KorAP: Find »[drukola/base=deal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...1002 >

25,049 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

scornite pe seama ruinelor de pe dealul de lîngă sat. Dar, culmea-culmilor era că toți din grup le credeau. Absolut toți. Adică ce credeau și ce știau de fapt? Că, undeva, nimeni nu cunoștea exact locul, în ruinele unei vechi cetăți de pe Dealul Ursului, se află o comoară din vremea lui Dragoș-vodă, ori poate mai de demult. Pe cuvînt că este, a spus chiar Vlad, cel mai mare dintre toți; și Vlad nu avea nici un interes să mintă. Ei, aș! s-a trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
comoară? În primul rînd, evitarea oricărui scandal; al doilea, trebuiau s-o caute și s-o găsească cu orice preț și, al treilea, domnul Nicanor nu trebuia să afle de planurile lor și nici să-i prindă cumva săpînd pe Dealul Ursului. Așa s-a făcut că, din atîtea cauze și în mijlocul unor astfel de frămîntări, Virgil Năsturel nu-și mai poate aduce aminte dacă era luni, marți, miercuri sau altă zi, atunci cînd s-a trecut cu adevărat la treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de, vedeți voi? Virgil a făcut în noaptea aceea ce nu ar fi putut face nici o mie de Vlazi la un loc! Da. De cum a pus capul pe pernă și-a imaginat, pas cu pas, cărarea ce duce în vîrful dealului și, de acolo, la cetate. Ajuns la gardul cu care, din porunca domnului Nicanor, erau împrejmuite toate ruinele, pentru a nu se prăvăli cumva bolovani peste oi sau vaci, s-a oprit. S-a oprit ca să judece și să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mă, ceva, că ai să crapi de foame acolo! Măcar niște pere, de colo! Și-i făcu semn cu ochiul. Și, iacă așa, nici nu trecuse bine o jumătate de ceas, cînd, pe poteca ce urca spre ruinele cetății de pe Dealul Ursului, se zărea grupul căutătorilor de comori în marș neîntrerupt. Tomiță încă nu venise, așa că deocamdată nu erau decît Ilinca, Virgil, Vlad și Bărzăunul. În fruntea tuturor mergea vaca, pe care o mînau toți, din toate părțile. Nu reușea biata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
lipsea! Hai mai repede! Și jordiile începură din nou să șuiere prin aer. Întrucît singura care avea ceas era Ilinca, ea păstra măsura timpului scurs, intervenind ori de cîte ori considera că ritmul urcușului a încetinit. Cînd ajunseră în vîrful dealului, erau lac de sudoare. Au lăsat vaca să pască într-o poieniță mică din apropiere, mai urcară puțin, trecură peste gard și se opriră drept în mijlocul ruinelor. De fapt nu mai erau decît niște urme de ziduri străvechi, multe dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
s-ar fi trezit dintr-un vis: A fost extraordinar de frumos!... Nu?... N-avea cum fi mai frumos... De aceea n-am putut să mă opresc să nu strig... * Nu se știe precis, dar se pare că săpăturile de pe Dealul Ursului, în scopul găsirii comorii, au fost reluate după aproximativ douăzeci de minute de la eliberarea iedului. Numai că de data aceasta echipele s-au schimbat fără a se mai trage la sorți. După ce Bărzăunul fusese făcut în toate felurile pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai trage la sorți. După ce Bărzăunul fusese făcut în toate felurile pentru marea lui greșeală, din cauza căreia cele două făpturi ale pădurii se risipiseră ca un nor, toți cei prezenți își aduseră aminte de adevăratul scop pentru care urcaseră pe deal. Discuțiile referitoare la modul cum s-a comportat fiecare, atît la prinderea cît și la eliberarea iedului, păreau să nu se mai termine. Și, pentru că oricine ținea morțiș să aducă noi argumente, cei mari, adică Ilinca, Vlad, Virgil și Tomiță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai pare că trece timpul cînd ți-i foame! Dar n-avea ce face și nu se împotrivi hotărîrii colectivului. Tomiță observă marea lui problemă și-i promise în taină că o să se repeadă el de-acasă pînă la poalele dealului să-i aducă o plăcintă. Chiar? întrebă Vlad cu ochii umezi. Pe-onoarea mea! Și fața lui Vlad se lumină ca un crin la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
taină că o să se repeadă el de-acasă pînă la poalele dealului să-i aducă o plăcintă. Chiar? întrebă Vlad cu ochii umezi. Pe-onoarea mea! Și fața lui Vlad se lumină ca un crin la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de mare, coborîrea ei pe coasta prăpăstioasă reprezenta o problemă. Dar toate se petrecură pînă la poalele dealului cum nu se poate mai bine. Acolo însă...cine-ar fi crezut una ca asta? acolo însă lucrurile luară o întorsătură nu numai tristă, ci și amenințătoare pentru ziua de mîine a fiecărui membru din echipă. Și știți de ce?... Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai fie teamă. Așa aflară copiii că străinul care le dăduse ciocolată era Președintele Consiliului județean, iar ceilalți doi nu erau alții decît cei mai renumiți arheologi de la Iași, veniți în sat special pentru a face cercetări la cetatea de pe Dealul Ursului, în vederea restaurării. Cînd aflară că tăblița fusese găsită chiar în zidul cetății și că mai rămăseseră încă două acolo, săriră în sus. Să mergem imediat acolo! spuse repezit cel cu barbă. Nu cumva să dispară! Nu le ia nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
