1,375 matches
-
și cugetări, chiar de-o natură profundă, a devenit deja avere (comună) publică. Această lipsă trebuie să retrolucre neapărat și asupra artiștilor reprezintatori, a căror talent d-a individualiza se volatiliză pe zi ce mergem. Acestei tendințe în nepersonal, care degenerează în generalitate cea mai deșeartă, trebuie să i se opuie actorul cu toată silința, tocmai pentru că această tendință e condiționată prin (spiritul) direcțiunea (Richtung) timpului, fiindcă aplecarea de-a pune generalul și idealul asupra (reprezintărei) reproducerei personalităților concrete îl degradă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu satisfac totodată și natura noastră ideală. Pe când cele dentîi sau se pierd în universalitatea reflecțiunei și a retoricei, sau înceată chiar de-a esista ca oameni vii, cele din urmă sau ating simpla contrafacțiune (fotografie) a vieței ordinare, sau degenerează cu totului tot în copii a realităței ordinare în care idealul s-au stins cu desăvârșire. Aci cuvinu-se a se pune cele mai multe tipuri din dramele lui Schroeder și Iffland și figurele mai bunicele dintr-acelea ale lui Kotzehue, cărora nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caracterul fundamental al dramei însăși. Cu cât se apropie o poemă mai mult de tragedia antică, cu cât e mai însemnat fondul ei de cugetări cu-atîta ea va condiționa un tempo mai încet al recitațiunii, care însă nu trebuie să degenereze niciodată într-o monotonie trăgănată. {EminescuOpXIV 324} Marginea portamentului frumos al vocei, care, după cum am dezvoltat, persistă asupra elementelor vorbirei fără însă de-a le dizolva vreodată, această margine e cea mai naturală și pentru tempo al poemelor de feliul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi dacă mi-aș recăpăta viața! Și toată ar fi a mea! Fiecare minut l-aș transforma într-un secol, nimic nu aș pierde, fiecare minut l-aș socoti, ca să nu-l cheltuiesc degeaba!“ Spunea că până la urmă acest gând degenerase într-o asemenea dușmănie, încât voia să fie împușcat mai iute18. Prințul tăcu brusc; toate se așteptau să continue și să tragă concluzia. — Ați terminat? întrebă Aglaia. — Poftim? Am terminat, spuse prințul, smulgându-se din scurta lui îngândurare. Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ajunge cu greșelile! De-acum nu voi mai greși“. Nu se poate să nu remarcăm, notând toate acestea, că în casa lor un timp destul de îndelungat a domnit o atmosferă neplăcută. Era ceva greoi, încordat, nespus până la capăt, gata să degenereze într-o ceartă; toți erau încruntați... Generalul era ocupat zi și noapte, umbla cu treburi; arareori mai fusese văzut atât de ocupat și activ, mai ales la slujbă. Cei de-acasă de-abia apucau să-l zărească. Cât despre domnișoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost totdeauna și a simțit acest lucru necontenit. Complexele de inferioritate caracterizează formele minore de viață, a căror devenire nu se poate concepe fără exemplu, fără prototip. Deficiențele culturilor mici sânt așa de mari, încît, lăsate în cursul lor firesc, degenerează în caricaturi. Biologicește, pot reprezenta un exemplu rar; le lipsește totuși instinctul, care să le mâne spre destinația lor esențială. Culturile mari dispun până la hipertrofie de un instinct istoric, adică de o pornire nestăvilită de a-și revărsa toate posibilitățile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și a atribuit evoluției atâtea virtuți ca să scuze comoditățile oamenilor? Fără ideea de evoluție, social-democrația este un zero, pe lângă care mai există numai blândețea social-democraților. Cumpănirea filozofică a social-democrației i s-a împrumutat în primele faze o semnificație mediocră, pentru ca să degenereze într-un exemplu trist de fadoare teoretică și politică. Lipsa de patos și de anvergură, preocuparea teoretică de tactică, dar fără instinct în luptă; viziunea unei fericiri comode, neancorate în necesitățile complexe ale omului (antropologia mediocră a oricărui tip de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vom deveni realitate politică, în aceeași măsură favorizăm posibilitățile de deplasare spre noi. De nu vom avea în viitor atracția unui miraj, la ce să ne mai atașăm de aparențele noastre? Cum să nu ne bucurăm când vechiul Constantinopol a degenerat într-o temă romantică și că-l mai înțeleg doar poeții, că oamenii politici l-au uitat? Noi însă nu-i vom uita semnificația și greutatea, fatalitatea și tragicul. Nu pot avea viziunea unei alte Românii, fără să-mi proiectez
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
