3,462 matches
-
casele oamenilor, au jefuit, au furat animalele, au sechestrat mai ales tineri, ducându-i apoi în Rusia. Eu nu m-am refugiat odată cu retragerea armatei, am rămas din 1944 până în 1945 sub ocupația sovietică. Această perioadă a fost groaznică, săptămânal deportau tineri în Dombas supunându-i la tot felul de munci inumane. A trebuit o perioadă să ne ascundem, pentru a nu fi găsiți, petrecând multe nopți în podul casei sau ascunși prin culturile de porumb. După venirea rușilor în 1944
POVESTE TRISTĂ DAR ADEVĂRATĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
Sunt năcută în Chișinău cartierul Mălina Mică. M-am refugiat cu mama spre sfârșitul anului 1940, după ce autoritățile sovietice l-au arestat și deportat în Siberia pe tata. Am reușit să plecăm din Basarabia cu o căruță trasă de un cal și cu o văcuță legată de spatele căruței. Drumul a fost anevoios, am întâmpinat multe dificultăți întrucât nu aveam bani, singura sursă de
ÎMPREUNĂ NUMAI CU MAMA, ÎN NECUNOSCUT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ocneanovici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1698]
-
de un măcel mondial, iată acum un altul incomparabil mai mare. Cetatea omului, după secole trâmbițate de progres laic, se prăbușește printr-o macabră sinucidere reîntorcând lumea în veacurile barbariei, când forța brută, unica lege dominantă, umbla prin Europa devastând, deportând, masacrând și chemând la moarte. Forța înfricoșătoare a evenimentelor de proporții inumane depășește posibilitatea indivizilor și răstoarnă totul în vârtejul său cumplit. Dacă, după ceea ce s-a întâmplat și am văzut, mai credem că suntem încă civilizați, atunci orbirea noastră
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la muncă forțată sau împușcați. Membrii familiilor deportate, odată ajunsi în gări, erau separați, apoi urcați în vagoane de vite și, în condiții greu de descris, ajungeau în GULAG uri. Potrivit unor statistici, peste 200 000 de persoane au fost deportate în perioada 1940-1941. Persoanele deportate trebuiau să presteze munci fizice inumane. Cei care lucrau în păduri aveau norme de lucru greu de realizat. Din povestirile celor puțini care s-au întors, era vorba de circa 16 m.c. de lemn
CALVARUL ROMÂNILOR, SUB OCUPAŢIA REGIMULUI STALINIST DIN 1940-1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
de arhivă, în acea noapte, din Basarabia și nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate („membrii ai organizațiilor contrarevoluționare și alte elemente antisovietice”) și 24.360 au fost deportate. Din acest total, doar din R.S.S. Moldovenească au fost ridicate 18.392 persoane (4.342 din considerente politice și 165 cu dosare penale) și 13.885 persoane deportate. În gările de unde au fost transportați, cei arestați au fost separați de
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
dată, „din R.S.S. Moldovenească se află 22.648 de persoane, în colonii din R.S.S. Kazahă (9.954 persoane), R.A.S.S. Komi (352), regiunile Omsk (6.085 persoane, dispersate în 41 de raioane), Novosibirsk (5.787) și Krasnoiarsk (470)”. Românii deportați din Bucovina au fost incluși în statistică ca provenind din regiunile din vestul Ucrainei. În Kazahstan, deportații români basarabeni au fost repartizați în colonii din regiunile Aktubinsk (6.195), Kzîl-Orda (1.024) și Kazahstanul de Sud (2.735). Personal, am
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
Ucrainei. În Kazahstan, deportații români basarabeni au fost repartizați în colonii din regiunile Aktubinsk (6.195), Kzîl-Orda (1.024) și Kazahstanul de Sud (2.735). Personal, am întâlnit în ultimii ani mai multe persoane originare din Basarabia care au fost deportate în Kazahstan în 12-13 iunie 1941. Astăzi, acestea trăiesc în regiunile Aktubinsk, Karaganda, Akmola, Jambul, Kzîl-Orda, păstrându-și limba, tradițiile și obiceiurile. Însă urmașii acelor români basarabeni, de vârstă sub 40 de ani, deja nu mai vorbesc românește, cunosc vag
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
de eșaloane, respectiv, 1.573 de vagoane de vite în care românii basarabeni deportați au fost transportați în Siberia (ținutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumen și Tomsk) și R.S.S. Kazahă (regiunile Aktubinsk, Kazahstanul de Sud și Jambul). În fapt, au fost deportate 11.293 de familii, 35.796 persoane, din care 9.864 bărbați, 14.033 femei și 11.889 copii, 7.620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte acuzate de „colaborare cu fasciștii”, de „apartenență la partidele burgheze românești
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
