1,225 matches
-
prea puțin din toate acestea se regăsește În modul de viață al secolului al XVII-lea - și cel mai puțin În grădinile sale, care au rămas În general la fel de artificiale ca cele medievale. Natura rămânea Încă un potențial dizolvant al decenței, o idee pe care nesfârșitul șir de noi descoperiri despre apucăturile omului mai primitiv - cu cât mai aproape de natură, cu atât mai asemănător lui Caliban - nu făcea nimic pentru a o spulbera. Ea rămânea fundamental o uriașă pelerină verde pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
asta? Călugărul făcu o pauză de efect, după care își reluă relatarea. — Papei Ștefan i s-a părut că nu depusesem destul zel și m-a bănuit că aș fi avut simpatii ascunse pentru mort, de aceea păstrasem o scandaloasă decență în proces. În ultimul moment, ca reținerea mea să nu fie rău interpretată, m-am repezit să-i ajut pe cei care smulgeau odăjdiile de pe cadavrul papei Formosus. Dar abia apucasem să rup o bucată de brocart că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îmi ceruse numai să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă mai digerabil reproșul și s-a grăbit să plece ca să evite probabil o replică. Fierbeam. Drept ce se credea Moașa ca să mă moralizeze? Și ce încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din literatura franceză Îl Îndepărtară de Paris și Îl convinseră să se stabilească În Anglia. Flaubert, Maupassant, Daudet și ceilalți - toți aveau aventuri și amante și frecventau bordelurile, distrugându-și În felul acesta sănătatea și Împingând tot mai departe limitele decenței În scrierile lor. Când Înțelegeau că nu avea nici un interes carnal față de femei, uneori trăgeau concluzia că Îi plac bărbații sau băieții, ceea ce lui Henry i se păru Încă și mai jignitor. Ideea că puteai fi celibatar și, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
picturile și sculpturile maeștrilor italieni, străduindu-se să Îi educe gusturile, care rămâneau uneori Încăpățânat provinciale, dar pe care și le apăra cu mult spirit. Recunoștea, de pildă, că avea dificultăți În a aprecia nudul. — Îți insultă conceptul american de decență? o Întrebă el. — Nu, nu mă insultă. Vreau să cred că nu sunt vreo pudică. Dar nu m-am familiarizat suficient cu formele trupului uman neacoperit pentru a-mi da seama când reprezentările lui sunt reușite și când nu. — Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
După moarte! Ce gând morbid. — Și nu doar că le-ar putea citi, ci le-ar putea publica și scoate bani de pe urma lor. Așa merg lucrurile În această epocă a noastră Îngrozitoare, americanizată. Nu mai există intimitate, nu mai există decență. Jurnaliștii, reporterii, biografii sunt niște paraziți, niște lăcuste care devorează orice frunzuliță. Arta pe care o creăm... eforturile noastre... de a da naștere unor lumi imaginare... nu-i mișcă. Nu-i interesează decât faptele triviale. Mi se pare că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
inclusiv relația ei actuală cu Irving, erau bine cunoscute celor care aparțineau lumii ei, dar Ellen Terry nu făcuse niciodată greșeala pe care o făcea Wilde, de a Încuraja scandalul. Dimpotrivă, se comporta cu o discreție admirabilă și cu o decență exterioară impecabilă, iar Henry, care credea din ce În ce mai cu tărie că numai un sistem elegant și inventiv de minciuni sociale benigne apăra civilizația de la distrugerea cu care o amenințau patimile omenești, o respecta pentru aceasta. Uitase, iertase sau poate nu aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mele și în plus mai și lucrasem pentru a mă întreține pe la unul, pe la altul. Am fost chiar și profesoara unui copil. Statura mea înaltă, suplă, formată mă ajuta să trec drept o persoană mai în vârstă decât eram iar decența și bunul simț îmi facilitau intrarea pe sub pielea persoanelor serioase. Din tot acest timp cât am fost plecată nu țin la mai nimic. Țin minte o zi mohorâtă, plină, grea de apă, de un gri plumburiu. Atunci treceam grăbită printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fac un bine umanității și adun toți oamenii vulgari, care mă fac să borăsc, și îi arunc în aer. Fără rapperi, oameni agresivi, mitocani, în lume rămân probleme și chestiuni ce merită