1,194 matches
-
dezbatere". Această dezbatere ne aduce înapoi la identitatea problematică a relațiilor internaționale ca disciplină independentă (vezi capitolul 1). Prima dezbatere a reușit să delimiteze relațiile internaționale de celelalte domenii academice pe baza obiectului specific, dar nu a reușit să ofere demarcație metodologică. În consecință, disciplina relațiilor internaționale a reflectat întotdeauna capriciile metodologice ale altor discipline, în special pe acelea ale științei politice americane. Pe fondul acestei dezbateri, realiștii aparținînd ambelor orientări au cercetat amănunțit conceptele centrale de anarhie, interes național, balanță
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
doua dispută, criticii referitoare la fragilitatea competenței metodologice, imitarea metodologiei deductive și ipotezele legate de piață ale economiștilor neoclasici s-au dovedit fertile pentru dezbaterile teoretice, dar fără valoare pentru prestigiul academic al disciplinei relațiilor internaționale. Altfel spus, stabilind o demarcație și imitînd o metodă cu prestigiu, disciplina și independența sa au fost în egală măsură identificate și legitimate. În zilele noastre, a înfrunta conținutul cărții Theory of International Politics este o sarcină mai dificilă decît dacă ar fi vorba de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
deductivismul, falsifi-caționismul sau explicații care să meargă dinspre exterior înspre interior, sistemice. Ceea ce este și nu este adevărat: așa cum va arăta această secțiune, există atît de multe obiecții încît, pînă la urmă, Waltz nu-și va mai putea menține tranșantele demarcații de care avea nevoie pentru a distinge disciplina relațiilor internaționale de alte discipline, ca de pildă știința politică, și pentru a scoate în evidență teoria balanței puterii ca singura teorie reală din acest domeniu. O versiune slabă a falsificaționismului Așa cum
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fi considerate de asemenea politice. E adevărat că unii ar putea merge atît de departe încît să definească politica ca fiind orice fenomen care, cu sau fără intenție, afectează, lărgește sau diminuează sfera publică; aceasta include însăși înțelegerea liniei de demarcație dintre sfera publică și cea privată, problematizată în multe scrieri feministe. Dacă ne referim la domeniul internațional, ar putea fi nevoie să includem mai întîi toți acei actori care încearcă să influențeze comportamentul guvernelor. Acestea sînt de obicei tratate în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
monedei mondiale, și resursele de bază, cum ar fi hrana și apa de băut, sînt inegal împărțite și distribuite. Dacă neorealismul voia să delimiteze în mod clar relațiile internaționale de alte discipline, atunci economia politică internațională realistă amenință din nou demarcația neorealistă. Waltz se întoarce la problema inițială a identificării realismului cu granițele disciplinei, distanțînd discursul academic al realismului de continua restructurare a politicii internaționale. Gilpin și Strange se luptă pentru recîștigarea unității pierdute a realismului cu arta posibilului, redefinind atît
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de "contractualizare" (planificarea ia acum forma contractelor încheiate între stat și regiuni, după cum vom vedea în capitolul despre regiuni de mai jos) și a modului în care puterile diferitelor nivele de guvernare sunt împărțite și distribuite între ele, liniile de demarcație dintre toate aceste niveluri de guvernare sunt acum mai puțin vizibile, în parte, datorită stupidităților și compromisurilor făcute în timpul primelor etape ale reformelor. Acest catalog al eșuărilor în atingerea obiectivelor originale ale reformelor, a fost accentuat din 1983 încoace de către
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nu vor putea fi exhaustive, mai ales că despre postmodernism se spune că există, în fapt, atâtea postmodernisme câți autori au discutat despre el sau au scris în spiritul său, ci ele se vor concentra pe identificarea unor linii de demarcație dintre subiectul cercetat și altele conexe. Prin urmare, cartografierea sub semnul căreia stă această primă secțiune trece din domeniul temporalității periodizatoare către cel al ideilor identificatoare pentru postmodernism. Într-o accepțiune sintetică, postmodernismul poate fi privit fie ca o istorie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o astfel de ordine ar putea fi realizată"96. Tocmai deoarece controversele legate de postmodernism continuă să existe și să suscite vii dezbateri, indicarea unor trăsături simptomatologice fenomenului reprezintă un mijloc important de a ne apropia de conținutul său ideatic. Demarcațiile care ne vor ajuta să creionăm fenomenul postmodern constituie deja locuri comune ale dezbaterii; astfel, poate cea mai cunoscută problematică discutată este cea a relației dintre modernism și postmodernism, respectiv modernitate versus postmodernitate. Accentul pus pe prefixul "post-" transmite o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un demers deloc facil, deoarece acceptarea lui ar conduce și la aceea a unor presupoziții și premise care constituie încă un fertil teren al disputelor. Ca o exemplificare a acestor discuții prezentăm câteva linii importante care să sugereze complexitatea acestei demarcații. 