2,731 matches
-
și de ce nu "Ingerul albastru"-Marlene Dietrich! Ne rezervasem din timp cazarea la Hotel Elephant, unde deși tariful era "usturător" merita! Nu mai era construcția din 1696 unde se întâlneau la discuții aprinse Goethe, Schiller, Herder,Liszt... și care fusese demolată în 1937 și reconstruită un an mai târziu. Dar locul era plin de fantasme și de amintiri și aici o plasase și Thomas Mann pe eroina sa din "Lotte la Weimar", și tot aici mai exista și azi suita Lilli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu vedere la strad). Suveniruri din perioada New Deal, fotografii ale unor staruri de cinema și lucr)ri de art) scot În relief aerul s)u melancolic. Cel mai mult mie Îmi place un tablou alungit, recuperat dintr-o școal) demolat). Când eram copil, aveam În sala de ședințe unul asem)n)tor; același pictor a f)cut, probabil, asemenea lucr)ri cu zecile. Ea Înf)țișeaz) conturul orașului profilat pe cer, datând din anul 1906. În prim-plan se afl
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
înviat” noi răcneam „Toreadorul!” Mă gândesc acum stupefiat că ne-am putut preta la așa ceva. Culmea e că, dacă îmi amintesc bine, m-am dat în spectacol, nenorocitul de mine, tocmai la una din cele mai vechi biserici din București, demolată peste ani de Ceaușescu. Eu parcă eram ateu, dar Gh. Udr. credea. Cum putuse să facă așa ceva? Numai pentru că era, nu ortodox, ci catolic? Apoi am înțeles că cele mai mari dușmănii se iscă atunci când, în planul convingerilor, pe oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
copaci. Dincolo de aceste garduri - pe partea stângă un șir de case, pe partea dreaptă cimitirul. Ajunși la capătul „tunelului” - de unde, peste drum, se vedea (și se vede și azi; n-a reușit ăla, deși fusese cât pe ce, s-o demoleze) casa Doinei, sau, dacă era deja întuneric, doar o fereastră (cea dinspre curte) luminând ademenitor - mai stăteam puțin de vorbă înainte de a ne despărți. Așteptam s-o văd traversând șoseaua și intrând în curte, după care făceam cale întoarsă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
făcut lumină"! Față de cele de mai sus, cred că cele narate în romanul-fluviu "Cronică de familie" al lui Petru Dumitriu sunt "proză minoră"! Spuneam finis coronat opus, dar aceasta era valabil pentru "concluziile unei etape", fiindcă ce a urma a demolat toată construcția anterioară. Cercetările "organelor" din Capitală și de la Iași mi-au pus cât de cât Curriculum Vitae în ordine: nu eram ginerele lui Gheorghe, ci al lui George, socrul George nu a lucrat în poliție și nu a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
moștenită de la socrii săi. Era cea mai veche locuință din Gulia în care funcționase cea dintâi școală din sat. Aflată la șosea, casa ar fi meritat să adăpostească un muzeu local, dar, tempora mutantur, principiul moștenit din strămoși: a fost demolată. Cu o prezență remarcată în societate, mai tare decât orice, lui Al. P. Arșinel i-a plăcut politica. Trecuse prin toate partidele de dinainte de război, aplicând principiul și sub comunism. Nelipsit de la ședințe, cu o atitudine civică trează, niciodată nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
distră de minune babele care șușoteau între ele: „Dumnezeu nu bate cu ciomagul !” La scurt timp după întâmplare poetul și-a zugrăvit impresiile de la Iazu Vechi într-un lung poem despre colectivizare. O încercare a dușmanului de clasă de a demola scena a fost dejucată de proaspăt unita țărănime. Poetul încă nu renunțase la scheme, întrebuințând tacâmul de rigoare; scrâșnetele cu spume la gură și ura care țâșnea ca niște cuțite din ochii chiaburilor. Curând schemele proletcultiste îl vor dezgusta pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Maria, Principele Carol și Principesa Elena, primul ministru Ion I.C. Brătianu. Ceremonia de dezvelire a monumentului a fost urmată de un „prânz de gală” în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan. Din păcate, acest monument nu a rezistat vitregiilor istoriei, fiind demolat în vara anului 1940 de trupele sovietice, reamplasat pe soclu, în martie 1944 ca să fie din nou demolat mai târziu, păstrându- se doar uricul de fundație, semnat fiind, printre alții, și de Mitropolitul Nectarie. Un alt eveniment semnificant la care
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
urmată de un „prânz de gală” în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan. Din păcate, acest monument nu a rezistat vitregiilor istoriei, fiind demolat în vara anului 1940 de trupele sovietice, reamplasat pe soclu, în martie 1944 ca să fie din nou demolat mai târziu, păstrându- se doar uricul de fundație, semnat fiind, printre alții, și de Mitropolitul Nectarie. Un alt eveniment semnificant la care mitropolitul Nectarie Cotlarciuc a participat, a fost slujba de investire a lui Miron Cristea ca patriarh al Bisericii
