7,752 matches
-
te umplu cu patimi Din dorința-mi ascunsă, Să-ți rămân taină vie, De nimeni pătrunsă! Să te-nvăț să iubești Colț de Lună pribeag Ce mereu rătăcește, Nimănui fiindu-i drag! Să te-nvăț și să știi Că nu depărtarea E piedica noastră, Nici cerul, nici zarea! E tăcerea ce-alungă, E răceala ce vine, Din suflete reci, Nepătrunse de mine. Sunt un Colț de Lună Ce știe s-ascundă, Durerea din lacrimi Ce-adâncu-o inundă. Am rămas doar un colț
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
Amintindu-mi acum toate aceste gânduri ale tale, mi-ar place să te pot atinge, precum ating acum ceașca de cafea fierbinte, dulce amăruie, și să te sorb ușor, să te savurez în voie, dar zâmbesc,căci mă doare această depărtare, chiar dacă gândul mi-e la tine și când te țin în brațe, și când simt durere. Ești departe, dulce și amar, dar fierbinte întotdeauna, ești o trăire, o moleculă vie care-mi face sufletul să vibreze ori de câte ori gândul și visul
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
absorbție metafizică”, deoarece cordonul ombilical al nesiguranței ontologice îl taie deluviul indirect al moralei. Și astfel, în periplul ei centripet, cosmogonia a așezat între Soare și Pământ - Cerul. Prin urmare, aurul negru și-a topit verighetele în axis mundi, așezând depărtările între lumi cu Tristețea. Iată câtă absorbție metafizică! Dacă Dumnezeu ar fi lăsat capul omului un mac și creierul un crin, atunci primejdiile creației ar fi adormit, iar rațiunea ar fi împrăștiat numai parfumul poeziei. Cât de mult ne lipsesc
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
în ușă, din dugheană-n dugheană. Întrebatu-am și pe copiii măslinilor, cu tălpile goale și ochii verzui ( ca pe la noi, prin cerurile mele): „Nu știți unde este Croitorul de Stele să-mi înnoiască veșmântul?”, dar ei fugeau prin colbul depărtării jucându-se de-a vântul. Voiam ceva ca haina soarelui, râzând cu toate valurile mării în lumina-i fecioară, dar cu toții plecaseră după porunca dată prima oară de Chesariu Avgust. Apoi am adormit și se făcea în vis că a
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
a rugat lui Iisus Hristos, la începutul campaniei împotriva lui Maxențius, ca să-i ajute în luptă. În “Vita Constantini”, alcătuită după moartea Împăratului în anul 337, relatarea este mai bogată în amănunte, acest lucru datorându-se faptului că la o depărtare atât de mare, evenimentul a fost îmbrăcat în legendă și cuprinde poate unele exagerări sau înflorituri. Împăratul Constantin a fost convins că a văzut semnul crucii pe cer la începutul luptei împotriva lui Maxențiu, că el reprezintă simbolul lui Iisus
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
fără planuri, se va bucura de relaxare. Venea toamna și voia să profite de acest anotimp. Andu, după terminarea liceului ca șef de promoție, a urmat facultatea de calculatoare, renunțând la studiile în străinătate. Toată familia lui a fost fericită. Depărtarea și timpul le-ar fi făcut grijile și mai mari și poate dorul de Andu, ar fi fost prea greu pentru ei. Aici, în ochii lor, aveau impresia că îl păzesc de cele rele și multe, deși el era un
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
cătunului, ce o evită, fiindcă baba se ocupă de vrăjitorie și învrăjbește familiile, stârpește dobitoacele din curte, ia rodul pomilor de prin livezi sau veștejește recoltele pe ogoare. Chiar și câinii cei mai furioși fug schelălăind când o zăresc din depărtare cu nasu-i coroiat, părul alb ca lâna strâns sub o basma neagră, cocoșată și înveșmântată în aceleași zdrențe murdare pe care probabil le poartă ziua și noaptea, cu o bâtă într-o mână și o desagă țărănească pe spate. Uneori
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
cât un purice și se ghemui la pieptul bărbatului. Acesta o strânse protector în brațe și o sărută pe frunte. Prin dreptul curții Buhei brusc în spatele lor auziră o bufniță umflându-se în pene căreia îi răspunse un huhurez în depărtări. Dintr-un salcâm, țipătul cucuvelei vesti moartea cuiva. Merseră temuți de ispitele diavolești, până la poartă și răsuflară ușurați. De acolo Pătru o purtă în brațe până la ușa pe care o împinse cu genunchiul, apoi își așeză cu grație podoaba nestemată
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
