1,307 matches
-
nihilismului european, ochiul rapace cu care scrutează universul pentru a-l goli de orice sens sau ipoteză explicativă. Pesimismul său metafizic este drastic: ființa, la nivelul mai profund pe care gândirea noastră îl sondează, nu este altceva decât haos, indiferență, declinare a nimicului în toate variațiile sale. Natura lumii este indiferența absolută, iar datoria filozofului este cel puțin să fie asemănător naturii lumii 201. Noi invocăm haosul și moartea abătute asupra acestui univers și le aplaudăm venirea.202 Viitorul va spune
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
esența tehnicii moderne. Cu toate acestea, nimic mai înșelător decât să înțelegem gândirea severiniană ca un fel de heideggerianism de tip italian. Severino argumentează în termeni cu totul diferiți de Heidegger și ajunge la o concluzie opusă: în timp ce Heidegger teoretizează declinarea istorico-epocală a ființei, Severino susține că ființa nu poate fi contaminată de timp. Gândirea lui Heidegger este una finitistă, cea a lui Severino, una absolutistă. În afară de Essenza del nichilismo (Esența nihilismului), textele în care se dezvoltă aceste motive sunt: Gli
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
un anumit ton specific: sublim, comic, grațios sau naiv. Se poate susține, așa cum face W. K. Wimsatt, că simpla repetare a unui procedeu stilistic nu ne îndreptățește să-l considerăm lipsit de sens ; Anumite construcții gramaticale se repetă, ca și declinările și conjugările ; dar ele sânt totuși forme expresive". *13(e) Nu trebuie să ne mulțumim, uimind modelul antichității clasice, să împărțim stilurile în elevate și vulgare, atice și asiatice etc.; suntem în măsură să elaborăm scheme complexe, ea acelea propuse
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de a exista. Ei exprimă euforia desprinderii din alienare, traversând totodată, îndeosebi copiii, momente de nedefinită tristețe. Nu fără legătură cu literatura absurdului, prozatorul obține efecte din îngemănarea insolitului cu banalitatea. De pe acum se manifestă refuzul unui realism plat în declinarea de către narator a competenței auctoriale, în renunțarea la cronologia lineară, în compoziția ce pare a fi regizată de hazard, în indecizia asupra caracterului imaginar sau „adevărat” al întâmplărilor, mergând până la sugestia că întregul univers al acestor proze ar fi inventat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
juncție, dar În Ambrosianus al lui Plaut: Q AT = q<ue>at, iar În alte manuscrise: NQ O = n<e>q<ue>o, ATQ = atq<ue>); B = b<us> (la origine numai pentru forme de dativ și ablativ plural la declinarea a treia, dar În manuscrisul vergilian Mediceus se Înregistrează forma PHOEB = Phoeb<us>; la acestea se adaugă indicarea unui n final printr-o linie orizontală deasupra ultimei vocale (la Început, această prescurtare apărea doar la sfîrșit de rînd, apoi și
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cu foarte puține excepții (Corbett, 2006: 128). Atribuirea genului pe baza informației morfologice este întâlnită în rusă. În această limbă, pentru animate, atribuirea se face pe baze semantice; restul substantivelor sunt fie masculine, fie feminine, fie neutre, în funcție de clasele de declinare; substantivele din clasa I sunt masculine, cele din clasele II și III sunt feminine, iar cele din clasa IV sunt neutre; sunt și clase mai restrânse, care nu se conformează acestor reguli generale. Și substantivele animate pot fi repartizate în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se face semantic (dacă ar fi așa, ar trebui ca toate sau marea majoritate a substantivelor inanimate să fie de genul neutru), ci pe baze formale, morfologice. În GALR, substantivele din limba română sunt împărțite în zece clase flexionare sau declinări, în funcție de forma de singular pentru N-Ac, forma de singular pentru G-D și forma de plural. Fiecare clasă de declinare se include într-o clasă de gen: declinările I, II, III, VIII și IX cuprind substantive feminine, declinările IV și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
genul neutru), ci pe baze formale, morfologice. În GALR, substantivele din limba română sunt împărțite în zece clase flexionare sau declinări, în funcție de forma de singular pentru N-Ac, forma de singular pentru G-D și forma de plural. Fiecare clasă de declinare se include într-o clasă de gen: declinările I, II, III, VIII și IX cuprind substantive feminine, declinările IV și V cuprind substantive masculine, iar declinările VI și VII cuprind substantive neutre. Declinarea X cuprinde substantive invariabile, masculine sau feminine