R.S.S. Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și membrilor familiilor acestora, în total 5.917 persoane. Acțiunea a început la ora 04:00 și s-a încheiat la ora 20:00 în aceeași zi. Au fost arestate și deportate în Siberia (regiunea Kurgan) 723 de familii, respectiv, 2.617 persoane (808 bărbați, 967 femei și 842 copii), în special acuzate de apartenență la secta religioasă „Martorii lui Iehova”. La această operațiune au participat 546 de „lucrători operativi” ai Securității
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
din 1956 arată că iehoviștii din Moldova, împreună cu cei din republicile baltice și regiunile din vestul Ucrainei și Belarusiei erau în număr de 7.449 deportați în regiunile Tomsk, Krasnoiarsk și Irkutsk din Siberia. Am cunoscut mai mulți români basarabeni deportați în iulie 1949 și aprilie 1951 în Siberia și Kazahstan pe motiv de apartenență la secta religioasă „Martorii lui Iehova”, care astăzi locuiesc compact în localități din apropierea fostei capitale a Kazahstanului, Alma-Ata și apropierea capitalei Kârgâstanului, Bișkek. Aceștia mi-au
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
au relatat că, în anii 60, când au vrut să se întoarcă în Basarabia, li s-a interzis și au fost obligați să semneze documente că nu au pretenții la recuperarea averilor pe care le-au lăsat când au fost deportați. Deportările nu s-au oprit în 1951. La 6 octombrie 1952, secretarul general al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească, Leonid Brejnev, se adresează Comitetului Central al Partidului de la Moscova cu „rugămintea” să fie deportate din Basarabia alte „elemente antisovietice”, care
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
le-au lăsat când au fost deportați. Deportările nu s-au oprit în 1951. La 6 octombrie 1952, secretarul general al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească, Leonid Brejnev, se adresează Comitetului Central al Partidului de la Moscova cu „rugămintea” să fie deportate din Basarabia alte „elemente antisovietice”, care au rămas nestrămutate în operațiunile din 6-7 iulie 1949 și 1 aprilie 1951. Potrivit lui Brejnev, „în prezent, pe teritoriul Moldovei sunt 3.117 persoane care s au sustras de la strămutare în 1949: 735 familii
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
atunci a înțeles bine la ce riscuri se expune ea și copii, dacă rămâne pe loc și nu se refugia din calea armatei sovietice. Faptul că tata era ofițer în armata română era suficient pentru ca întreaga familie să fie persecutată, deportată sau supusă la ceva mai rău. Toate încercările celor apropiați de a ne determina să nu plecăm în necunoscut, nu au putut s-o convingă pe mama să rămână. Am avut un mare noroc atunci când ne-am hotărât să plecăm
AM TRECUT PRIN DOUA REFUGII. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
fără ca majoritatea locuitorilor să fie înștiințați despre acest eveniment. A doua zi era deja instalată noua putere locală sovietică, care a dispus în primul rând colectarea totală a produselor agricole și întocmirea de liste cu familiile ce urmau să fie deportate în Siberia. În capul listelor erau preoți, învățători apoi urmau funcționarii primăriei și țărani înstăriți. Nu după mult timp s-a trecut efectiv la deportări. Familii întregi erau ridicate noaptea și duse la gara din comuna Căinari unde se proceda
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
băieți, la sfatul părinților, m-am refugiat în țară, la un unchi matern stabilit în comuna Afumați, județul Ilfov. Restul familiei a rămas pe loc cunoscând riscurile la care se expun. În anul 1947 tata a fost arestat și apoi deportat în regiunea Dombas, apoi în Siberia și în cele din urmă pe șantierele din Moscova, unde a și murit în împrejurări necunoscute. După refugiul meu în România, prin bunăvoința unchiului meu Telipan Simion, am urmat școala tehnică “de îmbunătățiri funciare
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
anunțat că este transferat cu serviciul la Ocolul Silvic din Râmnicu Sărat. Dintre toți, cel mai greu de lămurit să-și părăsească locurile natale a fost bunicul Leon Cobușceanu, boier de Cobusca, deși știa că dacă rămâne acasă va fi deportat de ruși în Siberia. Ni s-a repartizat un vagon de marfă pe care, familia noastră împreună cu bunicii din partea mamei, bunica din partea tatei și familia fratelui tatei, l-a umplut cu lucrurile cele mai valoroase și utile, care puteau fi
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
