30,841 matches
-
cresc cu toată dulceața/ la pieptul lor/ fructele amare". în lumea aceasta, unde divinul e amestecat în noroiul mundanului, poza îngerului căzut apare în "ziarele din ultima lună" și în spatele lui, poetul, protagonist într-un one man-show, ne arată cu degetul căderea și dimensiunile mici, suportabile, la care se reduce totul, și lumea celor de sus, și istoria oamenilor. Chiar și atunci cînd în ecuație intră întreaga planetă: "în fiecare zi/ mama trebuie să pregătească/ mîncare pentru cele patru miliarde/ de
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
influență din România, relații care ar fi putut împiedica cooptarea României în NATO. Din așa-numita listă a lui Severin, o listă fără nume, nu s-a ales nimic. Totuși, e greu de înțeles de ce, acum, dl Severin nu pune degetul pe rana PSD, de a scoate în față foști membri marcanți ai Securității, plantați în funcții decidabile. În această privință, scandalul Priboi nu reprezintă, se pare, decît un aspect, nu unul singular. Astfel că reproșurile opoziției față de partidul de guvernămînt
Scandalul candidaturii la NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15914_a_17239]
-
nu le place deloc să-ți bârfești țara, astfel încât nu eram sigur cum aveam să fac față, conformându-mă principiului lor, dar să mă fi și răcorit, cât de cât... O singură dată strigase spre mine, îndreptând asupra mea un deget osos, îngălbenit de nicotină: Youuu Criticismus!... M-am mulțumit să dau din cap. Era ca o parolă. * * * Primul simpozion condus de directoarea Hualing, femeie fină, fermecătoare despre prințul-poet indian Bidhyalongkorn. La un moment dat, nu știu ce spusesem, tare, în auzul tuturor
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
familie și praf aruncat în ochii idioților. A doua cauză a fost excelent diagnosticată de către Sorin Roșca-Stănescu, în editorialul său din 30 august din Ziua, intitulat în atenția premierului: Nu intrăm în NATO cu agenți anti-NATO! Simțind c-a pus degetul pe-o rană gravă, Roșca-Stănescu și-a republicat articolul în ziarul de-a doua zi - și bine a făcut. Ar fi trebuit să-l reediteze zilnic până la întrunirea de la Praga, ca să nu mai avem vorbe că ne persecută Occidentul, bieți
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
obținut mare lucru, așa că ar fi o extravaganță dacă li s-ar cere să includă în revendicările lor și unele privitoare la îmbunătățirea stării materiale a școlilor. Sindicatele consideră că asta e treaba Ministerului. Ministerul ridică din umeri arătînd cu degetul către administrațiile locale, iar administrațiile locale își întorc buzunarele pe dos și anunță că n-au bani. Totuși începerea anului școlar nu e o calamitate naturală, încît toți mînuitorii de fonduri bugetare din România care se plîng că nu au
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
cu aproximație): ideea unei povestiri trebuie să fie cuprinsă în masa narațiunii, nu să fie spusă cuvînt cu cuvînt cititorului. Să se dizolve ca sarea în apă. Asta am căutat tot timpul în Marfa și banii: să nu arăt cu degetul, să nu indic, să nu explic, să las povestea să se deruleze, iar spectatorul - liber să judece. Compromisul ca pact cu diavolul V. S.: Poate de aici impresia dintr-o cronichetă din Cahiers du cinéma-ul degradat (de cînd Frédéric Strauss
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
legalitate al BOR este încă un enorm deserviciu adus țării și pretențiilor de integrare europeană. Pentru a spăla rușinea câtorva șefi ierarhici nedemni și ticăloșiți, în numele "ascultării" fără crâcneală o întreagă pătură socială este târâtă în noroi și arătată cu degetul. Că mulți episcopi și mitropoliți vor fi fiind colonei sau generali de Securitate, e treaba lor. Dar începe să devină treaba noastră când prea-greu atârnătoarele lor grade ne fac nouă viața un infern. Cu ce aplomb să reproșăm Europei că
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
să se nască. este mișcarea buzelor" (mișcarea buzelor). Sau notificarea amestecului ficțiunii cu viața, a indistincției în care se tînguie un sincretism primordial: "scriu cu limbi de aer și de sînge ale plămînului, cu o creangă sub formă de trei degete/ moartea îmi tot dă tîrcoale, își zburlește coama/ scriu cu limbile plînsului de nou-născut" (ibidem). Sau cu o magică afectare: "am scris în ea un alfabet neînchegat ca fața lui dumnezeu. de o transparență vie/ eu am intrat în cuvîntul
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