să fie înțelese și rezolvate, rămâne și o decență în restul lucrurilor rele. E oribil gândul că filmul serial Nikita ar putea fi realitate. Ce siluiți erau! E obscen. · · · · (În perioada când experimentam la o latură calmă, liniștită, înțeleaptă, am visat un personaj. · Era seară. Liniștea locului îmi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care îi apăreau pe constructori, de sălbăticiuni... Bătrânele doamne suspinau încetișor. Se crease din nou o atmosferă intimă, plăcută. Tartinele. Gheata. Suferința nemeritată, discretă și digerată. Viața ca un puseu de noblețe. Cu genele înrourate și pumnișorii încleștați, dar împingînd decența până într-acolo încît să nu înțeleagă că cineva își dorise, atât de mult, să le vadă nimicite. - Ah, ar fi fost o adevărată binecuvântare să se fi aflat bietul Patrick, acum și aici! El poseda o fermecătoare ușurință de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Măcar o dată. Te rog. Tăcere. Apoi bărbatul a oftat și el. — Eu am sunat-o. —De ce? Julia a fost surprinsă de cât de calmă i-a sunat vocea. —Ca să-i spun c-am ajuns cu bine. James a avut măcar decența să pară puțin jenat. Am înțeles. Din nou, tăcere. James se uita la telecomandă, de parc-ar fi implorat-o în gând să ilumineze, ca prin farmec, televizorul. Julia strângea din buze, adâncită în gânduri. — Deci, să vedem dac-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Jake nu avea curaj să-i țină piept Belindei, dar nu-l blama pentru asta. —Ei, atunci, asta e. Măcar am început din nou să vorbim. Înseamnă că ziua de azi tot n-a fost în van. Jake a avut decența să arboreze o mină demonstrând regret. —Mulțumesc pentru masă. Fiona a luat nota de plată și s-a uitat la ea. Petrecuse o zi întreagă departe de Jessica, nu reușise să rezolve aproape nimic cu Jake și avea cu 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
facă foarte frig, a continuat băiatul cutremurându-se vizibil din cauza amintirii. După care am început să tremur foarte tare. Asta-i tot ce-mi mai amintesc. Se pare c-am ajuns la spital cu spume la gură. Jake a avut decența să arboreze o mină rușinată. Pe Fiona însă o apucaseră nervii. Nu din cauza lui Jake care făcuse doar o mare prostie, ci din cauza persoanei care-l convinsese să ia drogul. — Cine e prietenul ăsta? a vrut ea să știe. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am gândit că soluția cea mai bună ar fi, dacă mă-nțelegi, să folosim unul din veșmintele doamnei O’Toole. Te rog să accepți scuzele noastre nesfârșite dacă te-am făcut să te simți stânjenit. Dar te asigur că regulile decenței nu au fost încălcate, iar doamna O’Toole a părăsit încăperea în timpul procesului de dezbrăcare. — Sunt convins, zise Vultur-în-Zbor, încercând să-l liniștească pe omul cel vorbăreț și surescitat și, amintindu-și regulile de bună purtare, continuă: Vă datorez mulțumirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le avea pentru el, un oaspete în casa soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității de noaptea trecută? — îmi pare rău, spuse el. Azi vecina era o pacoste și pentru Elfrida. Era iar un sentiment ciudat și iarăși, ca și în cazul Irinei, nu reușea să-și dea seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus. Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi, mici, ca două pleoape Închise. Mă inundă o tristețe solemnă și un val de melancolie mă izbește În țeastă. Probabil că am nările lărgite, aburinde, asemeni animalului feroce pândindu-și ca hipnotizat savuroasa pradă pe care o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
știe, poate era fertil. Doamna Hollinger Împarte patul cu secretarul, partenerul ei În niște jocuri bizare care implică o pereche de pantofi. Nepoata lor Își bagă-n venă, la baie. Gospodărie serioasă. Mai pe șleau, În casa Hollinger nu domnea decența ireproșabilă. — Nu domnește ea În toată Estrella de Mar, și nici altundeva. Eu n-aș suporta să Înceapă unii să răscolească prin rufele mele murdare. — Paula, eu nu făceam judecăți morale. Așa, nici nu-i greu să te gîndești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ferestre, să-i scoatem afară... ARTUR: Să-i aducem aici, să mă vadă! Trebuie să mă vadă! GARDIANUL: Trebuie să iasă ceva de