1,546 matches
-
și pînă nu se strică roata de la fîntînă; 7. pînă nu se întoarce țărîna în pămînt, cum a fost, și pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. 8. O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deșertăciune. 9. Pe lîngă că Eclesiastul a fost înțelept, el a mai învățat și știința pe popor, a cercetat, a adîncit și a întocmit un mare număr de zicători. 10. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, și să scrie întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
vieți viitoare, (bineînțeles, după ce a dat totul de ce a fost în stare, pe pământul acesta și a crăpat creștinește, cum este sorocul fiecărui muritor). Și după cum spuneam, fiecare popor sau grup de popoare, au luat de pe taraba deschisă în bâlciul deșertăciunilor acestei lumi, de numitul Isus Hristos, făcător de minuni amator, ceea ce a crezut că le place. Noi, ca de obicei, am tras lozul cel mai prost, numit ortodoxie. Cred că ortodoxia este blestemul nostru, de care nu vom scăpa în veac
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
clinica de hibernare, că, în mai puțin de o săptămână, nu mai trebuia să trec prin ceea ce simțeam atunci. Dar, într-un acces de nefericire nediluată, mi-am dat seama că și în trecut avusesem senzații similare de nerăbdare și deșertăciune. Deseori. De obicei, starea respectivă se instala pe la ora patru în după-amiezile de duminică, dar de data asta întârziase puțin. Cu siguranță că funcționa încă după ora New York-ului. Poate c-o să mă urmărească și după ce-o să plec de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi din când în când câte o privire ursuză. Udi este cufundat încă în somnul său încăpățânat, de ce oare am impresia că doar se preface că doarme, făcându-i plăcere să mă vadă într-o asemenea ipostază umilitoare, învinsă de deșertăciunea condiției umane, continuând în liniște străvechea noastră ceartă, oamenii sunt niște gunoaie, susținea el, iar tu îți pierzi vremea între gunoaie, în mocirla mocirlelor, nu vei putea schimba pe nimeni, nu vei putea salva nici un copil. Tu crezi că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Cel mai eficace mod de-a rezista tentației, este să-i cedezi? Greșit! Altfel, la ce mai sunt buni prietenii? Excelent, excelent! este de părere și Arhanghelul. Acela a fost Belphegor, demonul cel machiavelic și laș, al amăgirilor și al deșertăciunii. Din acest motiv și pentru că orice lucrare a ispitei trebuie depășită și repudiată individual, în planul strict material, eu nu aș fi avut cum să intervin. Da, da, îl îngână Dan, malițios. Mecanismul alegerii... Înțelegem! Exact! i-o taie Bursucul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nimic nu-i este mai străin. Filosof sui-generis, el configurează o categorie existențială aparte, cu iz de specific național (sau regional...), ce ar putea fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim și consistent al vieții, trăită însă mai degrabă cu înțelepciune ludică decît depresiv sau nihilist. Un derizoriu ce nu are astfel nimic de-a face cu derîderea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
obligativității modului de viață derizoriu. Dar derizoriul este o categorie mult mai largă, cu propensiuni spre universalitate, drept care filmele (mai ales A fost odată în Anatolia) au și o dimensiune mult mai profundă, ce depășește contextele evocate. Derizoriul nu este deșertăciunea deșertăciunilor din morala creștină, nu este trăit dramatic și escatologic. El nu este nici absurdul modernilor, care devine un soi de sublimare - și mîntuire - a derizoriului prin estetizare solemnă. Derizoriul este mai degrabă orizontul „culturilor minore”, vitale și frustrate în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
modului de viață derizoriu. Dar derizoriul este o categorie mult mai largă, cu propensiuni spre universalitate, drept care filmele (mai ales A fost odată în Anatolia) au și o dimensiune mult mai profundă, ce depășește contextele evocate. Derizoriul nu este deșertăciunea deșertăciunilor din morala creștină, nu este trăit dramatic și escatologic. El nu este nici absurdul modernilor, care devine un soi de sublimare - și mîntuire - a derizoriului prin estetizare solemnă. Derizoriul este mai degrabă orizontul „culturilor minore”, vitale și frustrate în același
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul mundaneității cotidiene. Alături de naivitatea existențială a fericirilor temporare, palpită, adesea, tensiunea sfâșietoare a unor dureri necontrolate. Cum privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe și parfumuri ale deșertăciunilor iluzorii? Și cum ăl percepe pe cel suferind această lume și cei ancorați efervescenței sale instabile? În ce constă raportul dintre ancorarea umană în temporalitate și cei doi poli afectivi extremi, fericirea și suferința? Cum este resimțit timpul în fiecare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
