8,674 matches
-
cont propriu, le dă celor de la Stein câte ceva din stocul de stafide al firmei, ca să le Îmbunătățească pe moment calitatea, și, Îmbunătățind calitatea, reușește să-l influențeze pe Moult să liciteze contractul. Probabil că domnul Eckman trece acum prin momente delicate și Întoarce orarul trenului pe toate părțile, uitându-se la ceas, și se gândește că Myatt trebuie să fie deja la jumătatea drumului. Mâine, se gândi el, mâine voi expedia o telegramă și-l voi numi pe Joyce. Domnul Eckman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
incredibil de șic. Trupul ei mlădios, minion, avea o delicioasă culoare de cafea cu lapte, care Înfrumuseța până la perfecțiune imprimeul geometric ciocolatiu cu turcoaz al panglicilor care alcătuiau costumul ei de baie foarte sumar. Pedichiura era făcută cu un roz delicat, iar pletele brune, strălucind ca boabele de cafea, Îi cădeau În valuri În jurul umerilor, atingând ușor nisipul atunci când se mișca. La gâtul delicat Îi atârnau șase șiraguri din mici perle de cultură și, În jurul antebrațului, puse cît mai sus, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
turcoaz al panglicilor care alcătuiau costumul ei de baie foarte sumar. Pedichiura era făcută cu un roz delicat, iar pletele brune, strălucind ca boabele de cafea, Îi cădeau În valuri În jurul umerilor, atingând ușor nisipul atunci când se mișca. La gâtul delicat Îi atârnau șase șiraguri din mici perle de cultură și, În jurul antebrațului, puse cît mai sus, avea trei brățări masive de aur, pe care le cumpărase dintr-un bazar din Marakesh. Mama m-ar omorî dacă ar ști că port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că În atelierul lui Thack din Strada Chrystie erau Înghesuite materiale, mașini de cusut, practicanți de la F.I.T.1 și croitorese chineze, pe Bob nu părea să-l deranjeze deloc haosul. Își eliberă ușor posteriorul moale, turtit de scaunul de epocă delicat pe care stătuse. — Dar nu putem să ne angajăm la mai mult de cincisprezece ținute până nu Începem să vedem niște reacții În presă, adăugă el. Apoi Îl privi pe Thackeray În ochi și spuse: Trebuie să aduci presa. Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Încerc asta? Îl Întrerupse Lauren. Era aplecată deasupra unei casete din sticlă și arăta cu degetul spre o brățară deosebită, În formă de șarpe, bătută cu turcoaze și diamante. Robert oftă. —Desigur, domnișoară Blount, replică el, descuind caseta și scoțând delicat obiectul. Lauren Își puse brățara și o Împinse În sus pe braț, după moda egipteană. —Oooh, făcu ea. Oooh. Oooh. Oooh. —Este magnifică, i-am spus. — Și costă douăzeci și două de magnifice bătrâne, zise ea, privind la prețul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În piele, pe care erau Îngrămădite cărți, casete cu bijuterii și schițe cu desene reprezentând pietre prețioase. Cumva, Robert se strecură În spatele biroului și tastă la un P.C. care părea antic. Pe monitor apăru o fotografie cu butonii. Erau frumoși, delicați, iar smalțul galben era atât de aprins, Încât părea că strălucește. Dedesubt, erau scrise câteva date: Preț: 120.000 $ Client: G. Monterey Modalitate de plată: transfer bancar — G. Monterey. Cine este? am Întrebat eu. Noi nu-l cunoaștem, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mi-am adus aminte că nu mai aveam Drano 2, așa că m-am Îndreptat către partea din spate a magazinului ca să iau. În timp ce mă uitam prin rafturi, am Început să adaug În cărucior mai multe obiecte de uz casnic - exfoliant delicat, pastă de dinți - toate produsele de care pare să fie nevoie În cantitate din ce În ce mai mare atunci când te căsătorești. Destul de deprimant, de fapt, mă gândeam, Îngrămădind În cărucior detergenți și praf de curățat pentru mașina de spălat vasele. Adevărul este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de argint. Sticluțe cu apă aveau etichete cu cuvintele EAU BÉBÉ tipărite cu scris argintiu. Totul era de o perfecțiune delicată fals franțuzească, chiar dacă Phoebe nu avea nici urmă de sânge francez În vine. Era (În secret) din Miami. Nici urmă de Alixe Carter. Mă simțeam oarecum mai degrabă ușurată, căci eram atât de preocupată de chitanța de la hotel, Încât chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