fost găsite și să le luăm și pe celelalte. Cine știe ce surprize ne mai așteaptă? Lîngă primărie erau trase două mașini negre. Intrară în ele și copiii, lăfăindu-se pe pernele moi și, în cîteva minute, ajunseră în poiana de la poalele dealului. Acolo, stînd singur pe o cioată, în apropierea vacii, putea fi văzut Vlad citind cu mare interes "Winnetou". Primi și el o ciocolată din partea președintelui, fu pus repede în temă și invitat să meargă la cetate. Dar... vaca... se îngrijoră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Tu nu știi cît îs de superstițioși moșnegii? Ori poate o fi știind el ce-o fi știind. Și tot el mi-a zis că apa lacului izvorăște din gropniță și, dacă mergi pe albia ei, ajungi la cetatea din Dealul Ursului. Na, că m-ai dat gata, făcu Virgil dezumflat. O fi poate vorba de Peștera Liliecilor, bă macaroană, ce-mi tot bați capul cu Gropnița?! Auzi tu, ce-a mai scornit; gropniță! Ptiu, că învechit mai poți fi! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
luăm și fete? îl întrerupse Virgil cu ton de harțag. Tu ești într-o ureche? ripostă Bărzăunul îndărătnic. Cum să luăm fete?... Nu-ți mai aduci aminte cîte ponoase ne-a făcut Ilinca atunci cînd am săpat la cetatea din deal? Eu unul... Ce ponoase, dom'le? Tu nu vezi că mesteci urzici?... Ce ți-a făcut Ilinca?... Ce dacă-i fată? Nu ține pasul cu noi la greu? Dacă vrea să meargă, să meargă! Așa-i frumos! Dacă cineva s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu marmeladă, zise ea hohotind. Zău că da. Cum o să meargă el atîta loc? Merge el, n-avea tu grija asta. Dacă-l chem eu... Ilinca tăcu cîteva clipe devenind deodată serioasă. Aruncă o privire fugară spre pădurile care acopereau Dealul Ursului și spre crestele ascuțite de piatră, apoi se întoarse spre Virgil privindu-l drept în lumina ochilor: Ce naiba ai cu Vlad?... De ce v-ați certat? Virgil rămase de lemn, fără să mai poată măcar să-și miște buzele... Însemna că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ce dăm de o stîncă mare, care se cheamă Piatra Domniței. Știu unde-i! strigă Bărzăunul. Am fost mai demult cu tata acolo să prindem păstrăvi. Da-i tare departe! Apoi, continuă Virgil uitîndu-se chiorîș la Bărzăun, dăm de un deal plin tot de stînci și, dacă ținem drept firul apei, ajungem la peșteră. Numai căă... Și Virgil făcu greșeala de a se opri, nehotărît dacă să mai continue sau nu. Numai că, ce? întrebă Ilinca temătoare. Nu... nimic, se feri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
auzit pentru prima dată de ea. Ilinca ridică din umeri și se uită la Vlad. Iaca, na, ce întrebare și la tine! răspunse Vlad plin de sine. Cum, de ce-i spune așa?... Pentru că așa-i spune. Mare greu de priceput? Dealului Ursului de ce-i zice Dealul Ursului? Ție de ce-ți zice Virgil? Lui Ticu de ce-i zice Bărzăun? Hă, hă, hă, ce răspuns formidabil! rîse cu răutate Bărzăunul, găsind momentul potrivit pentru a-i plăti lui Vlad o poliță mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ea. Ilinca ridică din umeri și se uită la Vlad. Iaca, na, ce întrebare și la tine! răspunse Vlad plin de sine. Cum, de ce-i spune așa?... Pentru că așa-i spune. Mare greu de priceput? Dealului Ursului de ce-i zice Dealul Ursului? Ție de ce-ți zice Virgil? Lui Ticu de ce-i zice Bărzăun? Hă, hă, hă, ce răspuns formidabil! rîse cu răutate Bărzăunul, găsind momentul potrivit pentru a-i plăti lui Vlad o poliță mai veche. Dacă nu cumva ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
lui Nuțu, s-a dus în vizită la Iancu Răgălie, cumnatul Bărzăunului, care era și arheolog pe deasupra, autor al unor lucrări de specialitate considerate foarte importante mai ales de către Pompiliu Stănescu. Tot Iancu Răgălie începuse săpăturile și la cetatea de pe Dealul Ursului și, într-o conferință pe care o ținuse îndată după aceea la căminul cultural, tunase și fulgerase împotriva "mucoșilor" care umblă după comori ca niște bezmetici și produc mari pagube în patrimoniul arheologic național. Tot în aceeași zi Bărzăunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
tot sufletul la tristețea lui și i-am promis că mă voi opri, deocamdată, aici cu povestirea. CUPRINS Ioan HOLBAN Pistrui, expediții, aventuri și întîiul freamăt al dragostei..................................5 Pistrui, expediții, aventuri și întîiul freamăt al dragostei 5 Comoara din Dealul Ursului 11 Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare 52 Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te hotărăști 60 Ilinca, Bărzăunul și... tristețea 70 Unde se vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813

