1,480 matches
-
personaje, unii scriitori introduc scene care să «umanizaze» personajele, să le apropie artificial de cititori. Neavând destulă încredere în marele izvor de artă care este realitatea, manifestând încă o poziție intelectualistă față de viață, unii autori apelează la procedee ale literaturii decadente, burgheze, deformând astfel fizionomia oamenilor noi. În poemul lui Baconsky Noapte în flăcări, publicat în Viața românească nr. 12 din decembrie 1951, muncitorul Stoian, unul dintre eroii centrali, nu trăiește ca un om viu în paginile poemului, este mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
revistă de la apariția ei încoace, ultimele numere prin câteva din materialele publicate se abat în mod primejdios de la linia unei orientări sănătoase în literatură, alunecând pe panta apolitismului, a concesiilor făcute spiritului artei formaliste și în ultimă instanță procedeelor literaturii decadente burgheze. A reieșit astfel la iveală că în sectorul beletristic al revistei predomina în ultima vreme o căutare cu orice preț a originalității care a dus, datorită izolării crescânde de realitate și de problemele cele mai importante ale construirii socialismului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
regie, atunci când în scenă apar personaje noi. Datorită acestei măiestrii, țăranul închiaburit, deși nu apare deloc în nuvelă, rămâne pentru cititor un personaj viu, bine individualizat. Nici dragostea nu este înfățișată de Marin Preda cu lacrimi de limonadă (...). Influența literaturii decadente și-a pus însă tiparul ei întunecat și asupra creației lui Marin Preda. Marin Preda a adus în scrierile sale o bogată cunoaștere a realității omului. Dar influența metodei naturaliste de creație va face adeseori ca el să nu pătrundă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
constata că în poezie îndreptarea scriitorilor spre temele care reflectă frământările și lupta poporului s-a produs chiar mai înainte decât în nuvelă. Va trece și aici prin unele dezamăgiri. Își va aduce aminte de ceea ce a învățat despre curentele decadente din epoca putrefacției sistemului și va ajunge la concluzia că personalismul, ermetismul, sărăcia de idei, beția de imagini sterile, rupte de viață și abstractizarea rece a unor probleme vii ale realității, trăsături caracteristice multora dintre poeziile citite, se datoresc influenței
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și va ajunge la concluzia că personalismul, ermetismul, sărăcia de idei, beția de imagini sterile, rupte de viață și abstractizarea rece a unor probleme vii ale realității, trăsături caracteristice multora dintre poeziile citite, se datoresc influenței încă a acestor curente decadente. Va tresări, însă nu o singură dată, plăcut surprins la lectura unora dintre poezii. Sângele popoarelor de Radu Boureanu, Patronul și altele de Maria Banuș, poemele simple și proaspete ale lui Victor Tulbure, Dan Deșliu și ale altor poeți tineri
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eveniment au participat nunțiul Marmaggi și arhiepiscopul Netzhammer. La întâlnire, Durcovici a ținut o cuvântare în limba română, în care a evocat cele mai importante momente din viața lui Dante 476; în final, îl contrapunea pe marele poet catolic situației decadente din literatura universală de la începutul secolului al XX-lea477. Prin prelegerea sa, Durcovici l-a inclus pe Dante printre poeții creștini punând la baza operei lui credința catolică și a contestat "literatura decadentă" a secolului XX. Putem spune deci că Biserica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
final, îl contrapunea pe marele poet catolic situației decadente din literatura universală de la începutul secolului al XX-lea477. Prin prelegerea sa, Durcovici l-a inclus pe Dante printre poeții creștini punând la baza operei lui credința catolică și a contestat "literatura decadentă" a secolului XX. Putem spune deci că Biserica Catolică s-a implicat în evoluția societății contemporane cu toate aspectele ei, acordând totuși o importanță sporită domeniului cultural educativ (instructiv). Următorul articol, intitulat În umbra aripilor tale, publicat în revista Jugendfreund
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
când rolul și locul individului în gestionarea problemelor statului s-au schimbat radical. Beneficiarii mutațiilor produse în spațiul social au fost în primul rând regimurile totalitare, care prin teroare și propagandă construiau valorile unui pretins viitor, total diferit de trecutul decadent (Mioara Anton, Propagandă și război. Campania din Est 1941-1944, Editura Tritonic, București, 2007, p. 16, Jean-Marie Domenach, Propaganda politică, traducere de Dana Lungu, Dan Lungu, Editura Institutul European, Iași, 2004, p. 20, Jose Ortega y Gasset, Revolta maselor, traducere de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