în joacă, ingenuitatea lui în persiflare. Înclinația d-sale e către o fantazare supravegheată, care se privește în oglindă. În apele acesteia se răsfrînge o clovnerie degajat satirică, prevăzută cu accente livrești. În registru buf, poetul face și desface, cu degete experte, o poezie a poeziei: "creșteau cuvinte din mine. spiritul este un piept brăzdat. ce faci aici, în mijlocul parfumului. ce, ești cal de biserică, ești codex scris cu încetul. am spus un cuvînt întrupat" (ibidem). Ca și: "și atunci murii
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
exprimînd opinii izolate, în text, între paranteze) ca agresiune și ca impostură. Tensiunea dintre cea care scrie și "cei" care nu țin să fie "divulgați" explodează uneori în astfel de imagini violente: "acum arsene bîjbîie după briceag și-i/ taie degetele impostoarei, se aude clar,/ le aruncă pe șine, se aude clar,/ n-o să mai scrie, gata,/ a fugit și soldatul de frică,/ - nu mai există moarte, prostule - / vai, și cuvintele se scurg din ea/ cum ploaia călduță/ sau zeama dintr-
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
mandarin oriental, cu trupul împuținat, pierdut sub faldurile unui trenci fără vîrstă și apăsat de baierul aceleiași genți de umăr, cu ochii umbriți de niște ochelari prea mari pentru un chip atît de fragil și cu țigara fumegîndu-i veșnic între degetele care primiseră demult culoarea morbidă a tutunului, el scruta permanent, fără ostentație, dar și fără odihnă, mișcările din arena mare a momentului și pe acelea din perimetrul mai restrîns al fenomenului artistic. Ziarist pînă în ultima sa fibră, cu o
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
treaba lui - îl va îngropa într-o zi pe bătrân când acesta era gata să împlinească optzeci și opt de ani... iar Mihuț, nemaidându-i măsa laptele ei, cică într-o zi, de foame, sub un dud, pe căldură, dusese degetul gros de la mâna stângă și începuse să sugă tare din el, până ce - povestea bătrânul - într-o duminică se apucase să duhănească, să fumeze... (și Nora, curios, notase fraza aceasta 17 martie 1984, ora II, 20, după cum notase și începutul povestei
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
îi luase fetii și auzul și graiul. Ca să vezi, Rițo!... Amfilofia mai zicea că fata și-ar fi recăpătat graiul și auzul numai dacă fiul de împărat - al celuilalt, de Verde - care silabisea zi și noapte o carte groasă, cu degetul rând cu rând, și care se chema... stai! Cum îi zicea?... A, da. Comedia umană, cică, soro, ca la teatru. Topită de milă, Rița se lăsă pe obrazul ars de soare al bietei fete, sbârnâi la ureche, îi țipă: Cerule
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
necuvântătoare îi va cuvânta. Adică, ea, gărgărița, tocmai ce îi vorbise doicei... Aceasta leșină pe loc și căzu pe podea peste gherghef. Rița, alarmată, o tot înțepa pe la tâmple, să-și revină. Când ieși din leșin, luă gărgărița pe vârful degetului ei osos și rosti anevoie ducând cealaltă mână la inimă: Necuvântătoarea i-a cuvântat!... Prin mintea bătrânei trecură fulgerător și vorbele pe care i le adresase atunci țiganca și cum să facă ea să-și scape de la blestem scumpa fată
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
Cerule iubite, fă să se mărite!... Misiune, cu avânt îndeplinită. Cel mai mult, băiatului de Verde îi plăceau stihurile simple și spuse din inimă... Fata aștepta, smerită, desculță, cu capul în jos. Ajutat de bătrână, tânărul strecură sigiliul împărătesc pe degetul viitoarei mirese, iar ea se preschimbă numaidecât într-o prințesă cu păr bălai, strălucitor. Atât, că soarele, o clipă, păli... Fusese ca o mică eclipsă. Aceasta,de altfel, și prezidase nunta tânărului împărat cu prințesa urgisită... Veți crede că e
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
alta, ciupindu-le, mîngîindu-le. Mîinile lui Johnny: toată muzica lui e în ele. Mi-a cîntat odată la pianul din garsoniera lui din Banu Manta cîteva fragmente compuse de Bach pentru Ana-Maria, care nu era pianistă și folosea un singur deget. Să fi auzit ce efecte scotea Johnny cu un singur deget dintr-o pianină cu arcurile și ciocănelele învelite în fulare de lînă ca să nu fie deranjați vecinii! Și ce mi-a povestit, din copilăria lui, din concerte (în Place
Incomparabilul Johnny by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15653_a_16978]
-
în ele. Mi-a cîntat odată la pianul din garsoniera lui din Banu Manta cîteva fragmente compuse de Bach pentru Ana-Maria, care nu era pianistă și folosea un singur deget. Să fi auzit ce efecte scotea Johnny cu un singur deget dintr-o pianină cu arcurile și ciocănelele învelite în fulare de lînă ca să nu fie deranjați vecinii! Și ce mi-a povestit, din copilăria lui, din concerte (în Place de Tertre din Paris, unde-l știe toată lumea ca pe un