mării"; gândul în seninătate apolinică domină fuga timpilor: "Priveliștile sclipitoare/ Ce-n repezi șiruri se diștern/ Repaosă nestrămutate/ Sub raza gândului etern"; răsfrânte în ape și în suflet, înălțimile albastre dau măsura ceasului iubirii: "Înălțimile albastre / Pleacă zarea lor pe dealuri/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri"; vorbind despre cânturile iubirii apuse, poetul scrie: Atâta murmur de izvor/ Și-atât senin de stele/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele.../ Din ce noian îndepărtat/ Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
care răzbate de dincolo de moarte: Că nu mai poți să te arați/ Lumină din departe/ Cu ochii tăi întunecați / Renăscători din moarte". Definirea stărilor poetice prin spațialitatea dinamică în desfășurare indefinită are loc de asemenea în Și dacă..., Sara pe deal, Mai am un singur dor, Strigoii, dar mai ales în Luceafărul, unde profilul spiritual al personajelor, orizontul lor de gândire este exprimat prin perspective spațiale adecvate. Palatul cu bolțile înalte și sumbre formează cadrul simțământului vag încă, dar totuși înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616

în suflet de mult mai multe ori decît și-ar putea cineva imagina... Am aruncat prada; am alergat, tăind pădurea de-a dreptul, zgîriindu-mi fața, afundîndu-mi picioarele în noroaie, rostogolindu-mă în hăuri adînci și urcînd apoi, dintr-o suflare, dealuri nesfîrșite. Nu simțeam pămîntul sub picioare, nu vedeam pe unde trec; nu vroiam decît să ajung la mama ta, care mă chema, mă chema disperată! ... Fiule, aceea a fost ultima dată cînd am auzit-o. Iar de văzut... Niciodată, pe

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067

Siretului, Jijiei și Bahluiețului se găsesc depozite aluvionare, eoliene și de luncă ce aparțin Holocenului Superior. Resursele subsolice sunt mai puțin variate și cuprind roci utile, materiale de construcții și ape minerale. Se găsesc calcare oolitice și gresii calcaroase în dealurile din sud și vest (Deleni, Strunga etc.), argile (Ciurea, Podu Iloaiei), nisip cuarțos (Lespezi), balast în luncile și terasele unor râuri (Lespezi, Mircești). Apele minerale sunt în cea mai mare parte sulfuroase și au caracter ascensional (Strunga, NicolinaIași, Breazu). 12

Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel (2013) [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
Ciurea, Podu Iloaiei), nisip cuarțos (Lespezi), balast în luncile și terasele unor râuri (Lespezi, Mircești). Apele minerale sunt în cea mai mare parte sulfuroase și au caracter ascensional (Strunga, NicolinaIași, Breazu). 12 3. Relieful Relieful județului Iași este alcătuit din dealuri prelungi și văi largi, cu șesuri aluviale extinse, ce aparțin Podișului Moldovei. Acest podiș cuprinde trei mari unități: Podișul Sucevei în vest (24%), Câmpia Moldvei în centru (49%) și Podișul Bârladului în sud (27%). Relieful Podișului Sucevei poartă amprenta structurii

Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel (2013) [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]