aici... ARTUR: Nu cer cine știe ce. Altfel mor degeaba. GARDIANUL: Unde ne aflăm? La dracu’? ARTUR: Sigur! Puțină decență! GARDIANUL (Antrenat.): Puțin temperament! ARTUR: Eu n-am nimic de pierdut. Am să-i demasc! GARDIANUL: S-aduc hârtie și cerneală? ARTUR: Adu! GARDIANUL: Aduc! ARTUR: Trimitem hârtii în tot orașul! Se vor deschide ferestrele. Vor pocni ușile din încheieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de tine când nu-l găseam pe Ben seara trecută - de ce naiba nu ne-ai zis că te-ai mutat din hotelul ăla nenorocit? Stai la... nu, nu-mi spune, nu vreau să știu. Dar ai fi putut măcar să ai decența să ne spui că nu te mai putem găsi la numărul ăla și să ne dai un mod de a te contacta. Ticălosule. Nu mă gândisem să-i anunț că nu mai stăteam la hotel: cred că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a zilei de vineri. Guvernul, adăugă el, dând chipului său o expresie de gravitate și accentuând intenționat silabele tari, are încredere că populația capitalei, chemată din nou să voteze, va ști să-și exercite datoria sa civică cu demnitatea și decența cu care a făcut-o întotdeauna în trecut, în felul acesta declarând nulă și fără efect lamentabila întâmplare în cadrul căreia, din motive încă total nelămurite, dar care sunt deja într-un stadiu avansat de cercetare, obișnuitul criteriu clar al alegătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de salubritate a vieții și a lumii. Plânsul și râsul trebuie distribuite simultan. Nu pe generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea se mai descurcă prin stufărișurile bibliotecilor. Bătrânețea - o anticameră a veșniciei. Marele demolator de statui rămâne timpul. Sclerozata decența de astăzi este extravaganța de ieri. Există vremuri când ne închinăm la statuile pigmeilor. Bătrânețea - o perpetuă negociere cu moartea. Longevitatea ține de ereditate, mișcare, alimentație. Poate și de apatie. Bătrânețea este jurnalul coborârii spre eternitate. Cu timpul, orice revelație
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la capăt - demn vis. Dar am impresia că am devenit prea „intelectual“, poate excitat de dorința dumneavoastră, doamnă, de a atinge o formă de „intelectualism pur“ și, nefiind dedat acestui joc rafinat, calc În băltoace stropind cu noroi propria mea decență și aspirația dumneavoastră totodată. Nimeni nu poate fi acuzat Însă că ia o sperietoare de ciori drept arhanghel, atunci cînd vede cu un singur ochi, pentru că și Domnul Dumnezeul nostru trimite năpăstuitului său fiu - omul - pe Belzebut Înveșmîntat În fecioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
probabil de aceea nu rosti cuvintele, simple și obișnuite, care ar fi oprit spovedania acestui ins plângăreț și dărâmat, legat de el printr-o origine genetică pe jumătate comună, și care În seara aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă, nici de respect; avea totuși o intuiție vagă, dar sigură: de data asta, din povestirea patetică și Întortocheată a lui Bruno avea să se desprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea să le aranjeze grafic. Iată ce a ieșit, În câteva exemple: POET INVARIABIL. CEDEZ VOL. II. INEDITE. SALVEZ RASA ALBĂ. AȘTEPT PROVINCIA. CONVENȚIA DE LA VIENA: NUMAI PENTRU CUNOSCĂTORI ȘI PLICTISIȚI. HÂRTIE DE ÎMPACHETAT CU DOMNUL IISUS. LIBER PROFESIONIST AL DECENȚEI. ÎNCERC SĂ EXAGEREZ. AȘTEPT CONFIRMAREA. TRATAT DE ÎMBĂLSĂMARE. VÂND. RANĂ ULTRAMODERNĂ. COD PATRIA. FUMĂTOR EXISTENȚIALIST. RUS. SOLICIT ADMIRATOARE. VINERI ORA 17. BISERICA MOALE COLȚ STRADA INEVITABILULUI. TRICOU NEGRU. DOMNIȘOARĂ ENCICLOPEDICĂ. OFER COMPASIUNE. EXTREMA DREAPTĂ SĂ SE ABȚINĂ. CUMPĂR PLICITISEALĂ ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
suferi. Deocamdată s-au așezat lângă Sandu Stoian, cel care își calculează cu exactitate eșecurile la loto, pe bază de tabele îndelung studiate, planificându-și până la două zecimale economiile pentru viitoarea mașină. Ropcea, tehnician, familie aristocratică, de la care a păstrat decența și dragostea pentru câini. Și pentru mașini, firește ! Proprietarul unei jucării adorabile, cu carcasă roșie, Fiat 600. Își poartă cu grijă părul frumos ondulat, graseiază plăcut. Amic cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]