1,185 matches
-
acceptați ca polonezi, nu mai erau deportați. Winston Churchill nu a participat la faza finală a Conferinței de la Ialta, datorită înfrângerii în alegerile generale. Churchill avea să pretindă mai târziu că nu a fost niciodată de acord cu linia de demarcație Oder- Neisse, iar în faimosul său discurs de pe 5 martie 1946, (cel care urma să facă celebră sintagma „Cortina de fier”) avea să declare: Pe 16 august 1945 a fost semnat un acord de frontieră. O parte a frontierei RSS
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
în termeni superlativi. Criticii de film au lăudat "„un recital de psihologie internă, făcută din peisaje mentale, priveliști de for interior, fraze scurte și tăceri prelungi”" (D.I. Suchianu), "„osmoza dintre documentar și ficțiune, pe care cineaștii, eliminând anumite linii de demarcație, își propun înainte de orice să asculte realitatea, să o facă auzită pe ecran”". Profesorul Florian Potra scria că, prin acest film, Nicolaescu face „saltul de la filmul politic, la cel partinic”, înfierând unele defecte ale unor colaboratori precum „lipsa responsabilității, a
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
câțiva kilometri de la Vysokaye în Districtul Kamenets din regiunea Brest, este cel mai vestic punct din Belarus. În mod tradițional, Bug a fost, de asemenea, de multe ori considerat granița etnografică dintre ortodocși și catolici. Bug a fost linia de demarcație între Germania și Rusia forțele urmărind invazia Poloniei în Al Doilea Război Mondial.
Bug (fluviu) () [Corola-website/Science/329092_a_330421]
-
a fost o linie de demarcație propusă la sfârșitul Primului Război Mondial de către Consiliul Suprem Aliat între A doua Republică Poloneză și Rusia Bolșevică. Această linie trebuie să reprezinte baza de discuție pentru trasarea frontierei dintre cele două state. La sfârșitul primei conflagrații mondiale, a izbucnit Revoluția Rusă
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
Imperiul Austro-Ungar și nu din cel Rus și nici la disputa polonezo-lituaniană asupra regiunii Vilnius, deoarece aceste frontiere erau demarcate la acele vremuri prin Linia Foch. Nota din iulie 1920 încerca să rezolve disputa polono-lituaniană prin menționarea unei linii de demarcație care se întindea de la Grodno la Vilnius (Wilno) și de acolo spre nord spre Daugavpils (Letonia). Tot acum a fost menționată și problema Galiției, unde erau discutate variantele Liniai A sau a Liniei B. Nota sublinia că este de preferat
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
folosit de forța militară într-o încercare de realizarea viziunilor sale politice și a implicat țara în Războiul Polono-Sovietic]]. Termenii pactului Molotov-Ribbentrop din august 1939 prevedeau împărțirea Poloniei de-a lungul liniei râurilor San, Vistula și Narew. Noua linie de demarcație era mult mai la vest decât Linia Curzon și oferea Uniunii Sovietice controlul asupra regiunilor Lublin și a celor din imediata vecinătate a Varoșoviei. În septembrie, după înfrângerea de către germani a polonezilor, URSS a anexat teritoriile de la est de Linia
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
și trimise în Transilvania și Bucovina. Regimentul l „Horea” s-a stabilit în garnizoana Deva și a fost pus la dispoziția Consiliului Dirigent al Transilvaniei. O parte din „alpinii” din Italia s-au instalat la Zalău, după mutarea liniei de demarcație. O parte dintre voluntari au participat la acțiunile militare din Campania anului 1919 din Transilvania și Ungaria. Ulterior, Regimentele 2 și 3 au fost demobilizate în anul 1920, iar Regimentul 1 „Horea” a fost transformat în 1919 în Regimentul 97
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
dar situată în Berlinul de Est, imediat după graniță. Totuși, Wollankstraße era în uz și accesibilă călătorilor vest-germani, deoarece una din ieșirile din gară dădea într-o stradă din Berlinul de Vest. Această ieșire se afla exact pe linia de demarcație, iar un indicator de avertizare din apropiere informa pasagerii despre situație. Celelalte ieșiri din gară, care comunicau cu Berlinul de Est, au fost blocate. Primii oameni care au intrat în stațiile fantomă după căderea, în noiembrie 1989, a Zidului Berlinului
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]
-
tineri, cu baza de recrutare în plășile Hălmagiu, Baia de Criș, Brad, Abrud, Câmpeni. La originea formării sale a stat decizia Consiliul Dirigent din Transilvania de a lua măsuri de organizare a unei rezistențe active la vest de Linia de demarcație stabilită în ianuarie 1919, decizie cu a cărei punere în practică au fost însărcinați deținătorul portofoliului Resortului Organizării Dr. Ioan Suciu și ofițerul Florian Medrea. Nucleul viitorului Corp l-au constituit Gărzile Naționale din Țara Hălmagiului, împreună cu gărzile retrase din