șoareci mănâncă, publicat în 1863, și care reprezintă, în literatura română, primul roman social-critic, un model al genului. Mânuitor excelent al satirei și al pamfletului, Nicolae Filimon creează în romanul Ciocoii vechi și noi o frescă socială a perioadei fanariote decadente de la începutul secolului al XIX-lea. La curtea postelnicului (demnitar ce pregătea audiențele domnitorului) Andronache Tuzluc, fanariot venit în Țara Românească în suita lui Caragea Vodă, vine și Dinu Păturică, fiul treti-logofătului (cel mai mare demnitar, șef al cancelariei domnești
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
avea în grijă catastifele), apoi de medelnicer (demnitar ce servea bucatele), serdar (demnitar cu atribuții militare), apoi de ispravnic (conducător al unui ținut) și i-a oferit-o pe fiica lui ca soție. Personajul care se inserează perfect mediului fanariot decadent și care ne interesează este Chera Duduca (chera = stăpână), amanta sau țiitoarea lui Andronache Tuzluc. Postelnicul se aruncase cu frenezie în brațele desfrânării, dar față de Duduca avea un sentiment puternic și posesiv de dragoste. Această Veneră orientală, cum o numește
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
parodierea stilului bombastic, revista publică imitații, scrise cu spirit și vervă, ale stilului rapoartelor oficiale. La „Partea literară” periodicul tipărește două foarte reușite parodii (Orașul morții și Misterele nopței sau Natura siluită de infami), în care se ironizează clișeele romantismului decadent și ale foiletoanelor mediocre ale epocii. Rubrica „Feliurimi” cuprinde, uneori, judicioase observații asupra incorectitudinii limbii din periodicele vremii. D. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
cei dintâi, după greci și latini, au îmbogățit teatrul și i-au dat strălucire." (II, 3) Teatrul său constituie o prețioasă mărturie asupra societății venețiene din secolul al XVIII-lea, în plină mutație. El introduce acolo toate clasele sociale, aristocrația decadentă, adesea sărăcită, burghezia ce este pe cale să devină clasa dominantă, poporul de rând. El îl precede pe Diderot în arta de a "zugrăvi condițiile". Neguțătorul, care este un stâlp al societății venețiene, apare în majoritatea pieselor sale. Toate meseriile meșteșugărești
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amestece toate artele, și desoperirea stilizării aparținând teatrelor orientale. Chiar de la mijlocul secolului al XIX-lea, Wagner (1813-1883) dorește apariția unui spectacol în care fuziunea artelor să fie perfectă. Foarte critic față de opera din vremea lui, pe care o consideră decadentă în inaptitudinea ei de a uni cele trei arte care o compun, muzica, poezia și dansul, el aspiră la Gesamtkunstwerk, adică la "opera de artă comună"1, concept pe care îl explicitează astfel chiar el, în Opera de artă a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Diderot, Chénier, Rousseau, Chateaubriand, Voltaire și alți filosofi, toți romanticii: Hugo, Lamartine, Champfleury, Stendhal, Mérimée. Aprecia lecturile din Balzac și din Zola, care dusese mult mai departe realismul celui dintîi; din Dumas, ca și din Mallarmé (pe care îl considera decadent). I-a citit și pe contemporani: Ohnet, Feuillet, Bourget, Loti și Vallès, pe scriitorii și poeții antici: Virgil, Pindar, și pe dramaturgi, ca, de exemplu, Euripide. S-a adîncit în Shakespeare și în opera altor scriitori englezi, dar informațiile lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ei nădejde putea să se alăture omenirii ca națiune renăscută 156. Drept urmare, literatura, cea mai importantă manifestare culturală, trebuie să se adreseze întregului popor; și trebuie să fie o literatură națională. Iorga cerea "curente sănătoase" și renunțarea la modele străine decadente atît de la modă în unele cercuri 157. Numai trecutul României putea oferi modelul organic al dezvoltării unei literaturi sănătoase. Iorga nu era împotriva interschimburilor culturale, dar deplîngea acceptarea slugarnică a modelelor străine, în detrimentul produselor autohtone. Interschimbul cultural nu trebuie să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
însemna aceasta pentru România Mare pe termen lung; dar dată fiind proporția considerabilă a tineretului care nutrea simpatie față de Legiune, dat fiind faptul că Germania antisemită era în ascensiune, această tînără Germanie autoritară abia înmugurită fiind pusă în contrast cu democrațiile occidentale decadente "dominate de evrei", era limpede unde trebuia căutată opțiunea. Mulți români continuau totuși să creadă în Maniu și Mihalache și să spere într-o democrație țărănească. Ei continuau să creadă în morala creștină și în constituționalismul pe care Iorga îl