stopa atemporal ci și ecoul relativității ca trăsătură a lumii profane, ecou care străpunge sufletul extaziat întru bucurie spre a-l atenționa neîncetat că veșnicia edenică nu se oferă din extensiile imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și suferința își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile ce induc senzația că derularea firesc-banală a vieții pășește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a închide privirea ce sesizează procesualitatea disoluției generale și efemeritatea oricărei structuri profane. Alături de cel drag, aceste coordonate fundamentale vieții circumscrise materiei devin nesesizabile, factori banali ce nu își merită numele de trăsături implacabile ale aventurii umane terestre. Aici conștientizarea deșertăciunii impuse de timp este neutralizată de efectul hipnotic al iubirii pentru altul ce însoțește iar spectrul survenirii răpitoare a morții este așezat într-un viitor ce mereu întârzie, sau mai exact, îi este amânată constant sosirea zguduitoare. Astfel, se pare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
premisele unei noi iubiri care va apare, ca și cea dintâi, sub nimbul unei nemuriri aparente. Cel părăsit își vede odată cu îndepărtarea persoanei ce i-a fost dragă și distanțarea de sine a propriei imagini de îndrăgostit ce plutește deasupra deșertăciunilor profane. Suferința sufletului său se dezlănțuie, așadar, nu numai prin conștientizarea arzătoare a realității și adevărului acestor deșertăciuni dar și prin dificultatea teribilă a recunoașterii propriei ființe ca fiind o astfel de palpitantă deșertăciune. Umilința îndurată aici este, în esență
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
își vede odată cu îndepărtarea persoanei ce i-a fost dragă și distanțarea de sine a propriei imagini de îndrăgostit ce plutește deasupra deșertăciunilor profane. Suferința sufletului său se dezlănțuie, așadar, nu numai prin conștientizarea arzătoare a realității și adevărului acestor deșertăciuni dar și prin dificultatea teribilă a recunoașterii propriei ființe ca fiind o astfel de palpitantă deșertăciune. Umilința îndurată aici este, în esență, o trezire din hipnoza iubirii, o deșteptare ce tranzitează conștiința asemeni fulgerului bezna unei insondabile furtuni. Această redeschidere
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imagini de îndrăgostit ce plutește deasupra deșertăciunilor profane. Suferința sufletului său se dezlănțuie, așadar, nu numai prin conștientizarea arzătoare a realității și adevărului acestor deșertăciuni dar și prin dificultatea teribilă a recunoașterii propriei ființe ca fiind o astfel de palpitantă deșertăciune. Umilința îndurată aici este, în esență, o trezire din hipnoza iubirii, o deșteptare ce tranzitează conștiința asemeni fulgerului bezna unei insondabile furtuni. Această redeschidere dureroasă a ochilor interiorității aduce în prim-plan adevărul relativității ființelor și a oricăror conexiuni între
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
posibilă transcendență ce se deschide celui îndurerat. Odată cu acest refuz este negată și acceptarea suferindului ca reper de frontieră metafizică între efemeritate și atemporal, ca punct ființial de maximă trăire unde împreună cu deschiderea către și dinspre transcendență survine și indicarea deșertăciunii drept realitate definitorie a cotidianului mundan. Suferința individuală ca sincopă cutremurantă, ca paranteză ce rupe secvențial continuumul social exprimă profetic fragilitatea existențială a parcursului uman terestru la nivelul formelor particularului sau ale extensiei generale. Această survenire încărcată cu semnificații ultime
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pentru destinul omenesc indică statutul efemer și secvențial ce definește în mod real mundaneitatea desfășurată prin succesiunea palierelor temporale. Precum templul este privit drept o insulă a sfințeniei eflorescente ancorată în perimetrele grosiere ale imanentului, tot asemenea, este înțeles cotidianul deșertăciunilor ce copleșesc întru neliniște conștiințele umane drept insula învăluită în nesfârșirea transcendenței. A vedea absolutul iluminat al unei asemenea împrejurimi implică transfigurarea privirii care sesizează în fascicol deja asimilat celor sesizate, mai exact, descoperirea înnoitoare în sinele observatorului a ceea ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spălăm cu apă caldă și să ne Îmbrăcăm În haine civilizate - eventual, În pantaloni de piele Depeche Mode) cu informația care să ne anunțe că ceea ce ne mișcă În intimitatea noastră de creaturi scofîlcite, viciate, palide și umilite nu e deșertăciune. Așa cum nu am reușit nici să alungăm perspectiva războiului: o să ajungem pe un front din vest, Într-un tranșeu plin cu unguri gata să ne strîngă de gît și să ne fure identitatea națională. Și nici să descoperim cine sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