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
deținătorul portofoliului Resortului Organizării Dr. Ioan Suciu și ofițerul Florian Medrea. Nucleul viitorului Corp l-au constituit Gărzile Naționale din Țara Hălmagiului, împreună cu gărzile retrase din comitatul Arad pe valea Crișului Alb după stabilirea celei de-a treia linii de demarcație dintre trupele române și maghiare. Aceste gărzi depășindu-și mandatul primit de la Consiliul Național, au început să se transforme în instrument combativ cu scopul opunerii de rezistență trupelor ungare. Aflate în sfera de competență a trupelor Brigăzii a IV-a
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
contextul disputelor duse în vederea stabilirii viitoarelor granițe de stat ale României Mari, activitate sa în zonă a fost importantă. Spre sfârșitul lunii ianuarie 1919, guvernul Ungariei a luat decizia de de a împinge trupele sale în contact pe linia de demarcație cu armata română. Porniți spre aliniamentul preconizat soldații maghiari au înaintat pe două direcții spre depresiunea Hălmagiului, ajungând lângă aceasta la sfârșitul lunii ianuarie 1919. Deplasarea acestora s-a făcut dinspre Oradea pe calea ferată până la Vașcău și apoi pe
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
distrugere a căii ferate. Aflate în sfera de atracție a armatei române, Gărzile Naționale din Țara Hălmagiului s-au desprins mai întâi funcțional de centrul comitatens aflat încă în funcțiune de la Arad. După stabilirea celei de-a treia linii de demarcație dintre trupele române și maghiare, resturi ale Gărzilor Naționale au început să se retragă din comitatul Arad, urmate de intelectualii satelor. Izolarea de Arad devenind completă ca urmare a interpunerii unităților maghiare, gărzile din zonă au trecut sub comanda directă
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
depășindu-și mandatul primit de la Consiliul Național gărzile retrase pe valea Crișului Alb împreună cu cele constituite în zonă, au început să se transforme în instrument combativ cu scopul opunerii de rezistență trupelor maghiare. Dezarmarea Gărzilor Naționale aflate dincolo de Linia de Demarcație și sitația dificilă a conaționalilor români aflați înafara razei de acțiune a trupelor regulate române, au determinat Consiliul Dirigent să ia măsuri de organizare a unei rezistențe active la vest de Linia de demarcație. Cu scopul de a apela la
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Gărzilor Naționale aflate dincolo de Linia de Demarcație și sitația dificilă a conaționalilor români aflați înafara razei de acțiune a trupelor regulate române, au determinat Consiliul Dirigent să ia măsuri de organizare a unei rezistențe active la vest de Linia de demarcație. Cu scopul de a apela la populația Munților Apuseni pentru aceasta, deținătorului portofoliului Resortului Organizării din cadrul Consiliului Dirigent - Dr. Ioan Suciu a fost împuternicit să ia măsuri în consecință. Cu acest scop Suciu s-a deplasat la Brad, reorganizând mai
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
de acțiunile gărzilor (pe care ungurii le-au apreciat ca având un efectiv de 200-300 de combatanți) unitățile ungare au părăsit Hălmagiu, ocupat pe 31 martie 1919 de trupele colonelului Rasoviceanu, care a decis să depășească fără ordin Linia de demarcație. Două zile mai târziu trupele ungare au încercat reocuparea poziției, fiind respinse. Ancheta făcută de generalul Traian Moșoiu și un colonel francez a luat doar act de această insubordonare a trupelor Brigăzii a IV-a Vânători, care nu au putut
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
nord-vestul Transilvaniei. Pastorul este arestat, împreună cu alți șase preoți, învățători și locuitori din Ginta și zonele învecinate, și dus la Hălmăgel, de unde se întoarce abia la 27 septembrie 1944. Trupele de honvezi maghiare avansează la 14 septembrie peste linia de demarcație și ajung la Ginta, pe care o țin sub ocupație timp de zece zile, înainte de a se retrage. Pe 24 septembrie 1944 se dau lupte timp de câteva ore pe ulițele satului, după care honvezii se retrag. Trupele române realizează
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
importantă contribuție financiară la efortul de război german și era dependență economic de Germania. Zona liberă avea o suprafață de 246.618 km, adică 45% din teritoriul francez. Zona dispunea de circa 33% din populația activă a Franței. Linia de demarcație dintre zona liberă și cea ocupată era o frontieră de facto, trecerea dintr-o parte în alta a graniței necesetând obținerea unei autorizații speciale și a unui document de călătorie din partea autorităților germane. Aceste restricții au fost valabile până la ocuparea