cer greu apasă pe suflet și vers cade ploaie măruntă amestec de gheață ca durere scursă scadența contează cuvânt prețuit absurdă distanta întrebări inocente dor ars de nestins aruncat în văl aspru lovește sfârșitul de vis flacără ce plânge finalul depărtării crezul tresaltă se înnoadă se zbate speranța renaște tic tac și inimi sărutul iubirii jarul nestins. Referință Bibliografică: Pe suflet și vers / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1161, Anul IV, 06 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
PE SUFLET ŞI VERS de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360275_a_361604]
-
prin comună, când îi plimba mergând în buiestru[ Buiestru = mers al calului sau al altor animale, în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
de veac „Nici unul dintre iluștrii violoniști n-a creat planuri sonore, perspective, peisaje mai vii. Am cântat împreună mulți ani. Mi-aduc aminte de una din variațiile Sonatei Kreutzer de Beethoven. La repriză, țuguia răgușit tema și parcă apărea în depărtare turla unei biserici de cătun, și auzeai un cocoșel cîntînd a sărăcie. De câte ori ajungeam la pasajul acela îmi curgeau lacrimile”. (Cella Delavrancea, „Dintr-un secol de viață”). Două sunt momentele în care Timișoara a organizat importante manifestări în cinstea lui
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
un aer foarte trist. Oare de unde știa bunicul meu de zeiță? Noi nici măcar nu aveam o bibliotecă în casă, darămite cărți de mitologie greacă. Am încercat să mi-o imaginez pe zeița curcubeului - ceafă delicată, sâni generoși, ochi privind în depărtare, straie diafane, pictate în cele șapte culori. Cu un singur fâlfâit al veșmântului său, putea să vrăjească întreaga lume. Dacă zeița curcubeului ar fi poposit la noi, în orice ungher al hotelului, băiatul din fântână n-ar mai fi cântat
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
copertinele de pe terasă, se aprindeau mai multe lumini în hol și se agăța în perete lista de prețuri pentru sezonul estival. Anotimpul amorțit venea pe nepusă masă. Direcția vântului se schimba, iar valurile căpătau alte forme. Oamenii plecau cu toții în depărtări neștiute de mine. Ambalajele de înghețată, care până mai ieri străluceau la marginea drumului, peste noapte ajungeau una cu asfaltul. L-am văzut din profil și l-am recunoscut imediat. Eram la magazinul universal și cumpăram praf de dinți. În
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
în craterele formate de vulcanul Keli Mutu, se găsesc trei lacuri foarte interesante. Deși sunt situate unul în apropierea celuilalt, ele au culori diferite: unul dintre ele este galben, altul verde, iar cel de-al treilea are ape ce, de la depărtare, par a fi... negre ca smoala. Legendele povestite de locuitorii insulei le prezintă ca fiind niște locuințe pentru sufletele oamenilor. Sufletele copiilor își au sălașul în lacul galben, cel verde este adăpostul sufletelor păcătoase, iar lacul negru ține prizoniere sufletele
Agenda2005-43-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284346_a_285675]
-
zbucimate. Cete de tătari sau poate de turci, nu se mai știe, au atacat Cetatea de Colț, iar în bătălie a căzut prins și dus în robie și iubitul Ilenei. De-atunci, ea sta la fereastra foișorului și privea în depărtare, doară-doară îl va zări venind. Odată i s-a arătat în vis, șoptindu-i că va scăpa din robie atunci când ea va aduna atâta aur, încât să ajungă până acolo unde el se află zălog. Ileana s-a hotărât să
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele, n.n.)... Cred că este suficient dacă voi aminti numai patru din aceste mlaștini de odinioară. Două dintre ele se întindeau de la Beghei până la Kikinda, ajungând de acolo doar la mică depărtare de Becicherecul Mare. Celelalte două mlaștini, de la Ilanča și de la Alibunar, se întindeau de la malul de miazăzi al Timișului, cale de mai multe mile, pierzân- du-se într-un strat nisipos din apropiere de Palanca Nouă... Mlaștinile pontice, atât de
Agenda2005-23-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283783_a_285112]
-
m-am rătăcit, Șăgalnic,ca un copil jucând, Dar m-am trezit apoi plângând, Sufletul meu în palmă ta a zăbovit. Ai apărut în șoaptă vântului,în noapte Și ai plecat pe rătăcitele cărări, Doar frunze smulse se văd în depărtări, Sunt șoaptele de vânt,acum sunt moarte. Iubirii am vrut să-i pun zabrele Și mi-am ascuns o lacrima,în roua, Dar mi-este dor și-acum în suflet ploua, De-atata plâns,privirile-mi sunt grele. Și cine