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost, sîntem și vom rămîne susținători ai țărănimii. Am fost, sîntem și vom rămîne susținători ai ideii etnice. Am fost, sîntem și vom rămîne motivați din punct de vedere etic". Theodorescu, op. cit., p. 165 86 Op. cit., p. 161. "Cosmopolitismul, curent decadent al simbolismului" 87 Biblioteca critică: Nicolae Iorga, p. 82. 88 Americani și români din America, p. 271, și O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 136 89 Șeicaru, op. cit., p. 98 90 O viață de om așa cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rând - și poate cel mai important -, bătrânii politicieni care au reconstruit Europa Occidentală reprezentau continuitatea. Noul și modernul fuseseră destul În vogă În perioada interbelică. Parlamentele și democrațiile fuseseră privite de mulți - și nu numai de fasciști și comuniști - drept decadente, stagnante, corupte și, În orice caz, necorespunzătoare misiunii statului modern. Războiul și ocupația au spulberat aceste iluzii - cel puțin pentru electorat, dacă nu și pentru intelectuali. În lumina crudă a păcii, compromisurile terne ale democrației constituționale au căpătat subit o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Austria, mulți observatori au remarcat că, În „Bătălia Cărții”, America Își făcea singură probleme. Din fericire pentru Occident, cultura populară americană exercita o atracție pe care inepția politică nu reușea să o eclipseze. Condamnând oficial cinematograful american și jazzul decadent, comuniștii aminteau de vederile lui Goebbels - un net dezavantaj. În timp ce statele comuniste est-europene au proscris jazzul ca pe un gen decadent și venetic, „Europa Liberă” difuza În Est, În fiecare după-amiază a săptămânii de lucru, trei ceasuri de muzică presărate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americană exercita o atracție pe care inepția politică nu reușea să o eclipseze. Condamnând oficial cinematograful american și jazzul decadent, comuniștii aminteau de vederile lui Goebbels - un net dezavantaj. În timp ce statele comuniste est-europene au proscris jazzul ca pe un gen decadent și venetic, „Europa Liberă” difuza În Est, În fiecare după-amiază a săptămânii de lucru, trei ceasuri de muzică presărate la fiecare oră de zece minute de știri. Cinematograful, celălalt mediu universal al epocii, putea fi controlat În statele comuniste, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prima jumătate a secolului XX). A primit premiul revistei Cuvântul pe 2005 pentru volumul Explorări în comunismul românesc (coautori: Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir), premiul pentru debut al revistei Observator cultural pe anul 2007 cu Mateiu I. Caragiale fizionomii decadente, premiul "Ion Cantacuzino" al Uniunii Cineaștilor din România, Asociația Criticilor de Film pe 2008 pentru profesionalismul întregii activității publicistice, Premiul (Cartea anului 2009) a USRFiliala Dobrogea pentru volumul Cinema (povestiri) (2009). Este membru USR și UCIN din 2010, membru RAAS
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ion Minulescu, Într-un bazar sentimental Cuprins Prefață (Ioana VLASIU) / 13 Cuvânt înainte / 17 Argument / 19 Capitolul I. I.1. Simbolism/decadentism vs realism/naturalism / 37 I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice / 41 I.3. Există o artă decadentă prin ea însăși? / 53 Capitolul II. II.1. Gustave Moreau / 57 II.2. Pierre Puvis de Chavannes / 65 II.3. Arnold Böcklin / 68 II.4. Prerafaeliții / 73 II.5. Klimt și sfârșitul raționalismului / 82 Capitolul III.. III.1. Bachelin, Art
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paciurea / 199 Capitolul VII. VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265 VIII.3. Cecilia Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite / 274 Capitolul IX. IX.1. Secesiuni europene / 287 IX.2. "Sciziunea" românească și societățile artistice / 297
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite / 274 Capitolul IX. IX.1. Secesiuni europene / 287 IX.2. "Sciziunea" românească și societățile artistice / 297 IX.3. Revista "Ileana" / 306 Capitolul X. X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck / 319 X.2. Țigăncile lui Vermont Senzualismul decadent / 326 Capitolul XI. XI.1. Salomeea în literatură: de la simbolism și decadentism, la avangardă / 329 XI.2. Salomeea în arta plastică / 334 XI.3. Salomeea în pictura lui Nicolae Vermont / 337 XI.4. Salomeea în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck / 342 XI
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuvântului. O serie de capitole excelente sunt dedicate basmului și mitului în pictura simbolistă românească, în care lucrări discreditate ca sămănătoriste, integrate în contextul lor originar, își pierd haloul negativ care le-a însoțit constant în istoria artei, apoi Saloanelor decadente și casei muzeu, temei țigăncii corelată cu orientalismul, sau Salomeii în arta românească. Revista Ileana, prima revistă de artă românească, este analizată pentru prima oară număr de număr, atât ca text cît și ca prezență vizuală. Tot pentru prima oară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]