1,654 matches
-
dorința tainică a uitării și vrăjmășia cugetului împotriva cunoașterii. Omul este atât de alipit de vidul existenței, că pentru el și-ar da oricând viața, și atât de îmbibat de infinitul plictiselii, încît martirajul viețuirii îl suferă ca pe un deliciu. Cu cât ești mai lămurit de puținul totului, cu atât te atașezi mai mult de el. Și moartea-ți pare prea puțin ca să-l salvezi. Numai astfel se explică de ce religiile sânt în contra sinuciderii. Căci toate încearcă să dea un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noastră. Melancolia e singurul sentiment care dă drept omului la majusculă. Din ațipirea simțurilor și privegherea cugetului își cristalizează ea aroma visătoare, fără de care n-am mai privi spre noi fără remușcarea de-a nu fi murit în Dumnezeu. Otrava deliciilor amare ale ființării ia glas în iadul muzical al sângelui, din aburii căruia se înalță miresmele ei funebre. Plictiseala care ne așteaptă în viitor ne îngrozește mai mult decât orice groază a clipei de față. Prezentul în sine ne dezvăluie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eu" n-ar trebui să vorbească decât Shakespeare sau Dumnezeu. Între două ființe ce se află la același grad de luciditate, iubirea nu e posibilă. Ca întîlnirea să fie "fericită", trebuie ca una din ele să cunoască mai de aproape deliciile inconștienței. Îndepărtarea egală de natură le face egal de sensibile vicleșugurilor ei; de aici, o jenă de echivocurile erotice și mai cu seamă rezerva în complicitatea inevitabilă. Atunci când înșelăciunile vieții nu mai au nimic impermeabil ochiului tău, e bine ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tribunal al amărăciunii, vor fi achitați cu toții și-n primul rând femeia... Nimic nu te satisface, nici măcar Absolutul; - doar muzica, această destrămare a Absolutului. Numai îmbătîndu-ne de propriile noastre păcate putem purta povara vieții. Fiecare lipsă trebuie convertită într-un deliciu; prin cult să înălțăm deficiențele. Altcum ne înăbușim. După ce-ai vrut să răstorni lumi, ce greșeli te mai leagă de raiul vid a doi ochi infiniți și nuli? Dumnezeu, prevăzând căderea omului, i-a oferit compensația iluzorie a femeii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cum poți să nu fii cel mai nefericit? Ce nu atinge boala e vulgar și ce nu adie moartea e lipsit de taină. Cântec surd în străfunduri: se roagă boala în oase. Viața nu merită să fie trăită decât pentru deliciile înflorite pe ruinele ei. Când găsești o anumită noblețe în tânguire, paradoxul e forma prin care inteligența înăbușă plânsul. Ce zori îmi vor trezi cugetul îmbătat de ireparabil? Oare când voi înceta să mor? Sânt răni care cer intervenția Paradisului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a reflexelor - o învinge. - Cum putem însă să nu ne mai temem de moarte fără să cădem în înțelepciune? Nedezlipind în nici un fel faptul de a trăi de cel de a muri, întîlnind viața și moartea în voluptatea contradicției. Fără deliciile acesteia, o minte lucidă nu mai poate îngădui opozițiile firii și nici suferi irezolvabilele existenței. În ultima treaptă a incurabilului, te hotărăști pentru Dumnezeu. A crede înseamnă a muri cu aparențele vieții. Religia îndulcește absolutul morții pentru a putea atribui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Wagner, din a iubirii. Important este că amândoi sânt decadenți, că amândoi destramă viața într-un fel de elan negativ, amândoi ne îmbie să murim în afară de noi. Și amândoi nu pot fi înțeleși decât în oboseală, în neanturi vitale, în deliciile pieirii. Nici unul, nici altul nu pot servi ca antidot ispitei de a nu fi. În orice fel sexualitatea este misterioasă, dar în special când nu mai aparții lumii. Atunci, revii la revelațiile ei cu o nespusă mirare și ești silit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
are nici o valoare. Cu ce se deosebește de existența unei pietre, a unui lemn sau a unui putregai? Dar vă spun: trebuie să ascunzi o mare nebunie ca să vrei să devii piatră, lemn sau putregai. Când ai gustat toate otrăvitoarele delicii ale absurdului, numai atunci ești deplin purificat, fiindcă numai atunci ai dus lichidarea la ultima expresie. Și nu este absurdă orice expresie ultimă? Sânt oameni cărora le este dat să guste numai otrava din lucruri, pentru care orice surpriză este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Fra Angelico, deoarece naivitatea presupunând originarul, implică un întreg complex de izbucniri primitive și bestiale. Decât, bestialitatea este, în această epocă, iresponsabilă și afectează mai repede un caracter de prospețime. Și apoi, etica naivității este biologia. Că