odată din coșmarul ăsta, te rog! Draga mea, uite ce am aflat: vă duc undeva în Bărăgan. Nu știm unde anume și nici pentru ce perioadă de timp. Ceea ce este sigur este că nu veți trece granița la ruși. Vă deportează acolo, în Bărăgan, la muncă; veți lucra la un Gostat, în agricultură. Dar ce anume veți lucra, cum vă veți hrăni și unde veți sta, asta nu suntem în măsură să vă spunem, deoarece nu am putut afla asemenea informații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de-au putut lăsa "ăștia" în voia sorții o mamă singură cu șase copii mici. Doamne iartă-mă, oare cu ce-au greșit copiii ăștia?? Ăstuia mic îi mai dai sân? Îl mai alăptezi? Nu? L-ai înțărcat? Ei, poftim! Deportat în scutece!?! Din fiecare vagon, ochi lacomi de lumină și libertate priveau cu tristețe la lumea de afară, străduindu-se să înțeleagă motivul acestei schimbări din viața lor. Partea dureroasă era că nu găseau niciun răspuns la întrebările repetate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
copleșit de durere, ne vorbea într-un limbaj ce se adresa doar inimilor noastre: "Mă doare suferința voastră, dar nu Eu v-am provocat-o, ci semenii voștri cei răi. Nu Eu v-am arestat tatăl, nu Eu v-am deportat în Bărăgan, nu Eu vă fac viața greu de suportat, ci semenii voștri care s-au vândut Diavolului. Credeți și nădăjduiți în mine, sunt alături de suferința voastră și nu vă voi abandona niciodată. Curaj!". În același timp, suferința atroce pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
latini: "Homo homini lupus est" " Omul este lup pentru semenul său".(Plaut) Și, în mare măsură, așa a și fost. Timpul trecea și aceleași întrebări la care nu găseam răspuns ne preocupau mintea în timp ce efectuam diferite munci: De ce am fost deportați? Cu ce am greșit? Față de cine? Această tulburare mentală, sterilă și fără rost, ducea la diminuarea capacității noastre de rezistență și de luptă împotriva vicisitudinilor. Până la urmă, am eliminat aceste frământări care ne obsedau mecanismul de gândire și am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de uscat, murmurau încrezători în destinul lor: "Pământ! Pământ!" Și am adus lumină. Am adus lumină în sufletul nostru, în privirea și conduita noastră, în relațiile interumane și sociale, în munca la fermă și în activitățile noastre cotidiene. Prin intelectualii deportați în Bumbăcari: învățători, profesori, muzicieni, pictori și medici, prin oamenii mari ai culturii noastre românești și aș aminti aici un singur nume: umanistul, scriitorul și jurnalistul Nicolae Carandino -, învățătura, știința, arta și educația s-au revărsat asupra tuturor, în valuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
va profesa ca indo-europenist chiar și după război, până în 1969, Wüst participă și la proiectul „instruirii” tineretului scandinav: în ianuarie 1944, ca urmare a unei acțiuni eșuate împotriva ocupării naziste a Norvegiei, 650 de studenți ai Universității din Oslo sunt deportați disciplinar în Germania, jumătate duși la Buchenwald, iar cealaltă jumătate într-un lagăr SS de lângă Strasbourg, unde trebuiau să-și însușească „viziunea ariană” a noului Reich prin cursuri ținute de doi orientaliști: Otto Huth („Das Haus als Heiligtum”) și Walther
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
român (nu-i exclus ca unii infractori să fi fost pălmuiți de aceștia). Dar nimeni din cei întrebați ce s-a întîmplat în Basarabia ocupată de sovietici nu sesizează, refuză a-și aminti că circa jumătate din populație a fost deportată în Siberia, de sutele de mii de morți de prin gulaguri și închisori etc. Pentru aceștia tot jandarmul român rămîne simbolul răului. De la nașterea sistemului, în 1917, Lenin a fundamentat bolșevismul pe conspirație, pe secret. Pînă la implozia finală, legile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
după 14 ani de pușcărie. Își încheie mărturisirea cu opinia: ca să fii anticomunist, cred că ajungea să fii român. Decebal Gavrilescu (n. 1930), din Igești, jud. Storojineț (azi Ucraina), este o altă victimă. Fiind din Bucovina, în 1951 va fi deportat în Bărăgan, la 15 kilometri de Călărași. Vor forma o localitate nouă, Olaru, cu un număr de 806 familii de deportați: preoți, învățători, agricultori, ingineri. Celor din zonă li s-a comunicat că vor veni coreenii (războiul din Coreea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
uși, geamuri, material lemnos. Am construit case tip, din chirpici și pămînt bătut: o cameră, o bucătărie, o tindă. La 1 decembrie, am intrat în casă nouă. Bordeiul a devenit beci". Căsătorit în 1962, soția va afla că a fost deportat doar după Revoluție. Își sfîrșește mărturia cu cîteva remarci zguduitoare: "Oricum a fost, soarta deportaților din România, a fost blîndă în comparație cu a deportaților din URSS. În 1940, familia bunicului dinspre tată a fost deportată din Kazahstan. Din cele șase persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]