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
sărăciei, putea să-și dea seama că omul are nevoie nu numai de mâncare și îmbrăcăminte, dar și de decor și demnitate. Casa coșarilor, cu trecerea timpului, a intrat în proprietatea parohiei. În 1960, în timpul restructurării zonei, casa a fost demolată, dar gestul și exemplul lui don Calabria se perpetuează și azi prin Slujitorii Săraci și Slujitoarele Sărace ale Divinei Providențe. Verona nu era un oraș mare și veștile zburau repede, chiar și fără mijloacele de comunicare din zilele noastre. Se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și-a propus să-și atribuie industriei sale un impuls și o dezvoltare majoră. Iar noi suntem convinși...». Și plecând de la acest ton, se bucura în inima sa pentru încântătorul «fragment de ziar» orășenesc, care ar fi trebuit să-i demoleze castelul de admirație și să-i șteargă alura de sfințișor a acelui preoțel șmecheraș. Articolul a provocat dezbateri. Vreun oarecare rânjea aprobând, dar cea mai mare parte a veronezilor a reacționat indignată. Mulți au mers la don Calabria pentru a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și segregat în barăcile de la periferia orașului. Această prezență zdrențăroasă, potrivit autorităților epocii, urâțea grandiozitatea și păta splendoarea Orașului Cezarilor, inima propulsoare a Imperiului și a regimului fascist. Multe dintre aceste persoane, odinioară, locuiau vechile târgușoare ale Romei, au fost demolate pentru a face loc la străzilor numite via della Conciliazione și la via dei Fori Imperiali. Acestor evacuați nefericiți, în scurt timp, li s-au alăturat marginalizații orașului, imigranții meridionali și refugiații politici. Era, e adevărat, și lume care avea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dată când va fi pusă și piatra de temelie la Baia Comunală, dăruită de M.S. Carol al II-lea. În fața Căminului Cultural va fi ridicată statuia M.S. Carol al II-lea. Lăcașul nu mai există în prezent, deoarece a fost demolat. S-au păstrat doar câteva fotografii.
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93465]
-
disperată din țara noastră, și am rugat gazdele noastre să-l predea autorităților franceze, după plecarea noastră. în anul 1994 am cerut și am primit prin poștă o copie xeroxată a acestui memoriu. PENTRU CONSTRUIREA UNEI BISERICI în Vama fusese demolată o biserică în construcție, în anul 1960, cu mare tulburare în popor. Din anul 1980 am făcut devize pentru construirea unei biserici noi și am cerut aprobări. Departamentul cultelor ni le respingea pentru că nu au avizul favorabil al Mitropoliei, iar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Rowley și ignora argumentele de liber gînditor ale lui Chatterton; Burgum a refuzat să plătească pentru noul său arbore genealogic; adoratul său Clayfield de-abia dacă observa existența tînărului poet-ucenic, care îl desemnase executor al operei sale poetice; Walpole a demolat orice mai rămăsese din romanțul Chatterton- Canynge; moralitatea poetică a lui Churchill doar cu greu dacă l-a susținut pentru cîteva luni; Fell și Edmunds erau întemnițați; Wilkes nu l-a notificat niciodată; Beckford a murit. [...] [M]entorul și colaboratorul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
modele oamenii creativi! * Nu-ți pune ideile sub oboroc! * Exploatează-ți la maximum toate ideile! * Acumulează cunoștințe! Interesează-te de toate! * Lectura excesivă poate deveni un handicap. Vine un moment când trebuie s-o abandonezi și să treci la fapte. * Demolează-ți prejudecățile! Construiește-ți fantezia! * Gândește-te AZI la cea mai îndrăzneață idee; mâine ea nu va mai fi cea mai nouă. * A fi activ este bine; a fi creativ este mai bine. * Fără curaj nu se poate face nimic
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Teatrul de Operetă condus de C. A. Grigoriu, care funcționa, în această perioadă, în grădina din spatele T.O. După primul război mondial faima localului se stinge, boema literar-artistică migrând spre mai elegantele restaurante Corso și Capșa. În 1931 imobilul este demolat, pentru a face loc Palatului Telefoanelor, T.O. rămânând doar un reper în tradiția boemei artistice bucureștene, comparabil cu acela constituit de mult mai vestitele cafenele pariziene Procope și Vachette. Repere bibliografice: Victor Eftimiu, Amintiri și polemici, București, 1942, 66
TERASA OTETELESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290155_a_291484]
-