n-am cunoscut deliciile naivității, ca o perioadă de cultură, este o dovadă în plus c-am vegetat la marginile istoriei și că o condiție unică definește tragedia noastră. Țăranul român e mai lucid și mai bătrân sufletește decât țăranul italian sau german. Dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noi prea mult popor și prea puțin națiune, mult mai mult societate, decât stat? Iar din punctul de vedere al raționalității formelor de cultură, nu reprezintă alcătuirile noastre de viață un excedent de irațional? Dar dacă ne-au fost interzise deliciile naivității, nu ne mai rămâne decât să dăm intrării noastre conștiente în cultură un accent de frenezie necunoscută României. Ar fi un lux pentru spiritul primar al culturii noastre să divinizăm expresiile aurorale ale culturii. Noi trebuie să avem în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
auzite. Dacă istoria este o chestiune de ritm, atunci satul este negația ei. Vai de țara împînzită numai de sate! Scutită de mari conflicte sociale și străină de problemele dureroase ale vieții moderne, ea nu cunoaște, în schimb, nimic din deliciile măreției, ale forței organizate, ale ofensivei năpraznice. Orașul este istorie de fiecare clipă; de aceea numărul orașelor, agravând problemele unei națiuni, o saltă totuși la un nivel inaccesibil țărilor agrare. Mobilitatea și trepidația pun viața încontinuu în fața a noi întrebări
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pare un act de violință, dăruită - pare răpită, și ah, cel ce răpește și cel păgubaș sunt în aceeași măsură fericiți, adică peste măsură. Câte lucruri în lume se pot întîmpla de două ori, revin, dar întîia sărutare, cu toate deliciile, rămâne întîia în suvenire - dulce, neștearsă, neprețuită. Era o noapte de iarnă, cu lună, cu nori, cu stele; un frig aspru și reîntineritori și fără vânt. Brumă și ninsoare se așezase pe garduri[le] și zaplazurile de amândouă părțile ulicioarei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apă, mozaicul cîrdului de pești, „splendida țărînă” scînteietoare indică o progresivă Îmbătare a ochiului. SÎntem departe de imaginea stihială a mării. La Bolintineanu, marea este un element benefic, regenerator și, cum s-a văzut, o energie ce provoacă În permanență delicii sublime. Indiferent de natura subiectului, marea este pregătită să primească În haine de sărbătoare aventura: „Marea Își Încinge fața-i Încrețită Într-un brîu de aur dulce o privi”... O sugestie de corespondență cosmică aflăm În Începutul și sfîrșitul unui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decît cele citate pînă acum, observăm că toate indică un anumit grad de beție, de moliciune abstractă. Roza e beată, bucla e blîndă, stînca e uscată, dar pe ea a căzut raza unui dulce soare, coasta (rîpa) este dătătoare de delicii („coastă de delicii”) și de aceea e binecuvîntată, cascadele sînt „murmuroase” (Proscrisul), văile „Încîntătoare” etc. Obiectele (fizice și morale) primesc aceleași determinări abstracte și sînt, de regulă, valorificate prin capacitatea lor de a desfăta. De a participa, altfel zis, la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pînă acum, observăm că toate indică un anumit grad de beție, de moliciune abstractă. Roza e beată, bucla e blîndă, stînca e uscată, dar pe ea a căzut raza unui dulce soare, coasta (rîpa) este dătătoare de delicii („coastă de delicii”) și de aceea e binecuvîntată, cascadele sînt „murmuroase” (Proscrisul), văile „Încîntătoare” etc. Obiectele (fizice și morale) primesc aceleași determinări abstracte și sînt, de regulă, valorificate prin capacitatea lor de a desfăta. De a participa, altfel zis, la configurarea unui paradis
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o promisiune a farmecului desfătării. Ca și focul, el anunță posibilitatea unei bucurii misterioase. În vecinătatea lui se află doar acea „cămară de misteri” la care suavul Bolintineanu nu obosește să viseze... Pereche, sînii ascund o vale făgăduitoare de mari delicii. Tresărind, ei comunică emoția interioară. Mișcarea grațioasă, abia perceptibilă, a sinilor este semnul că simțurile urcă spre beție, iar poezia spre senzualitate. „Deschiderea” sinului are consecințe profunde: universul material delirează, Îndrăgostitul intră În starea de răsfăț și, sub puterea ei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Gaittany, acela care oferise un banchet lui Pomponescu, azi, când ministeriabilul părea a nu mai fi actual, punând mâna pâlnie la gură, zise: - Un caraghioz!