2.2.2.1. Proiectul nedesăvârșit al modernității Poate cel mai cunoscut adversar al postmodernității este Jürgen Habermas, despre care criticii au afirmat că a încercat să construiască o nouă dialectică a Iluminismului, ce intenționează să revigoreze valorile moderne, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abia astăzi în consecință, Nietzsche nu ar fi vorbit de fapt despre postmodernitate, ci despre chiar presupozițiile de bază ale Iluminismului, el nefiind un precursor, ci mai degrabă un gânditor care a radicalizat complet proiectul modernist. Pentru o mai clară demarcație a conceptului de modernitate radicalizată de cel de postmodernitate, Giddens oferă o perspectivă sintetică prin intermediul unui tabel comparatist, în care asumpțiile fundamentale ale celor doi termeni se află în opoziție: O comparație a concepțiilor de "post-modernitate" (PM) și de "modernitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și avangardei, kitsch-ului sau paradigmei toate aceste demersuri înscriindu-se mai degrabă în proiectul "negativ" al postmodernității, în ideea de a răspunde la întrebarea "ce nu este postmodernismul?", pentru a trece apoi la o descriere "pozitivă", ca urmare a demarcațiilor realizate. Noua "Ceartă dintre Moderni și Postmoderni" a fost punctată și de alte centre de dispută, multe dintre ele ivindu-se din problemele de definire a modernismului și de încadrare a unor forme de manifestare în interiorul său. Una din cele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cultural francez, în special, s-a dezvoltat pe lângă conceptul de discurs și un termen apropiat și utilizat uneori alternativ, cel de scriitură 238, care a cunoscut o largă teoretizare în special o dată cu proiectul grupului Tel-Quel. Fără a se institui o demarcație netă și larg acceptată între aceste două concepte, ele ocupă o mare parte din aparatul critic disponibil și tocmai de aceea ne propunem să schițăm câteva linii de recunoaștere și intersectare a lor. Conceptul de discurs este unul larg teoretizat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
gânditor, astfel încât nu putem proceda decât punctual și raportându-ne strict la un anumit context. Ca o ilustrare a dificultăților poate fi luată în discuție distincția dintre scriitură, text și discurs. Fără a-și propune în mod clar o asemenea demarcație conceptuală, de cele mai multe ori autorii invocați utilizează acești termeni într-o manieră interșanjabilă, făcând complicat un demers de separare terminologică. Folosind discursuri de graniță, ale căror concepte sunt, în mod similar, de limită, mulți gânditori consideră scriitura, la fel ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lecturii să își creeze propria scriitură. Programul Tel-Quel își propune, de asemenea, demitizarea unor termeni ca operă sau autor și demonstrarea inoportunității unor expresii de felul "text adevărat", "text prim", "text ultim". Din acest punct de vedere, se impune o demarcație între ceea ce tel-quel-iștii numesc scriitură textuală (caracterizată ca "rețea literală cu mai multe dimensiuni, ca șiruri de generări și transformări reciproce, sume vide de distrugere a limbajului prin articularea sa"265) și scriitura non-textuală, care este "lineară, expresivă, cauzală, neînscrisă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi oferită și ar fi chiar împotriva spiritului postmodernismului, o primă metodă care ne-a stat la îndemână în vederea încadrării și descrierii sale a fost aceea a căutării diferențelor specifice față de alte curente cu care se învecinează sau se intersectează. Demarcațiile care au contribuit la creionarea fenomenului postmodern constituie deja locuri comune ale unor dezbateri aprinse. Poate cea mai cunoscută dintre ele privește relația dintre modernism și postmodernism, respectiv modernitate și postmodernitate, dar și postmodernitate postmodernism, iar, de aici, analiza raporturilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
243-244, [s. a.]). Se observă așadar că Huyssen crede că în spațiul cultural american postmodernismul și-a construit o evoluție proprie prin distanțarea de modernism, în timp ce spațiul european este acela al continuității și al conviețuirii dintre cele două curente, în lipsa unei demarcații clare, care să probeze și voința unei caracterizări pozitive a fenomenului. Într-o interpretare care duce lucrurile și mai departe, Søren Gosvig Olesen își manifestă uimirea în legătură cu penetrarea noțiunii de postmodernism în Franța, mai ales că acest critic afirmă că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este incompletă, deoarece: -chiar când arcadele dento-alveolare sunt în contact ele comunică prin spațiile retromolare și interdentare; -pe măsură ce se instalează edentația, caracterul delimitativ se tulbură, ajungându-se ca în edentație extinsă, atrofia crestei edentate să modifice definitiv această demarcație. Această separare a interiorului cavității orale are importanță mai mult descriptivă. Toate elementele morfo-structurale situate în vestibulul oral vor primi denumirea de “vestibulare”: fețele vestibulare ale dinților, versanții vestibulari ai apofizelor dento-alveolare, respectiv ai crestelor edentate. În nominalizarea suprafețelor opuse
