2,176 matches
-
plus, comuniștii se foloseau adeseori de Frontul Plugarilor al lui Groza pentru a domina mai ușor populația de la sate321. Principalul partid de opoziție ideologică era cel Social Democrat, condus de Titel Petrescu. Pe 10 martie, comuniștii le-au cerut social democraților să li se alăture pentru o listă comună de candidați. Petrescu a refuzat, după care a urmat o luptă pentru putere. Aripa procomunistă a partidului a cîștigat și Petrescu s-a retras din convenție, cu adepții săi socialiști. Mai erau
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
care se interzicea acordarea de alte ajutoare economice și financiare țărilor care exportau materiale de război Blocului Sovietic. Prin propunerea sa, Kem deschidea o portiță de scăpare în amendamentul Cannon, anulînd puterea de decizie a președintelui. Pentru a contracara încercările democraților de a respinge noul amendament, așa cum se întîmplase și în cazul propunerii lui Wherry, Kem l-a anexat la a treia Lege a alocațiilor suplimentare pentru 1951, un proiect de lege care trebuia aprobat de Congres. Însă, datorită eforturilor președintelui
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Eisenhower să se orienteze mai spre stînga. Putea acum să deschidă o ușă tratativelor cu sovieticii și să țină, totuși, în continuare discursuri anticomuniste înțesate de expresii precum "marea revanșă" și "marea lovitură a dolarului"687. Dacă ar fi cîștigat democrații alegerile n-ar fi apucat să se orienteze către stînga fără a fi catalogați drept "comuniști" sau "socialiști de salon". Evenimentele din țările comuniste au avut și ele rolul lor. Moartea lui Stalin, încetarea focului în Războiul din Coreea și
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
planurile. Ostilitatea Congresului față de ideea extinderii comerțului între Est și Vest se reflecta și asupra amendamentului la Legea de război. Deși amendamentul fusese aprobat de Senat, acesta nu a putut trece de Comitetul Afacerilor Externe al Camerei Reprezentanților, din cauza opoziției democraților conservatori. Eforturile ulterioare ale Administrației, din 1961, de a pune în aplicare anumite recomandări din Raportul Ball au fost curmate brusc o dată cu ridicarea Zidului Berlinului, de către Germania de Est.964 Zidul simboliza pentru mulți natura obstructivă a lumii comuniste, pe
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
comerțul și Războiul din Yom Kippur Între timp, Congresul și-a reluat lucrările, după pauza din august. Cum Mills încă nu se întorsese, Administrația a solicitat o întrunire cu președintele interimar al Comitetului de Mijloace și Resurse, Al. Ullman, un democrat din Oregon. Comitetul încheiase analiza primei jumătăți a proiectului, dar mai avea de lucrat la Capitolul V, ce trata "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru țările comuniste și la Capitolul VI, referitor la regimul preferențial generalizat de taxe vamale pentru
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din decembrie, care garanta că planoarele românești exportate către Statele Unite se încadrau în standardele aviatice americane s-au încheiat și inițiativele Administrației Ford în direcția îmbunătățirii relațiilor între SUA și România 1838. Poporul american hotărîse să aleagă din nou un democrat în fruntea Casei Albe, după opt ani de conducere republicană. Jimmy Carter avea să preia funcția de președinte al Statelor Unite în ianuarie 1977. CAPITOLUL XIV Drepturile omului și relațiile româno-americane, 1977-1979 Congresul, Carter și drepturile omului În timpul Administrației Carter, drepturile
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Raport, p. 1-2, Controlul exporturilor, vol. I, Partea III, Departamentul Comerțului, Istoria administrativă, Biblioteca LBJ). O serie de congresmeni înfuriați și-au coalizat eforturile pentru a bloca creditele acordate de către Eximbank țărilor din estul Europei. Pe 18 octombrie, republicanii și democrații din sud au anexat un amendament la Legea fiscală a fondurilor suplimentare, din 1967, care interzicea Eximbank să acorde împrumuturi ("Almanah", publicație trimestrială a Congresului,1966, vol. XXII, 440). 1219 Interviu acordat autorului de Corneliu Bogdan, 19 martie, 1987. 1220
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu de Gaulle. Continuatorul partidului a fost Centrul Democrat înființat în 1966 cu puțin peste 10% din voturi, care l-a susținut pe Valery Giscard d'Estaing în 1974 și care s-a transformat în 1976 într-un Centru al Democraților Sociali (CDS). Acesta a participat în 1978 la fondarea Uniunii pentru Democrația Franceză (UDF) condusă tot de Lecanuet până în 1988 ca o confederație de partide. Până în 1994, CDS a fost cea care a supraviețuit, având 11% din Adunarea Națională și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