doi, așa sunt de obosită. Câteva clipe mai târziu, Nina Își făcu apariția având pe ea rochia Grace pe care i-o confecționaserăm din șifon de culoarea stridiilor. Plutea În jurul ei ca o adiere de vânt: Nina arăta În ea delicată și de modă veche. Se privi În oglindă și apoi spuse: —O, ia te uită. Asta e Rochia pentru premieră. Pot să o iau acum cu mine? Când Nina fu fotografiată de un paparazzi ieșind din atelierul lui Thack cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
este aici cu mama sa - da, uite-o, e și ea acolo. Salome arătă spre o femeie care stătea În strana lui Giles. Când s-a Întors un pic Într-o parte, am văzut că era frumoasă, cu o Înfățișare delicată. Între timp, Lauren devenise pământie, ca și cum sângele i se scursese din trup. În mod evident, era Îndrăgostită nebunește. Nu Își luă ochii de la Giles În timp ce acesta citea: — Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic... Făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Salome? — Îmi place foarte mult colierul tău, Alixe! interveni Valerie, Înainte ca ea să poată răspunde. —Lanvin. Ceva cât se poate de banal. Deja toată lumea are, zise Alixe, pipăind cu mâna șirul lung de perle negre Înfășurat Într-o plasă delicată. Chestia e că, dacă Îmi cumpăr un colier, trebuie să Îmi iau și inelul, și brățara, și cerceii. Nu sunt În stare niciodată să-mi iau doar colierul. Nici nu vă puteți imagina ce necazuri am cu mine Însămi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu snopi, ce diavol! Și tu, și Ion al lui Arbore. Știi că l-am văzut și pe el? E electronist tot la "Valea Brîndușelor", el mi-a spus de tine. Să vă fac cunoștință se întoarce el spre soție. Delicată, soția a zîmbit, i-a oferit mîna, lăsîndu-și-o sărutată, murmurîndu-și numele mic, dimpreună cu: "ne-am mai cunoscut, la teatru, v-a prezentat secretarul, eram cu fiică-mea..." Dar nu și cu mine! a rîs bărbatul, luîndu-1 pe Mihai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a intuit, dorind în adîncul sufletului să i se împlinească, ochii fetei se ridică de pe sticle, aruncați cu precizie spre locul unde se află el, semn că l-au urmărit tot timpul. Ca răspuns, Mihai înclină capul într-un gest delicat de salut și se întoarce spre ușă. Abia afară, în plin viscol, amintirea banilor pierduți dezleagă nodul din gîtul său, eliberînd potopul de sfinți. Cînd se liniștește, își dă seama că a ajuns deja în Cartierul de Nord, în fața blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de elevație sîmbătă... ca o prințesă! Bine, tata, bine încearcă Doina să-l tempereze. Te las cu Mihai; te rog, dacă l-ai invitat aici, jos, întreține-l tu. Fata întoarce privirea spre Mihai, și-o pleacă într-un gest delicat de curtoazie după care iese încet, cu mers domol, să nu deranjeze tăcerea. Mama, biata de ea, nu cred că ți-o mai amintești, spune Săteanu privind în urma fetei mă lua mereu de mînă și mă ducea în grădină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
masă și ia prosopul aflat acolo, să se șteargă pe mîini. Cu ce vă pot servi? îl întreabă. Cu o cafea bună, fără năut surîde Mihai, arătînd cu privirea spre ceașca plină de pe masă. Te rog! face Cristina un gest delicat. A, nu! se apără Mihai, retrăgîndu-se. Am zis așa... Te rog! repetă apăsat Cristina, prinzîndu-i mîna stîngă cu putere, reținîndu-l lîngă masă. Mihai ia ceașca, o soarbe, apoi, în timp ce așază ceașca la loc, pe farfurioară, mișcă puțin mîna strînsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încearcă un surîs, tăiat în două de amărăciune: Mulțumesc! șoptește în timp ce lumina rea din ochi îi dispare, privirea devenindu-i caldă, ca un foc molcom învelit în durere. Iulian e numele meu se înclină actorul, așezîndu-se pe scaun, luînd încet, delicat, mîna femeii s-o sărute. Nina răspunde femeia oftînd, mușcîndu-și buzele, să-și stăpînească lacrimile. Iulian se face că nu observă, așază mai bine ziarele pe colțul mesei, apoi se ridică: Mă duc la bar, poate mai sună telefonul. Arhitectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bătrînul. Noroc c-am despărțit-o se înflăcărează bătrîna. Cu primul o nimerise rău săraca... Ai copii? Tot o fată răspunde vecina încet. Eu am două și-un băiat, da' aceea mică o nimerise..., acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele, ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai ajungi la timp la discuția cu șefa arată Mihai spre stația de autobuz, schimbînd tonul, observîndu-l pe Vlad cum începe să fiarbă de neliniște. "Norocosule! clatină Mihai din cap, privindu-l cum fuge spre autobuz. Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atrăgînd atenția lui Lazăr. Și tuberculoza a făcut ravagii, atît timp cît se umbla cu bolmoaje, pînă ce, studiindu-se, cunoscîndu-se microbul... surîde Lazăr, apropiindu-se de scaunul liber. Permiteți? o întreabă pe bătrînă. Vă rog! face bătrîna un gest delicat. Dacă mai ai ceva de spus, întoarce profesorul privirea spre Lazăr, vorbindu-i calm, dar hotărît avem timp s-o facem și între patru ochi... Ajunge un spectacol pe seară! Ba eu cred că nu mai am nimic de adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
făcut-o? Poate pentru... pentru că stau la gazdă și stau departe... Mihai ridică mîna eliberată de degetele nervoase ale fetei și ia ceașca, sorbind, înfiorat de aroma cafelei. Dacă mai trec o dată pe aici, voi fi dator vîndut. La rîsul delicat al fetei, venit ca un răspuns, Mihai aruncă ochii roată, să se convingă că nu e nimeni în jur, îi prinde mîna cu toată palma, o strînge, ridicîndu-se, obligînd și pe fată să facă același lucru: Îmi refuzi și azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îngrozește Maria, încercînd un gest de protest, care-i reușește mai mult ca o chemare. "Trebuie s-o cuceresc, nu s-o violez" gîndește Mihai, observînd gestul. Palmele lui, fierbinți, lasă mijlocul slobod și cuprind umerii goi, într-un gest delicat de atingere, parcă să sprijine trupul gata să cadă pe spate, peste pat. Învinsă, femeia vrea să facă un pas, să-și recapete echilibrul, dar genunchii ei se lovesc de-ai lui Mihai. Să nu-mi agăți ciorapii se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la furoul coborît spre mijloc, se contractă și, spre stupefacția tînărului încă înghețat de fior și îngrozit de amintirea poeziei lui Baudelaire, imaginea diformă se structurează brusc, iar de pe pat se ridică trupul zvelt al unei femei cu formele coapte, delicată în gesturi, ce-și trece dosul palmelor pe sub sînii goi, parcă să și-i aranjeze mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
N-aș vrea să rîzi de mine... șoptește Maria cu vocea caldă, modulată frumos de emoție -, dar patul ăsta arată ea cu privirea e un loc egoist, pentru unul singur... Surîsul de încuviințare al lui Mihai se topește sub sărutul delicat, ca de adolescentă, al Mariei. Apoi, eliberat, Mihai întinde brațele, prinde salteaua de burete de la un capăt, o îndoaie, cu tot cu lenjeria de pe ea, prinde și celălalt capăt, ridică sulul, se rotește și-l așterne lîngă calorifer, jos, pe covorul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în jos pe masă, din care, cu dreapta, trage cîte o carte, de deasupra, o așază tacticos în palma stîngă, o privește, o întoarce și pe partea cealaltă printr-o rotație peste cap, să-i privească spatele, apoi o ia delicat, cu două degete, și i-o întinde profesorului, s-o cerceteze și el; cînd și cînd, nervos, Lazăr împinge cu brațul stîng teancul de programe de sală mai într-o parte, bombănind cîte o vorbă la adresa autorului, continuînd apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noroc cu Ștefănescu; unii spun că ia partea femeilor și asta o întărîtă pe adjunctă, pentru că-i mare afemeiat, "ceea ce nu-i exclus gîndește Mihai -, dar nu mi-l închipui făcînd abuz de funcție; are prea mult bun-simț, e prea delicat, ș-apoi, frumos cum este, nu trece chiar neobservat printre atîtea femei... Frumoasă e aia din laborator, ochioasa aceea!; ce-o fi vrut, de-a întrebat unde pot fi găsit după miezul nopții?" Cînd termină de inspectat întreaga secție, Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]