Și râzând din toată inima, ieși pe ușă. Ioanide îl văzu de pe geam întinzîndu-se cu deliciu pe spate în automobil și consultîndu-și nelipsita agendă. Ca întotdeauna vara, arhitectul era prezent în București din cauza lucrărilor, și acum, după ce izbutise a trimite pe Pica împreună cu Elvira, mânca adesea la Hergot și Erminia, dormind chiar noaptea în mansarda casei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Haecker: Vergil, Vater des Abendlandes 3.Lecturile și interpretările le făcea soției sale Aurora, și chiar și mamei sale, care amândouă îl ascultau cu cel mai mare interes. De pildă, când Aurora intra cu tava, Suflețel era găsit în spasmurile deliciilor, exclamând înduioșat: - Minunat! Minunat! (Aspectul de caricatură era complet 1 Literatura latină (germ.). 2 Literatura greacă (germ.). 3 Virgiliu, părintele Occidentului (germ.). G. Călinescu normal la Suflețel și cele mai sincere efuziuni făceau pe nepreparați să zâmbească. Dan Bogdan, Gulimănescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a intona marșul. - Merg cu forțele... - În special, îl întrerupse Hangerliu cu gândul la masa pecare i-ar fi oferit-o Suflețel, îmi place ciorba de potroace. La noi (voia să zică: în cercul nostru monden) se ignoră asemenea delicii. 2 Rafinat în ale mâncării (fr.). 3Te rog să mă inviți la masă (fr.). Tinerețe, tinerețe... primăvara frumuseții! (it.). - ...cu forțele biruitoare. - Știi ce aș fi eu de părere, domnule profesor? zise Max, pentru care orice individ dedicat studiului era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Smărăndăchioaia, care surprinseră la timp proiectul, avură și ei norocul de a fi poftiți. Aurora desfășură talentele ei excepționale de organizatoare, și festinul fu reușit din toate punctele de vedere. Gaittany dezvoltă o activitate digitală maximă, semnalând prin aer deliciul mâncărilor. Hangerliu fu încîntat și, familiar, se îndestulă sans façon din toate ca și o rudă a casei, omagiind pe amfitrioană. Făcu toate năzdrăvăniile posibile, sub influența vinului, un moment însă nu aduse vorba de politică, de Dan Bogdan, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mine, ar intra în toate prăvăliile și în toate casele. Câinilor nu le dă nici o atenție, sau numai una efemeră. A lua parte la o reuniune în care mă aflu, a privi toate fețele alături de mine e pentru el un deliciu. Ștolț este monden. Pentru celelalte animale, afară de câini, are felurite nuanțe de ostilitate. Muștele îl supără, broasca, asupra căreia pune laba cu prudență, îl dezgustă, pisica îi produce nervi prin calmul perfid cu care îl privește, ursul îl sperie, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oscilant între două puncte cardinale.Pomponescu aspiră la abstracție și nu se poate smulge din efemer. Când nu e în guvern suferă de a nu fi ministru, când e ministru suferă că a părăsit arhitectura. . - Așa este, aprobă Gaittany cu delicii, tot ce spui e plinde interes. - Bună ziua, îi răspunse ironic Ioanide. Ioanide suferise fără să-și dea seama, sub înrîurirea memoriului lui Tudorel, o modificare la care ajutase și șocul moral prin pierderea Pichii. Conștient n-ar fi voit să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
călugări, priveau pe acuzatul care se apără cu o curiozitate amestecată cu compătimire. În special un călugăr se așezase mai comod, cu coatele pe o balustradă și, aplecîndu-și capul pe o mână, privea pe Galileu de jos în sus, cu delicii și cu un surâs voluptuos, având aerul a zice: "Cum poate exista un asemenea nebun?" Cam așa îl contemplau și cunoscuții pe Ioanide, prelung, imperceptibil de ironic, mirați că arhitectul trăiește și circulă. Cauza acestei ciudate atitudini o află Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ecoul lui, nu-l privește decât pe cel care l-a visat. Obiceiul de a povesti vise pleacă de la prezumția că tot ce trăiesc eu cu oarecare intensitate poate interesa pe altul. Or, senzațiile sau emoțiile sânt greu transmisibile. Nici deliciile unei călătorii nu pot fi împărtășite, și nici raportul pe care îl ai cu o piesă muzicală. Nimeni nu te poate urma prin cotloanele întortocheate ale unui vis, pentru că nu anecdotica contează aici, ci atmosfera și frisonul. Nu e întîmplător
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Uniunii Scriitorilor, aflîndu-mă cu Pleșu la o masă, a venit la noi, beat-cui, Ion Băieșu și ne-a întrebat împleticit dacă tipi d-ăștia ca noi "care am auzit că ați citit o bibliotecă" au practicat cunnilinctus și au cunoscut deliciile unei felații pe cinste. În timp ce Pleșu se pregătea voios să-i dea detalii menite să-l liniștească în privința fanteziei erotice a celor care citesc mult, eu îi trăgeam lui Pleșu șuturi pe sub masă și, uitîndu-mă la unghiile murdare ale lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]