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
despre Problemele realismului critic În literatură, Însă Încurcă și mai mult lucrurile. Abia Horia Bratu, În cronica pe care-o face cărții lui Deleanu (În Viața românească, an.IV, 1951, nr. 2, p.298-314), reușește să tragă o linie de demarcație Între ele. Și când te gândești că aceste noțiuni au fost Întrebuințate de zeci de ori În publicistica noastră, În școli și universități, fără să li se Înțeleagă cu preciziune adevărata semnificație! (Ă) Lămurirea problemelor amintite mai sus și a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
administrative ale așezării au fost trecute în grija Epitropiei bisericii Sfântul Ioan și a fruntașilor locali. Din acest moment și până în decembrie 1867, orașul a cunoscut o dezvoltare administrativ teritorială bipolară, având în cursul pârâului Cuejdi o veritabilă linie de demarcație: vechea vatră domnească din partea dreaptă a pârâului a avut o conducere distinctă (Eforie și, ulterior, Primărie), în vreme ce în partea stângă a Cuejdiului, pe marile moșii boierești, se vor dezvolta mahalalele Mărăței și Poștei. Apariția acestora din urmă a fost posibilă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Dumnezeu și el reprezintă partea ce durează dincolo de moarte. După cum spune Columba Stewart, ,,trupul e o ancoră în condiția umană supusă necesităților fizice și mortalității (sensul istoric - literar), precum și vehiculul monahului angajat în progresul duhovnicesc (sensul duhovnicesc)”. Cassian stabilește o demarcație între dispoziția sexuală și manifestările ei naturale și etapele înfrânării și castității. El insistă asupra urmăririi virtuților prin disciplină ascetică și cunoașterea duhovnicească a Sfintei Scripturi. Viața virtuoasă creștină se opune, în scrierile lui Cassian, eticii filosofice necreștine, iar înfrânarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sovietică putea fi acuzată de genul acesta de naționalism, Ceaușescu neezitând în a condamna comportamentul de mare putere al Moscovei. Se observă deci gradul substanțial de independență ideologică al leninismului romantic în raport cu filiația sa moscovită. În concluzie, era necesară "o demarcație clară între naționalism ("burghez", n.m.) și lupta pentru apărarea intereselor naționale ale fiecărui popor" (Națiunea socialistă: 1972, 179). În sens romantic leninist, naționalism însemna "ațâțare naționalistă, șovină" sau "politică de învrăjbire națională" (Națiunea socialistă: 1972, 144). PCR nu avea nevoie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de ani). Knowles consideră adultă persoana care a atins pragul de maturitate și este capabilă să-și asume responsabilități, considerându-se ea însăși adultă și pretinzând să fie tratată ca atare. Autorul continuă, spunând că nu putem vorbi despre o demarcație netă între copilărie și vârsta adultă, fiind vorba despre un proces gradual și continuu de trecere dintr-o fază în alta, proces al cărui ritm diferă de la o persoană la alta. Rezultă că educația/învățarea permanentă are totodată o orientare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de ani). Knowles consideră adultă persoana care a atins pragul de maturitate și este capabilă să-și asume responsabilități, considerându-se ea însăși adultă și pretinzând să fie tratată ca atare. Autorul continuă, spunând că nu putem vorbi despre o demarcație netă între copilărie și vârsta adultă, fiind vorba despre un proces gradual și continuu de trecere dintr-o fază în alta, proces al cărui ritm diferă de la o persoană la alta. Rezultă că educația/învățarea permanentă are totodată o orientare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
curente în zonele lor problematice, dar conferă și terapeutului un surplus de competență și siguranță, iar pacientului îi sporesc șansele de vindecare. Părăsind teritoriul atât de promițător al integrativității, conform opiniei reiterate de Rothbaum (2000), dacă se conservă granițele de demarcație dintre școlile psihoterapeutice (poziție încă dominantă), pentru tratarea sindromului de stres posttraumatic, preferința clinicienilor se îndreaptă spre hipnoterapie, terapie psihanalitică (cu derivările sale psihodinamice) și terapie cognitiv comportamentală. Dintre acestea, cea mai frecvent și mai pedant verificată, după rigorile enunțate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
greu de ucis, parțial datorită localizării sale geografice, a capitalului fizic persistent pe care-l deține, dar mai ales datorită amintirilor, motivelor și a deprinderilor cetățenilor.” 10. Reziliența conține oportunismul ca pe o oportunitate. Dar „există o linie fină de demarcație între capitalizarea în baza unei rupturi traumatice neașteptate [”], luată ca o oportunitate de a realiza anumite reparații sau investiții necesare în infrastructură și facilități, și practicile dubioase de folosire a dezastrului ca acoperire pentru planuri oportuniste care sunt mai puțin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]