Într-o altă cameră, unde erau opt inși, Între care Îi adusese și pe Torosian și pe Camil Demetrescu, mai era un domn Anghel, era Eugen Gheorghiu, cel care a avut hotelu’ și blocu’ Victoria de la Constanța, de l-au demolat acu’ câțiva ani... Georgică Boian, cumnatu’ lu’ guvernatoru’ Băncii Românești, Tilică Ioanid, Bebe Ioanid, băiatu’ lu’ Tilică Ioanid... Toți oameni În vârstă, cu studii făcute la Sorbona, În Franța... Vorbeau câte șapte-opt limbi străine curent... Eu nu făceam altceva decât
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de pe Splaiul Independenței colț cu Calea Rahovei a fost ridicată între anii 1890 și 1895. 6. Astăzi Strada Franceză. 7. Colegiul Sf. Sava a funcționat între anii 1851 și 1881 în „casele de la Măgureanu“, construite de Șerban Cantacuzino în preajma bisericii Măgureanului, demolată în 1897, acolo unde mai târziu s-a deschis strada Râureanu; aceeași clădire adăpostise „Academia“ grecească de la Sf. Sava între anii 1803 și 1821, amintită de Ion Ghica în scrisorile către Vasile Alecsandri (Școala acum 50 de ani; dascăli greci
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Sora (Calea Victoriei 9) (v. Potra, „Casa poetului Văcărescu“, în Bucureștii, pp. 318-336). 102. Magazinul universal Sora, familiar bucureștenilor între cele două războaie mondiale. 103. Pe locul unde se află astăzi palatul CEC.-ului a fost biserica Sf. Ion cel Mare, demolată în 1875, și un han; clădirea Casei de Economii și Consemnațiuni a fost construită în 1896-1902 (Calea Victoriei nr. 13). 104. Pe același loc (Calea Victoriei nr. 15, colț cu strada Mihai-Vodă) - în clădiri suc cesiv modernizate - au funcționat: Hotel de France
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Economii și Consemnațiuni a fost construită în 1896-1902 (Calea Victoriei nr. 13). 104. Pe același loc (Calea Victoriei nr. 15, colț cu strada Mihai-Vodă) - în clădiri suc cesiv modernizate - au funcționat: Hotel de France, Grand Hotel, Grand Hotel Lafayette, Hotel Victoria - ultimul demolat în 1979, după ce fusese avariat în timpul cutremurului din 1977. Strada care desparte Grand Hotel de Librăria Socec 105 nu fusese deschisă, iar Librăria Socec era instalată într-o prăvălie cu mult mai mică, cu intrarea pe Podul Mogoșoaiei. În locul marelui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe Calea Victoriei nr. 21, dincolo de clădirea Poliției Capitalei. 107. Legația Rusiei țariste (în clădirea donată imperiului rus de fostul domnitor sârb Miloș Obrenovici) s-a aflat până la Primul Război Mondial pe Calea Victoriei nr. 23, lângă Hotelul Bulevard; clădirea a fost demolată în vara anului 1936. 108. Hotelul Bulevard, situat pe Bulevardul Regina Elisabeta, colț cu Calea Victoriei, este unul dintre cele mai vechi hoteluri din București; construit după planurile arhitectului Alexandru Orăscu el a început să funcționeze în 1873; pe fațada dinspre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a hotelului se mai poate citi și azi vechiul său nume: Grand Hotel du Boulevard, pe care-l poartă din 1877 (la început se numea Hotel Herdan). 109. Biserica Sărindar, menționată prima oară într-un document din 1615, a fost demolată în 1896. 110. Astăzi strada Constantin Mille, unde își aveau sediul câteva din principalele ziare bucureștene, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea („palatul“ ziarului Adevărul, astăzi o ruină, a fost inaugurat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vechile case bătrânești ale Elenei Oteteleșanu și în grădină a început să funcționeze, în primele decenii ale secolului al XX-lea, Terasa Oteteleșanu (cafenea, restaurant și berărie), vestit loc de întâlnire al scriitorilor și artiștilor vremii; Terasa Oteteleșanu a fost demolată în 1931 când s-a început aici construcția de către o societate americană a Palatului Telefoanelor. Hotelul Oteteleșanu, de venit pe la 1875 Hotel Frascati, se afla pe locul pe care azi este Sala Savoy a teatrului satiric-muzical Constantin Tănase. 114. Pasagiul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a unui Ghica mi se pare, cumpărată de Gheorghe Vernescu, transformată radical, precum o vedem astăzi, apoi vândută ministerului pe un preț derizoriu de către moștenitori.120 116 bucureștii de altădată 116. Hotelul Imperial (în 1928 - Calea Victoriei nr. 59) a fost demolat în 1935, când a fost extinsă către dreapta grădina palatului regal; la parterul hotelului funcționa din 1868 celebra cafenea Kübler, frecventată, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de scriitorii și artiștii epocii; strada care despărțea Palatul Regal de Hotelul Imperial
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]