposit însuși împăratul Traian în iarna anului 105. La vest de castru, pe malul Dunării, se văd ruinele termelor (băilor) romane; s-au găsit în ziduri cărămizi cu ștampila legiunii a V-a Macedonica, semn al datării construcției băilor în același timp cu construcția castrului și a podului. În răstimpul existenței sale, castrul roman Drobeta este marcat de cinci perioade de modificări majore: Drubetis; Drubeta; Drobeta. Cât privește denumirea tardivă a Drobetei, Theodora, aceasta este atestată numai
Castrul roman Drobeta () [Corola-website/Science/314415_a_315744]
-
î.C., următoarea, un dupondiu din bronz, din timpul împaratului Nerva (97 d.C.), un sesterț din bronz emis de Traian și datat 103-110 d.C. (?), cea mai recentă monedă fiind un dupondiu din bronz de la Otacila Severa, datat 244-248 d.C. Prin datarea monedelor, se consideră că acest castru a funcționat neîntrerupt cel puțin în intervalul cuprins între anii 100-250 d.C.
Castrul roman Germisara () [Corola-website/Science/314447_a_315776]
-
a dr. Heywood Floyd pentru a studia o perturbație magnetică prezentă în craterul Tycho și denumită Tycho Magnetic Anomaly One (TMA-1). O excavație desfășurată în zonă aduce la lumină un monolit negru, realizat conform proporțiilor 1:4:9 și a cărei datare îl plasează cu 3 milioane de ani în urmă, devenind prima dovadă concretă a existenței vieții extraterestre inteligente. Floyd și echipa care vizitează situl au ocazia să observe reacția monolitului la primul contact cu lumina solară: el trimite un semnal
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
film este negru și opac. Monoliții TMA-1 și TMA-2 au rămas identici în film și în carte. În roman, HAL devine operațional pe 12 ianuarie 1997, dar în film anul este dat ca fiind 1992. Nu este singura diferență de datare; oamenii-maimuță din roman sunt vizitați de monolitul extraterestru în urmă cu 3 milioane de ani, în timp ce filmul vorbește despre 4 milioane de ani. Faimosul citat care deschide continuarea "2010" - „Dumnezeule, e plin de stele” - nu apare de fapt în filmul
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
că ar fi pânză cu care Iisus a fost acoperit după coborârea Lui de pe cruce și că păstrează întipărita imaginea să. Scepticii, însă,consideră obiectul a fi un fals rafinat. În 1988, Sfanțul Scaun își dă acordul pentru efectuarea unei datări cu carbon radioactiv. În acest scop, o porțiune dintr-un colț este decupata și trimisă la trei laboratoare, si anume cele ale Universității din Oxford, Universității din Arizona și cel din cadrul Institutului Federal de Tehnologie din Elveția. Toate acestea au
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
si anume cele ale Universității din Oxford, Universității din Arizona și cel din cadrul Institutului Federal de Tehnologie din Elveția. Toate acestea au indicat dată de proveniență ca fiind situată în perioada 1260 - 1390. Deși efectuată independent de trei laboratoare, acesta datare a fost imediat contestată, nefiind acceptată de întreaga lume științifică . Unul din argumentele aduse de către Anna Arnoldi (Universitatea din Milano) și Raymond Rogers (Universitatea din California) menționează eventuală contaminare bacterială care poate afecta precizia unui astfel de test. Mai mult
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
O echipa condusă de Leoncio A. Garza-Valdes și Stephen J. Mattingly (Universiatea Sân Antonio din Texas) au adus un alt argument referitor la reziduurile bacteriale conținute de giulgiu, subliniind faptul că acea contaminare bacterială a mostrei supusă studiului afectează acuratețea datării cu carbon-14. Biserică Catolică, actualul custode al giulgiului, nu s-a pronunțat niciodată în mod oficial asupra autenticității, considerând că aceasta nu ajută cu nimic religiei creștine, dar a acceptat rezultatul datării cu radiocarbon efectuate în 1988, care a indicat
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
contaminare bacterială a mostrei supusă studiului afectează acuratețea datării cu carbon-14. Biserică Catolică, actualul custode al giulgiului, nu s-a pronunțat niciodată în mod oficial asupra autenticității, considerând că aceasta nu ajută cu nimic religiei creștine, dar a acceptat rezultatul datării cu radiocarbon efectuate în 1988, care a indicat că origine perioadă medievală 1260 - 1390.. Analizorul VP-8, folosit de NAȘĂ, realizează o imagine tridimensională a giulgiului. La ora actuală, nu se poate afirma cu certitudine care este perioada reală când giulgiul
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
ca fiind 1391-1392. Considerat a fi cel mai vechi text scris în limba română, cu litere chirilice, manuscrisul cuprinde Legenda Duminecii și două omilii legate de Joia și Duminica Paștilor și este păstrat de Biblioteca Academiei Române. Există ipoteze contradictorii în privința datării acestui document, dar fără argumente științifice, unii cercetători plasându-l cu două secole mai târziu. Astfel, Ioan Bianu l-a datat în anii 1560-1580, informație preluată și de „Istoria Literaturii Române” editată de către Academia Română. Alexandru Rosetti și Petre P. Panaitescu
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
carte dedicată acestui Codice, intitulată „Manuscrisul de la Ieud” (Editura Academiei RSR, București, 1977). Ei au datat hârtia pe care a fost copiat manuscrisul, ca fiind produsă în anii 1621-1626, la moara poloneză de la Mniszek. Alții, precum Aurel Socolan, au extins datarea hârtiei în intervalul maxim 1610-1640. În ceea ce privește datarea, academicianul Alexandru Surdu arată că: „Cel mai simplu indiciu pentru datarea unei scrieri este acela de a vedea dacă nu cumva a făcut-o chiar cel care a scris-o. Or, în Legenda
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
Ieud” (Editura Academiei RSR, București, 1977). Ei au datat hârtia pe care a fost copiat manuscrisul, ca fiind produsă în anii 1621-1626, la moara poloneză de la Mniszek. Alții, precum Aurel Socolan, au extins datarea hârtiei în intervalul maxim 1610-1640. În ceea ce privește datarea, academicianul Alexandru Surdu arată că: „Cel mai simplu indiciu pentru datarea unei scrieri este acela de a vedea dacă nu cumva a făcut-o chiar cel care a scris-o. Or, în Legenda Duminicii apar două date: 6900 (1391-1392) și
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
care a fost copiat manuscrisul, ca fiind produsă în anii 1621-1626, la moara poloneză de la Mniszek. Alții, precum Aurel Socolan, au extins datarea hârtiei în intervalul maxim 1610-1640. În ceea ce privește datarea, academicianul Alexandru Surdu arată că: „Cel mai simplu indiciu pentru datarea unei scrieri este acela de a vedea dacă nu cumva a făcut-o chiar cel care a scris-o. Or, în Legenda Duminicii apar două date: 6900 (1391-1392) și 6000 (491-492), scrise cu litere chirilice pentru cifre.” În cazul că
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
A fost construită în anul 1739. Localitatea Filea de Jos este situată la o distanță de 27 km de Cluj-Napoca, pe direcția Făget-Sălicea-Ciurila. Numele satului Filea de Jos provine din cuvântul maghiar Alsöfüle care înseamnă „Urechea de Jos”, iar prima datare apare într-un document din anul 1450. Forma actuală a numelui apare scrisă în anul 1854, după ce în decursul timpului o avem consemnată sub diferite forme ale limbii maghiare sau germane. Parohia Ortodoxă din Filea de Jos este o parohie
Biserica de lemn din Filea de Jos () [Corola-website/Science/314892_a_316221]