denumirea în iulie 1979 în Grupul Partidului Popular European (Grup Democrat-Creștin) imediat după primele alegeri prin vot universal direct pentru Parlamentul European. O nouă modificare s-a produs în iulie 1999, când numele său a devenit Grupul Partidului Popular European (Democrați Creștini) și Democrați Europeni, cu aceeași ocazie fiind ales și actualul său președinte, Hans-Gert Poettering. După alegerile europene din iunie 1994, Grupul PPE se constituie din 157 membri, pentru ca în noiembrie 1996 să numere 180. Astfel, în ianuarie 1997, Jose
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1979 în Grupul Partidului Popular European (Grup Democrat-Creștin) imediat după primele alegeri prin vot universal direct pentru Parlamentul European. O nouă modificare s-a produs în iulie 1999, când numele său a devenit Grupul Partidului Popular European (Democrați Creștini) și Democrați Europeni, cu aceeași ocazie fiind ales și actualul său președinte, Hans-Gert Poettering. După alegerile europene din iunie 1994, Grupul PPE se constituie din 157 membri, pentru ca în noiembrie 1996 să numere 180. Astfel, în ianuarie 1997, Jose Maria Gil-Robles Gil-Delgado
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Histoire d'un crime (1877, capitolul VII, "L'archevêque"): "Evanghelia este de acord cu revoluția, dar nu și catolicismul. Ca și cum papalitatea n-ar fi de acord cu Evanghelia. Îl înțelegem de minune pe republicanul creștin, dar nu-l înțelegem pe democratul catolic. Este un compus a două contrarii. Este un spirit în care negația barează drumul spre afirmație. Este un neutru". Lui Alcide De Gasperi îi plăcea să citeze lucrarea lui Bergson Les deux sources de la morale et de la religion (1932
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politică și socială, se află foarte aproape de tradiționaliști. Jean-Marie Mayeur scria: "Dincolo de o Biserică ideologică aparent bine delimitată și datorită căreia războiul nu-și găsea explicația, rădăcinile se unesc pentru a se hrăni din același sol"18. Dar creștin-democrații sînt democrați și se diferențiază de mulți dintre catolicii sociali legitimiști, care visau revenirea la monarhia tradițională și corporatistă: La Tour du Pin a ajuns în cele din urmă la Acțiunea Franceză, iar de Mun n-a acceptat Republica decît pentru a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
părintele Lacordaire distanțîndu-se, în timp ce influența socialistului creștin Buchez, ce preconiza asociații muncitorești de producție, creștea. Evenimentele din mai-iunie fuseseră marcate, mai ales, de moartea Monseniorului Affre, arhiepiscop al Parisului, apărătorul păcii și al fraternității, colaboratorul ziarului L'Ère nouvelle. Creștin- democrații erau afectați, dezbinați de conflictul dintre conservatori și socialiști și în final învinși de victoria celor dintîi, care nu le-au iertat ideile îndrăznețe de ordin social. În iulie, Le Peuple constituant, pe care Lamennais îl fondase în 17 februarie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Democratie, și un partid (1912), Noua Republică, care nu afișa o etichetă creștină. Totuși, curentul creștin-democrat rămînea în fază embrionară, lovitura de la 25 august înăbușindu-l cu atît mai mult cu cît acesta era divizat, abatele Lemire animînd Federațiile republicanilor democrați; unul dintre responsabili, Paul Simon, fusese ales deputat la Brest în 1913. Experiențele creștin-democraților din Franța aveau în comun un slab ecou în țară, chiar dacă Sillon-ul se bucura de o largă răspîndire. Debușeul electoral a fost însă întotdeauna foarte limitat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
plan politic cît și religios, exclus din Ligă, cazul său confirmă imposibilitatea de a fonda un partid creștin durabil fără acceptul ierarhiei Bisericii; aceasta mai demonstrează și particularitatea belgiană bazată pe unitatea catolicilor. Papa cunoștea acest aspect: "În Belgia, aveți democrați buni. Voi, catolicii belgieni, conservatori și democrați, sînteți cu toții de acord cu episcopii voștri", declara Pius al X-lea în martie 1905 ambasadorului Belgiei pe lîngă Sfîntul Scaun 14. Importanța creștin-democraților a crescut odată cu întărirea poziției lor pe plan parlamentar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Ligă, cazul său confirmă imposibilitatea de a fonda un partid creștin durabil fără acceptul ierarhiei Bisericii; aceasta mai demonstrează și particularitatea belgiană bazată pe unitatea catolicilor. Papa cunoștea acest aspect: "În Belgia, aveți democrați buni. Voi, catolicii belgieni, conservatori și democrați, sînteți cu toții de acord cu episcopii voștri", declara Pius al X-lea în martie 1905 ambasadorului Belgiei pe lîngă Sfîntul Scaun 14. Importanța creștin-democraților a crescut odată cu întărirea poziției lor pe plan parlamentar, cu atît mai mult cu cît adoptarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dar și pe comună, pe regiune și pe principiul de subsidiaritate a Statului, adică acela de a nu monopoliza toate sarcinile, ci de a le delega, cît mai mult posibil, grupurilor intermediare. Referința este obligatorie, dar nu este zdrobitoare. Creștin democrații au știut să tragă foloase din unele deschideri pentru a-și aprofunda reflecțiile, ba chiar să lărgească anumite breșe. Interesante din acest punct de vedere au fost