Incomparabilul Johnny by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15653_a_16978]
-
strălucea țăndările în jurul meu. Capul iubitei mele se carbonizase. Sângele ei nu mai era alb-incolor, ca al unei insecte oarecare, ci arăta aceeași purpură închegată pe care l-ar avea și al meu, dacă m-aș fi tăiat la un deget. Nu mai aveam curajul să privesc partea inferioară a corpului ei de acum, care se termina cu picioarele carbonizate, dar sunt sigur - sau aproape sigur - că știu ce-aș fi văzut." Urmează un pasaj amplu în care se dezvoltă un
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
lui Coco Bleahu. L-a rugat să aștepte puțin, timp În care a aprins lumina și s-a uitat la ceas: 5,30. Și-a tras pantalonii pe el, a aranjat În mare grabă patul și, după ce și-a trecut degetele prin păru-i răvășit, a pus mâna pe clanță și a deschis. Era, Într-adevăr, Iorgu Bleahu, adresându-i-se: - Pot să intru? - Poftiți! Luați loc. Vă ascult. Scuzați-mă pentru deranjul din cameră. A intrat și s-a așezat
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
un artist adevărat, este artist cu totul, din creștet până în tălpi, cum puțini mai sunt azi. Stând de vorbă cu el simți nevoia să-l atingi, ca și cum calitatea de artist ar fi o fosforescență care s-ar putea lua pe degete. în ce mă privește, admir la Johnny Răducanu și talentul literar. Aproape tot ceea ce spune ar trebui notat și publicat. în spusele lui exuberanța se asociază cu înțelepciunea, fără ca prima să fie temperată de cea de-a doua. Se întâmplă
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
și ironia. Johnny Răducanu are vocația prieteniei. Relația cu cei pe care îi iubește poate fi citită din felul în care ține contrabasul în brațe, se încordează, cuprinde instrumentul și pare că sînt unul și același, se depărtează brusc dar degetele rămîn mîngîind coardele, dialogul lor tainic nu se întrerupe nici-o secundă. La fel clapele pianului, mai senzuale, mai parșive parcă, mai vii și mai languroase dedate plăcerii de a fi chemate, atinse, ocolite de mîna celui care le caută armonia
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
de specialitate, de comentariile criticilor și cronicarilor scoteau în față ideea că ultima perioadă a fost mai degrabă mediocră, în majoritatea producțiilor, lucru amintit în argumentația juriului, nicidecum strălucitoare, că numărul lucrurilor de ținută depășește cu puțin pe cel al degetelor de la o mînă, iată că selecția oficială strînge șaisprezece titluri. Un record care mi se pare că deformează imaginea reală. Cînd scriu aceste rînduri, festivalul se află în plină desfășurare. Au trecut doar cinci zile din cele nouă (24 noiembrie
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, ' Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur.' Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică la tine lunecă printre degete și refuză să prindă rădăcini în cuvinte. Te împiedici în culori și forme, alegi vorbele cele mai retrase, inofensive, chiar fragile, iar ca rezultat ne inițiezi în dezastru. Cum ți-ai descrie lumea interioară, modul în care aluneci în poezie
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
iritat: ,,Ce râzi, monșer?!"... Mitică nu mai contenește. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monșer! Ionel insistă. Văzând că celălalt moare de râs, și că, la un moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deși nu e ceva clar... Ionel se supără, se enervează, se scoală de la masă și pleacă; pe urmă, se întoarce, furios, îi cere socoteală, Mitică nu vrea și pace, și-atunci Ionel, exasperat, îi trage o palmă. Și astfel
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
revistei Columna, în Contemporanul-Ideea europeană, nr. 42/noiembrie 2001, Ioana Șișcu se arată în dezacord cu o afirmație a noastră, din textul intitulat Precizare: ,,Chiar supusă criticii, pasibilă de discuții din toate direcțiile, Monica Lovinescu rămîne, alături de Virgil Ierunca, un "deget de lumină", precum în perioada interbelică E. Lovinescu, ce indica prin această celebră sintagmă însemnătatea lui Titu Maiorescu". Se interoghează cu politețe autoarea notei: ,,Respectăm opinia d-lui Grigurcu, desigur. Și totuși, ne întrebăm: oare poate fi comparată d-na
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]