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GALR, substantivele din limba română sunt împărțite în zece clase flexionare sau declinări, în funcție de forma de singular pentru N-Ac, forma de singular pentru G-D și forma de plural. Fiecare clasă de declinare se include într-o clasă de gen: declinările I, II, III, VIII și IX cuprind substantive feminine, declinările IV și V cuprind substantive masculine, iar declinările VI și VII cuprind substantive neutre. Declinarea X cuprinde substantive invariabile, masculine sau feminine. Aceste declinări acoperă aproape toate substantivele limbii române
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
flexionare sau declinări, în funcție de forma de singular pentru N-Ac, forma de singular pentru G-D și forma de plural. Fiecare clasă de declinare se include într-o clasă de gen: declinările I, II, III, VIII și IX cuprind substantive feminine, declinările IV și V cuprind substantive masculine, iar declinările VI și VII cuprind substantive neutre. Declinarea X cuprinde substantive invariabile, masculine sau feminine. Aceste declinări acoperă aproape toate substantivele limbii române, atât cele [+Animat], cât și cele [-Animat]. Faptul că în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
N-Ac, forma de singular pentru G-D și forma de plural. Fiecare clasă de declinare se include într-o clasă de gen: declinările I, II, III, VIII și IX cuprind substantive feminine, declinările IV și V cuprind substantive masculine, iar declinările VI și VII cuprind substantive neutre. Declinarea X cuprinde substantive invariabile, masculine sau feminine. Aceste declinări acoperă aproape toate substantivele limbii române, atât cele [+Animat], cât și cele [-Animat]. Faptul că în română sufixele moționale sunt foarte productive 6 indică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și forma de plural. Fiecare clasă de declinare se include într-o clasă de gen: declinările I, II, III, VIII și IX cuprind substantive feminine, declinările IV și V cuprind substantive masculine, iar declinările VI și VII cuprind substantive neutre. Declinarea X cuprinde substantive invariabile, masculine sau feminine. Aceste declinări acoperă aproape toate substantivele limbii române, atât cele [+Animat], cât și cele [-Animat]. Faptul că în română sufixele moționale sunt foarte productive 6 indică nevoia vorbitorilor de a corela forma cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
include într-o clasă de gen: declinările I, II, III, VIII și IX cuprind substantive feminine, declinările IV și V cuprind substantive masculine, iar declinările VI și VII cuprind substantive neutre. Declinarea X cuprinde substantive invariabile, masculine sau feminine. Aceste declinări acoperă aproape toate substantivele limbii române, atât cele [+Animat], cât și cele [-Animat]. Faptul că în română sufixele moționale sunt foarte productive 6 indică nevoia vorbitorilor de a corela forma cu sensul și de a exprima distincții de gen la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
două seturi de trăsături nominale care sunt implicate în relații de acord: trăsăturile CONCORD și trăsăturile INDEX. Trăsăturile CONCORD sunt asociate cu proprietățile morfologice, formale, ale numelui (genul formal, numărul formal, cazul). Ele sunt în strânsă relație cu clasa de declinare a substantivului. Trăsăturile de tip INDEX sunt asociate cu proprietățile referențiale, semantice, ale substantivului. Ele sunt numite și indici. Indicii trebuie să fie ancorați unor entități reale (existând anumite condiții de ancorare). Ei cuprind persoana, numărul și genul. (Nu și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, București, Editura Universității din București, p. 183-187. Rebuschi, Georges, 2005, "Generalizing the antisymmetric analysis of coordination to nominal modification", în Lingua, 115, p. 445-459. Repina, Tamara, 1971, " Caracterul sintagmatic al declinării românești", în Studii și cercetări lingvistice, XXII, nr. 5, p. 459-470. Riemsdijk, H. C. van, 2006, Silent (Semi-)Lexical Heads, paper presented at the University of Bucharest Lecture Series, June 8th. Ritter, Elisabeth, 1993, "Where's Gender?", în Linguistic Inquiry
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
63 e.n., iar în privința titlului, elementele de concordanță cu satira menippee sunt vizibile: în unele manuscrise apare forma Satirarum libri (Cărți de satire), în altele cea păstrată și de traducătorii români. Satyricon "ar reprezenta un genitiv plural, alcătuit după regulile declinării grecești, de la un adjectiv satyricus (-a, -um). Prin urmare titlul real, prescurtat în manuscrise, ar putea fi Satyricon libri cărți de lucruri satirice, făcând o aluzie la satura amestec"162. Însăși redactarea operei sub acest titlu ridică o problemă deja
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