lecturile din Rerum novarum și avantajele obținute din acestea, mai ales în ceea ce privește organizațiile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sau Bulletin catholique international (Buletinul Catolic Internațional) al lui Maurice Vaussard. Un nou spirit adia. Se dezvolta ideea că Europa trebuia reconstruită incluzînd și Germania, pe baza reconcilierii franco-germane. Acest spirit nou era un spirit european, susținut de popularism. Acești democrați, creștini și sociali scoteau în față universalismul ce decurgea din creștinism, relativizau factorul național și propovăduiau o construcție europeană. PPI-ul a fost primul care a afirmat necesitatea de a depăși împărțirile în învingători și învinși și a înnodat legăturile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și în "La Croix"29. În fața războiului din Spania, împotriva experiențelor și a antrenamentelor pe care le făceau aici Germania nazistă și Italia fascistă, împotriva interpretării acestui război drept cruciadă religioasă în favoarea taberei franchiste, foarte răspîndită în rîndurile catolicismului european, democrații de inspirație creștină au angajat o luptă etică și ideologică de înaltă ținută și de mare forță pentru ceea ce era esențial. Această luptă le anunța pe cele din timpul celui de-al doilea război mondial. Partea a IV-a Experiența
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
realitatea rezistenței creștine era de necontestat. În timpul ocupației, creștinii care au opus rezistență, au reflectat la formule politice pentru perioada de după război, depășind PDP-ul. În vara anului 1943, Gilbert Dru a conceput, la Lyon, programul unei vaste adunări a democraților de inspirație creștină și a acelora de apartenență laică, avînd la bază personalismul. El l-a contactat pe Bidault, în care vedea un conducător înnăscut. Acesta se afla în centrul mai multor curente: acela al tineretului studențesc din Lyon, al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
apropieri de o importanță extraordinară, cînd oamenii Revoluției franceze și oamenii de credință creștină s-au recunoscut. Acești creștini înțeleg că democrația se inspiră de fapt din Evanghelie, oricît de laicizată sau de deformată ar fi fost ea adesea. Acești democrați înțeleg că inspirația creștină poate forma apărători de neînvins ai libertății și ai drepturilor omului"7. În Belgia, războiul și ocupația au accelerat anumite evoluții, dar fără să provoace o ruptură cu trecutul. Catolicii angajați în Rezistență aveau sentimentul de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Deși cîștigase alegerile din 1965 (47,6% din voturi), cancelarul, abandonat de liberali, a trebuit să demisioneze în decembrie 1966 și să lase locul unei "Mari coaliții" pregătită în secret de Adenauer. Acest guvern nou, care îi regrupa pe creștin- democrați, social-demorați și liberali, se afla sub conducerea CDU-ului prin Kurt Georg Kiesinger, în timp ce Brandt era atît vicecancelar, cît și ministru al Afacerilor Externe. Dar în urma alegerilor din septembrie 1969, marcate de o ușoară scădere a CDU/CSU și de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
465, nu mai avea puterea de influență. În urma Congresului din La Baule (1963), a fost introdusă strategia de grupare a centrului sub egida noului său președinte, Jean Lecanuet. Aceasta a condus la formarea Comitetului de Studii și de Legătură a Democraților, la încercarea de a crea "o mare federație democrată și socialistă" și de a promova candidatura lui Gaston Defferre la alegerile președințiale din 1965. Această tentativă eșuînd din cauza dezacordurilor asupra învățămîntului liber și a relațiilor cu comuniștii, Lecanuet s-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a existat o încercare de grupare prin "Echipa creștin-democrată a Statului spaniol", creată la Taormina, în Sicilia, în urma celui de-al XVII-lea Congres al partidelor creștin-democrate. La acest Congres, în care Noile Echipe Internaționale au devenit Uniunea Europeană a Creștin- Democraților, se punea problema regrupării diferitelor formațiuni spaniole, inclusiv a partidelor regionaliste la care a trebuit să se adauge Unió demócratica del Pais Valencia și Uniao demócratica galega (Galiția). Dar în realitate "Echipa" nu exista. Sfîrșitul regimului franchist nu avea să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Italieni) AECE Asociacion espanola de Cooperación europea CCD Centro cristiano democratico (Centrul Creștin Democrat), Italia CD Centre démocrate (Centrul Democrat), Franța CDA Christen demokratisch Appel, Olanda CDS Centro democratico social (Centrul democratic social), Portugalia CDS Centre des démocrates sociaux (Centrul democraților sociali), Franța CDU Christlich Demokratische Union (Uniunea Creștin Democraților), Germania CECA Communauté européenne du Charbon et de l'Acier (Comunitatea europeană a Carbonului și Oțelului) CED Communouté européenne de défense (Comunitatea europeană de apărare) CEI Conferința episcopală italiană CFTC Confédération
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]