DOAR O CLIPA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384823_a_386152]
-
Poeme > Dorințe > CÂND PLÂNGE MAREA Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Vorbește marea,în adâncuri tulburata, Îi strigă cerului să o cuprindă toată, Albastrul să le-nlantuie iubirea, Dar ceru-n depărtări își tremura uimirea. Doar o dezmiardă mândru c-un apus, Iar ea-l cuprinde,tremurând nespus Și-i smulge cerului apusul tot ,din zare Gândind că-i da cu drag o sărutare. Amurgul stinge sclipirea de o clipă, Iar ea
CAND PLANGE MAREA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384828_a_386157]
-
cu drag o sărutare. Amurgul stinge sclipirea de o clipă, Iar ea , în orizont, speranța-și înfiripa, Valsând între mătasuri și dantele, Așteptând clipă când cerul îi trimite stele. Marama de matase îmbracă acum zarea, Cu falduri fine se îmbracă depărtarea, Înnobilând o tainica iubire, Punându-i mării cunună de safire. Sfioasa,roagă luna să îi spună De ce în valul ei e uneori furtună, De știe cerul când talazul plânge, Iar răsăritul în suspin se frânge. Tăcută, luna privea ca-ntr
CAND PLANGE MAREA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384828_a_386157]
-
patru zări purtat: "Isus e viu! Trăiește! E viu cu-adevărat!" Glorificat să fii mereu! Un zvon străbate omenirea...un zvon atât de minunat... Al nostru Împărat trăiește! Isus Cristos a înviat! Și marea... cerul și pământul poartă ecou-n depărtare: A înviat Isus din moarte! Cântați! Vă bucurați popoare! Natura însăși și-a pus straie țesute maiestos cu flori Ce-ncântă ochii-n frumusețe și-aduce-n inimă fiori Iar gândul zboară către cer...spre Cel ce este Împărat Și-aduce mulțumiri
OMAGIU DIVIN...DE SĂRBĂTOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384842_a_386171]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului IUBIREA MĂ IUBEȘTE De n-ar fi fost să fiu, Nu cunoșteam iubirea Din clipele ce dor. De ar fi fost să știu Ce e nefericirea, Nu dăruiam amor. Acum în sinea mea, Trairea-n depărtare A vietii-mi de poveste , Respira în privirea ta Iubirea muritoare, Cea care nu mai este. Și cum să împletesc Iubirea-n nemurire Că o liana peste viața ta, Cănd orice îndrăznesc Să-ți caut în privire Este cu totul
IUBIREA MA IUBESTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384934_a_386263]
-
ajuns la ele? Sunt un simplu om ce-și duce Inima în câmp de flori Să se-mbrace în lumina Revărsată de cu zori, Curcubeul să-l cuprindă După ploile trecute Și din lacrima de taină Să ia zilele durute... Depărtarea să o treacă Doar cu pasul fericirii, În altarul clipei sacre Să dea sfânt tribut menirii! Sunt un om ce-a scris povestea, Cu o luntre de trăiri Tinerețea se tot uită Prin album de amintiri! Toamna cu-n arcuș
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
și se-ntreabă:- Cum de a ajuns la ele?Sunt un simplu om ce-și duceInima în câmp de floriSă se-mbrace în luminaRevărsată de cu zori,Curcubeul să-l cuprindăDupă ploile trecuteși din lacrima de tainăSă ia zilele durute...Depărtarea să o treacăDoar cu pasul fericirii, În altarul clipei sacreSă dea sfânt tribut menirii!Sunt un om ce-a scris povestea,Cu o luntre de trăiriTinerețea se tot uităPrin album de amintiri!Toamna cu-n arcuș grăbit... Abonare la articolele
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
văd cum treci,Dar nu știu care gând o să te fure.Spre ruginiu și galben să-ți apleciPrivirea, ce de ele să se-ndure.Vor verdele din ochii tăi să-l fure,Dar n-o pot face, dacă pleci și treci.În depărtări îți risipești polenul,Pe care vântu-l duce către floare,Iar cerul nu-și mai termină desenul,Că l-ai lăsat din nou fără culoare.Și nici acum nu pot urca în trenul,Care-mi trecu prin gară. De ce oare ? - Leonte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385026_a_386355]
-
n-ai avut puterea să le-oprești, și-mprăștiate-n zări de patru vânturi, le vei găsi pe-acolo unde poposești. Și vreau să-ți spun, iubitule, că doare, în săbii de cuvinte ascuțite, m-ai ucis, chiar dacă-i tăcere și mare depărtare, visul ne trăiește, doar, iubirea a decis. Sunt ochii mei un dor și vie mărturie, în nopțile târzii te-așteaptă în fotoliu, când trece clipa înveșmântată-n doliu, doar gestul tău mai poate să-i mângâie. Nu pot să plec
NU POT SĂ PLEC de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385060_a_386389]