devotamentul patriotic. — Ei, pe naiba! i-o întoarce nepotul istoricului. — Ba are dreptate! mârâie printre dinți Titus Livius. Se vede că nu-i face plăcere să-l laude pe tânăr, dar nu are încotro. Vipsania se îngrijorează. Discuția riscă să degenereze. Întâlnește privirea lui Claudius. Se îndeamnă reciproc din ochi să intervină. — Pă... Păcat că nu-i și Gallus aici, lălăie acesta. Bun curtean, Vinicius se agață de noul subiect. — Are aceeași vervă sarcastică ca tatăl său. Nu e decât spirit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Parisul, află Jonathan de la ea, este un loc cu elan, spirit și alte lucruri, care au legătură cu energia și forța vitală. Cheia vieții este să rămâi în contact cu această forță, care se disipează în existența contemporană. Omul modern degenerează (din cauza călătoriilor cu trenul și al ziarelor ilustrate) și reînnoirea forței vitale a căpătat un caracter de urgență. Văzută din acest punct de vedere, petrecerea vacanței de vară la Paris este un lucru demn de făcut. Astarte numește asta estetica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bruce, remarcă Hector, ambalând motorul. Drumul o ia pe serpentine peste pământul Înghețat, trecând printr-o sumedenie de copaci acoperiți cu o pojghiță de gheață, pe urmă printr-o poiențiță și dup-aia coborând dealul spre hambar. Pe măsură ce coboară, poteca degenerează Într-o porțiune de mlaștină noroioasă pe care n-a curpins-o Înghețul. Mă Întorc către Claire. — Ar fi trebuit să fii obișnuită cu treburi de genuăsta Claire, dacă iești din Aberdeen. Tresă fii taren meseria ta să le faci concurență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
îi plăcea lui Rhyme să se exprime de față cu străinii, trebuia să se cace și să se pișe, dar se abținea prea mult, exista riscul unei disreflexii autonome. Aceasta consta într-o creștere bruscă a tensiunii arteriale și putea degenera într-un atac cerebral care avea drept finalitate o paralizie și mai acută, sau mai rău, moartea. Disreflexia apare destul de rar, dar cu siguranță te trimite la spital sau la morgă. Rhyme fu nevoit să accepte să meargă în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu manifestări de criticare virulentă a regimului Ceaușescu, că starea de nemulțumire a populației se amplifica de la o zi la alta, pe fondul degradării continue a condițiilor de viață ale oamenilor, că oricând anumite acțiuni sau manifestări „antisociale” izolate puteau degenera în acte de revoltă colectivă. Și tot în acea perioadă am aflat că o mare parte din informările înaintate de fosta Securitate conducerii de atunci a partidului și statului, în care erau prezentate aproape fidel stările de spirit aproape explozive
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
și opinii despre realitate, acest tip de discurs captează atenția tuturor polilor de putere, de la domeniul economic și până la cel politic. Mediator social universal, discursul jurnalistic este supus unor presiuni și riscuri multiple, atât din interior, când lupta pentru audiență degenerează în evenimențialitate și tabloidizare, cât și din exterior, când interesele grupurilor de putere intervin și afectează conținutul discursiv. Lipsa de rezistență la astfel de fenomene aduce în prim plan problema manipulării. Se poate lupta împotriva acestei forme de influență nelegitimă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
noțiunea de generație, ura de sine a românilor etc. Evident, A., fără nici o urmă de respirație metafizică, nu dădea decât niște răspunsuri de genul: „cu siguranța de sine te naști, ea nu se cumpără domnule“ et j’en passe. Totul degenerase într-o discuție de terasă. Încercare de definire: „generația 2000“ este o generație care recuperează bovaric un stil de a scrie și teme de mult fumate în Vest (sau poate merg prea departe, nu cred că ei au citit ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
doi-trei petrecăreți bine afumați au început să-l înjure cu entuziasm, cu poftă. „Băăăă, rockerule... băăăi fetițo... băăă pletosule“. El le-a răspuns simplu, îndemnându-i să tacă naibii din gură. Și-a continuat nestingherit drumul, nebănuind că situația va degenera. Nici nu avea motive să creadă altceva, căci marea majoritate a disputelor din România se sfârșesc cu o bălăcăreală reciprocă și atât. S-a înșelat. Tinerii derbedei au coborât furioși din apartament și l-au ajuns, aplicându-i o binemeritată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