până atunci. Încercarea ei de a-l traduce literal, începu astfel: „Un soi de solititudine, fără o lebădă sau un țărm, își oglindește desuetudinea în privirea la care am renunțat, sau pe care am îndepărtat-o de glorioasa... nu, de deșertăciunea... atât de înaltă încât nu poate fi atinsă, cu care multe ceruri se vrâstează sau, mai bine zis, se împestrițează în aurul asfințitului, dar se alungește languros ca o rufă albă scoasă dintr-o pasăre dacă se afundă...“ Hattie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Psalmul 95,3 afirmă: Căci mare Dumnezeu este Yhwh, și mare rege peste toți zeii. Psalmul 96,4-5 este asemănător: Căci Yhwh este mare și vrednic de toată lauda, mai de temut decât toți zeii! Căci toți zeii popoarelor sunt deșertăciune, Yhwh însă a făcut cerurile! Și în Psalmul 97,7 scrie: Să fie făcuți de rușine toți cei care slujesc la chipuri cioplite, cei care se laudă cu idolii! Să cadă în genunchi în fața lui toți zeii! În fine, într-
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
să creeze culoarea locală și temporală, pentru ca, pe acest fundal, să exprime frământările eterne ale spiritului sensibil, dornic de a contribui la ameliorarea lumii și, totodată, conștient de caracterul utopic al demersului său, cât timp omenirea e animată de aceleași deșertăciuni, după cum spune, invocându l pe Catullus: Nimic nou Catullus / aceleași stindarde himere deznădejdi utopii / în același fel orizontul ne minte. Se identifică aici, între altele, motivul zădărniciei, coroborat cu al efemerității condiției umane, al regretului, al speranței, al morții și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
revendică inalienabilul, paradoxal imposibil de stăpânit, spre exemplu mări lăsate moștenire / numai nouă. Bine plasată într-un asemenea context, al alergării după himera unui sens pe care să-l capete viața, în așa fel încât să i se estompeze atributele deșertăciunii, este, de exemplu, metafora-simbol a pescuitului, cu semnificațiile consacrate, dar nu oriunde, ci Sub catargul înalt, înalt, / acolo unde e loc doar pentru divinitatea / care suge mișcările și unde Chiar vântului îi întinzi o cursă. Fiindcă „materialul” din care-și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-și pavoazeze poemele, ci mărci de suflet, nume ale propriilor trăiri, martori exponențiali ai unor impulsuri care înglobează, concomitent, generalul și particularul. Așa cum am amintit deja, o trăsătură a stilului o constituie (auto)ironia, derivând din luciditatea cu care acceptă deșertăciunea, trăsătură imanentă ființei umane. E vorba de o formă de rezistență în fața acestei realități și, în același timp, de atenuare a ei ori, mai precis, de temporizare, iar obiectul (auto)ironiei îl reprezintă, în special, evenimentele care jalonează existența și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trândăvie și zile leneșe. Și el ispitește în fel și chip, pe fiecare, prin acel lucru rău spre care inima sa este cel mai mult înclinată. Și în ziua în care Fiii Oamenilor au devenit deja sclavii tuturor acestor perversități, deșertăciuni și spurcăciuni, atunci, ca plată, el smulge de la Fiii cei răi ai Oamenilor toate acele lucruri pe care Mama divină Natura le-a dat lor cu atâta generozitate. El le ia suflarea, sângele, oasele, carnea, măruntaiele, ochii și urechile. Și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
violentă mă orbește acum. Stau cu ochii închiși, câteva clipe, după aceea deschid pleoapele cu precauție. Cerul e perfect senin. Mă uimește totdeauna, la mare, vara, fixitatea amiezii. Atunci, pentru puțin timp, totul e parcă în cumpănă. Viața și moartea. Deșertăciunea și gloria de a trăi. De ce credem, oare, că pierderea de veme e condamnabilă, când ea e, poate, singura care ne permite să ieșim din mecanica unei agitații bezmetice? În aglomerație, totul se transformă, fără să vrei, în trăncăneală, calcul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
personalul acestui institut [î]i vor putea fi de folos, sper că veți binevoi a le angaja în cazul de față. Cât despre bilete - casa este numai o masă de lemn - foarte indi- 4850 ferentă și adesea foarte crudă în deșertăciunea sa; iar agentul ce le desface este simpatia sămănată mai dinainte în iubitorii artelor. Să mă repet puțin. Nu vă rog pentru o protecțiune necondițională, nu, va să zică, pentru un om nedemn de ea. Cum am spus, veți putea cerca pe cale
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]