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
moartea și a numeroși civili. De exemplu, bombardamentele de pe 26 mai 1944, care au vizat obiective feroviare din zona a cinci orașe franceze din sud-estul Franței a cauzat pierderea a 2.500 de vieți a unor civili. Traversarea liniei de demarcație dintre zonele de nord și sud presupunea de asemenea existența unui "Ausweis", act care era greu de obținut. Francezii puteau scrie doar membrilor familiei și puteau folosi doar cărți poștale gata tipărite, unde expeditorul putea doar bifa cuvintele potrivite precum
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Viena. Convenția de armistițiu care a fost semnată la Belgrad la data de 13 noiembrie între Antantă - reprezentată de generalul Louis Franchet d'Esperey si guvernul Karolyi, a determinat apariția unei situații cu caracter relativ confuz fixând o linie de demarcație între trupele Antantei si acelea ale Ungariei, într-un context în care teritoriile aflate la sudul acestei linii au rămas în administrația statului meaghiar și în Banat au intrat trupe sârbe. Astfel, exercitarea autoritatii Consiliilor Naționale a devenit dificilă. Cadrul
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
locale, cât și uneori ca factori de opoziție activă politică, administrativă și militară față de guvernul de la Budapesta. Desființarea lor s-a produs fie forțat, prin decizii ale administrațiilor militară franco-sârbă din Banat, sau maghiară situată la vest de linia de demarcație impusă de condițiile armistițiului dintre Antantă și Ungaria, fie pe fondul consolidării administrației românești în teritoriile eliberate, caz în care o parte din membrii Gărzilor au continuat să servească în calitate de voluntari în noua Jandamerie sau în Armata de Transilvania. Ele
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
a avut loc o ciocnire la Brănișca între un detașamentul român condus de maiorul Banciu, și subunități militare germane. În urma semării pe 13 noiembrie 1918 de către guvernul Károlyi a convenției de armistițiu la Belgrad, s-a stabilit o linie de demarcație între trupele Antantei și cele ungare într-un context relativ confuz, în care teritoriile aflate la sudul acestei linii au rămas în administrația statului maghiar și în Banat au intrat trupe sârbe. Linia dintre trupele române și cele ungare a
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
Farret al "Diviziei 11 coloniale franceze" , care ocupa militar zona. Unele formațiuni care primiseră ordin să traverseze teritoriul evacuat si să se îndrepte spre Arad au fost dezarmate de către trupele sârbe. În restul zonei situate la vest de linia de demarcație Gărzile Naționale au fost deasemni desființate, membrii acestora fiind dezarmați, iar unii dintre ei bătuți (ca studentul Sever Pele, organizator al Gărzii din Tinca - ce a decedat în scurt timp ca urmare a leziunilor suferite) și umiliți sau chiar uciși
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
Armata Română). Ulterior un detașament din Püspökladány a ucis gardiștii din Chișineu Criș, iar la Șiria Garda Națională a fost atacată de două batalioane din "Divizia 23 ungară" (comandată de generalul Soos), după care aceastea au avansat până la linia de demarcație. O parte din membrii Gărzii din Șiria au trecut această linie și s-au înrolat în trupele regulate române. Dupa dezarmarea Garzilor românești, avutul si viața românilor din dosul liniei de demarcație au ajuns la discreția bandelor de mercenari unguri
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
după care aceastea au avansat până la linia de demarcație. O parte din membrii Gărzii din Șiria au trecut această linie și s-au înrolat în trupele regulate române. Dupa dezarmarea Garzilor românești, avutul si viața românilor din dosul liniei de demarcație au ajuns la discreția bandelor de mercenari unguri. Existența lor a devenit inutilă în condițiile instalării și consolidării administrației românești în teritoriile eliberate, astfel că pentru a nu se crea un paralelism stânjenitor pentru bunul mers al treburilor publice au
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
altă schimbare a fost mutarea proiectoarelor de căutare și a bateriilor antiaeriene de pe „linia Kammhuber” în jurul orașelor și a obiectivelor industriale de apărat. Sistemul avea mai multe puncte slabe. Sistemul era compus dintr-o serie de careuri adiacente. Linia de demarcație dintre două careuri era definită de radarul Würzburg. Lipsa de precizie a sistemului de identificare pentru fiecare careu până în 1942 și absența sistemelor IFF (Identification Friend or Foe - Identificarea Camaradului sau Inamicului) montate pe avioane făceau ca un singur avion
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]