civilizator, războinicul sau filosoful, ci politicianul, sportivul, actorul, vedeta showbiz. Neschimbat a rămas rolul mulțimii: ea adoră, exultă, aplaudă, urlă. Dar mulțimea ca entitate poate fi ea însăși un mit, o necesitate, o boală. Băile de mulțime ale politicienilor pot degenera în paranoia lui „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!“. Însă pentru „vedete“, lipsa mulțimii înseamnă moarte, pur și simplu. Dacă nu-i cumpără discul nimeni, roakerul se poate apuca de condus camioane. Ceea ce unii și fac. Formă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
molimă din presă. De asemenea, Nicolăescu a acuzat managementul defectuos de la Direcția pentru Sănătate Publică, anunțând că aceasta va fi reorganizată. După care a mers în fața CSAT și a Parlamentului, cu măsurile de remediere a situației. Mai departe lucrurile au degenerat, așa cum era de așteptat. Fostul ministru PSD al sănătății, Ovidiu Brânzan, l-a acuzat că ar fi dezinformat CSAT-ul, iar moțiunea „Rujeola“ s-a transformat în circ. Un deputat PSD a legat ciclul epidemiei, o dată la opt ani, de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
gardului noaptea, ori un drum pe ascuns la prăvălie, cînd negustorul e plecat după marfă la Comana și nevastă-sa îi ține locul, de la asemenea nimicuri se poate ajunge cît ai zice pește la o adevărată criză. Iar o criză degenerează în crimă. Și seamănă între ele aceste două cuvinte, de ce n-ar semăna și faptele?! Atunci el intervenea și-i "propunea" năbădăiosului să-și strunească bine caii, iar dacă nu mai poate și nu mai poate, îi dă el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aveau voci minunate. Curând, aceștia trecură la o cheie minoră, spre a face cunoscut că se făcuse târziu și că muzica ar trebui să devină mai familiară, mai intimă". O sindrofie la cel mai înalt nivel pe vremea lui Caragea degenerează, în chip aproape inevitabil, în haos balcanic. Observați, vă rog, stupida metamorfoză facială a mesenilor, precum și tipicul acces de locvacitate curajoasă, care pare a pune stăpânire, în circumstanțe sardanapalice, pe altminteri "austerii" boieri bucureșteni: Toți oaspeții ascultau pe lăutari cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la care poate ajunge natura atunci când dorește să le demonstreze muritorilor că ea a zămislit parametrii absolutului, și nu noi, având deci un nas cârn care este întruchiparea însăși a ideii de minuscul, am eșuat lamentabil în încercările, care au degenerat în comice implorări, de a refuta această monstruoasă absurditate. Orice străin are nasul proeminent. E drept că se află și printre japonezi binecuvântați de zei, care se pot făli cu un nas mai ieșit în afară, față de nasul "turtit", asiatic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
albă, cravată cu nod imens, impunător mai ales prin privirea pe care o rotea peste capetele tuturor, superioară, fără să se fixeze pe chipul cuiva; își impusese să tacă, zicea, dar nu mai poate să se abțină când vede cum degenerează discuțiile. Redactorul-șef a fost discutat în altă adunare generală, de un alt colectiv, mai mare, din care făcea, de asemenea, parte; în deplină luciditate și dialog cu el însuși, și-a recunoscut lipsurile și a respins chiar unele încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
casa lui Anton Peticilă, poți urmări leșinul unui arbore, atins la măduvă de sulița fierbinte a soarelui. Ceva mai târziu, norii din spate acoperă ca niște țâțe cenușii, coama peretelui împădurit din față. Ploaia vine, mai întâi pe furiș, apoi degenerează într-un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
macine. Casele cele mai mari fuseseră împărțite în apartamente improvizate, cu verandele transformate în camere adiționale. Unele aveau în curtea din față garaje metalice și una sau două dintre ele aveau instalate marchize strălucitoare din aluminiu. Era un cartier ce degenerase dintr-un stil victorian în ceva care nu mai semăna cu nimic, un cvartal care trecuse în secolul douăzeci uitat, neglijat și cu fonduri foarte limitate. Clădirea pe care o căuta agentul Mancuso era, cu excepția garajelor improvizate, cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
registrele. Intenționez să o fac pe domnișoara Trixie să mi se destăinuie cât mai curând. Presupun că această Meduză a capitalismului are de oferit multe intuiții valoroase și nu o singură observație esențială. Singura notă discordantă — și aici am să degenerez în argou pentru a fi în spiritul ființei pe care urmează să o descriu — era Gloria, stenografa, o fâșneață tânără și nerușinată. Mintea ei era îmbâcsită cu concepții greșite și judecăți de valoare de o nemărginită tâmpenie. După ce a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]