bază al gândirii și limbajului este noțiunea. Noțiunile de gramatică sunt receptate greu de către un copil cu deficiență de auz deoarece în limbajul mimico-gestual nu sunt reprezentate toate părțile de vorbire. Surzii confundă majoritatea cuvintelor de legătură, au dificultăți în ceea ce privește declinarea substantivelor, în analiza verbelor, a nuanțelor temporale ale acestora. O problemă extrem de dificilă pentru un copil surd este aceea a figurilor de stil, a noțiunilor cu caracter abstract, a noțiunilor de fantastic. După îndelungi eforturi și cu ajutor, acest copil
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
limbi romanice, deoarece păstrează în mai mare măsură unele ele-mente latinești originare. Sub aspect fonetic, se constată o mai accentuată conservare a scheletului consonantic latinesc, fiind apropiată în acest sens de italiană. Pe lîngă menținerea genului neutru la substantive, în declinarea acestei părți de vorbire în română, se mențin încă la feminin singular două forme cazuale. La fel ca spaniola, româna folosește o prepoziție specială pentru complementul direct, dacă acesta se referă la o persoană (pe în română și a în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
La fel ca spaniola, româna folosește o prepoziție specială pentru complementul direct, dacă acesta se referă la o persoană (pe în română și a în spaniolă). Împreună cu italiana, limba română păstrează ca desinențe de plural mărcile caracteristice ale nominativului de declinarea întîi și a doua plural din latină. Între limbile romanice, româna are particularitatea că prezintă, la forma tip a infinitivului (forma scurtă) a verbului și cînd verbul are funcția de subiect, de atribut prepozițional sau de complement, o prepoziție antepusă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fel la singular și la plural, iar majoritatea adjectivelor se rostesc la fel la masculin și la feminin. Sub aspect morfologic, franceza este limba romanică cu cea mai dezvoltată flexiune analitică. Pînă în secolul al XIV-lea, a păstrat o declinare bicazuală, care însă a dispărut după aceea. Deoarece -s final, care este marcă grafică pentru plural, nu se pronunță, în franceza modernă există un sincretism oral la peste 90 % dintre substantive și adjective între singular și plural. În mod asemănător
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar au fost continuate de aici fenomene diferite. Italiana și româna cunosc, în mod obișnuit, două desinențe de plural, -e și -i, dintre care prima este specifică substantivelor feminine, iar cealaltă substantivelor masculine. Desinența -e continuă pluralul substantivelor latine de la declinarea întîi (sg. casa pl. casae), care erau de obicei feminine, la care se adăugau unele masculine (nume de profesii: poeta, nauta, derivatele cu sufixul -ista), iar desinența -i o continuă pe cea de la declinarea a doua (sg. annus pl. anni
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-e continuă pluralul substantivelor latine de la declinarea întîi (sg. casa pl. casae), care erau de obicei feminine, la care se adăugau unele masculine (nume de profesii: poeta, nauta, derivatele cu sufixul -ista), iar desinența -i o continuă pe cea de la declinarea a doua (sg. annus pl. anni), în care latina cuprindea substantive de orice gen, dar îndeosebi masculine. Tot la pluralul în -i au fost asimilate și alte substantive, precum cele de declinarea a treia, care în latină aveau pluralul în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
iar desinența -i o continuă pe cea de la declinarea a doua (sg. annus pl. anni), în care latina cuprindea substantive de orice gen, dar îndeosebi masculine. Tot la pluralul în -i au fost asimilate și alte substantive, precum cele de declinarea a treia, care în latină aveau pluralul în -es, -e fiind trecut la -i pentru a se evita omonimia cu singularul: lat. canis canes > it. cane cani, rom. cîne cîni; lat. vulpes vulpes > it. volpe volpi, rom. vulpe vulpi. Desinența
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latină, precum ouă < lat. ova, plural de la ovum > rom. ou. De fapt, în româna veche și în graiuri pluralul în -ă la neutre este frecvent (lat. adjutoria > v.rom. ajutoară > ajutoare). În română și în italiană, există și relicve ale declinării imparisilabice latinești în opoziția dintre singular și plural: lat. homo homines > rom. om oameni, it. uomo uomini. Româna cunoaște în multe cazuri (de obicei la substantivele care fac pluralul în -i) și alternanțe fonetice, care dublează, printr-o flexiune internă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
substantivul începe cu o vocală, se pronunță -s final al articolului sau al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]