9,951 matches
-
mă descurc să merg pe jos câțiva pași până la tine de la Ritz, glumi Nina și Închise. Dacă eu aș fi o starletă superbă, celebră În toată lumea, care nu are nevoie să se deranjeze să plece de la Ritz, nu m-aș deranja. Dar Nina părea să fie reconfortant de cu picioarele pe pământ. Pare atât de drăguță, i-am spus lui Hunter când i-am relatat convorbirea telefonică. Atât de amabilă și de fermecătoare. Absolut deloc ca un star de cinema. — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cunoaște. —Nina? am spus, mergând spre ea. —Sylvie? Bună! Dumnezeule! Am ajuns mai devreme. Scuuu-ze. Pot să aștept aici jos dacă vrei, se scuză, plină de pocăință. Vino acum cu mine În apartament, am spus. —Ești sigură că nu vă deranjez pe tine sau pe soțul tău? Întrebă Nina, preocupată. —Câtuși de puțin. Hunter se Înșela rău de tot În privința acestei fete. Nina era natural naturală, În opoziție cu fals-naturală. Nici o actriță un poate falsifice punctualitatea. Când am ajuns sus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de Grace Kelly În Goana după hoț, i-am spus Ninei. Ăsta este taman filmul meu preferat. Chiar pot să o Împrumut? i se tăie Ninei răsuflarea de emoție. —O să-ți facem una special pentru tine, am spus. — Nu mă deranjează să o iau cu Împrumut. Tinerii designeri nu-și pot permite să dea haine degeaba. Insist, i-am spus. Îți vom face rochia Grace, iar tu ar trebui să mai alegi o rochie. S-ar putea să intri În panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
chiar Înainte de cină. Abia aștept să-mi văd cadouașul. —Of, iubito, mi-e teamă că darul meu pentru tine este foarte modest, așa că nu te entuziasma prea tare. Era tare dulce felul În care Hunter se prefăcea că nu se deranjase prea mult. Muream de nerăbdare să-mi văd colierul. În timp ce Hunter dispăru În dormitorul pentru oaspeți, unde Își depozitase cadourile, m-am dus să le iau pe ale mele de sub patul din dormitorul nostru. Îi Împachetasem două cărți și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
limonadă la o cafenea În aer liber În timp ce citeam Herald Tribune. După-amiaza, navigam spre un golf izolat, ca să Înotăm și să facem schi nautic. Câteodată, o altă barcă intra ușor În golf și ancora suficient de departe ca să nu ne deranjeze, dar suficient de aproape ca să poată fi observată prin binoclu. Pe bărci, a-ți petrece ore Întregi uitându-te prin binoclu pe puntea altcuiva este considerat un sport acceptabil. Să faci speculații În legătură cu cine sunt și ce fac punctele negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Încadrat de marile cercuri negre ale binoclului, vasul se vedea foarte bine: cu siguranță avea vreo 45 de metri lungime și două catarge În partea din față. Era super-elegant, cu coca lucioasă ca oglinda, care reflecta oceanul sclipitor. — Nu mă deranjează să Împart golful nostru cu acest vas. Este magnific, am hotărât eu, după ce l-am văzut. L-am analizat cu mai multă atenție. Vasul sclipea de curățenie; avea două punți, obiectele de mobilier de pe ele fiind Îmbrăcate În bumbac bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
realitate, oftă. Thack este un geniu, el mi-a făcut-o. De când cu poza aia din Post, primește o grămadă de comenzi noi. Ca să știi, Nina Chlore vrea să poarte o variantă albastră a rochiei la premiile Oscar. Nu te deranjează, nu-i așa? am Întrebat-o. Sunt flatată că un idol al modei ca Nina este inspirată de cineva atât de ponosit ca mine, zise, prefăcându-se că vorbește serios, În ceea ce o privea. Mergem În partea din față a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
duc este la o fermă, la două ore de mers spre sud. Cel de-al patrulea copil e într-un apartament din apropierea unui mall. Unul dintre medici mă duce într-un dormitor, spunându-mi: Îmi pare rău că te-am deranjat pentru ăsta. Îl cheamă John Nash; trage cearșaful de pe pat și dezvelește un copil, prea perfect, prea liniștit, prea alb ca să fie adormit. — Ăsta are aproape șase ani, zice Nash. În ceea ce-l privește pe Nash, faptele ar fi următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
răzbun. N-o să-l folosesc ca să-mi fac viața mai ușoară. Și în mod sigur n-o să-l folosesc ca să fac sex. Nu, nu aș face-o decât pentru o cauză nobilă. Și Henderson strigă: — Streator! Ia zi, te-ai deranjat să vezi ce-i cu lățeii ăia de la clasa-ntâi? Ai verificat ce-i cu ciuperca aia care te manâncă de cur la sala de fitness? Vezi că trebuie să-i freci la cap pe ăia de la Treeline dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vârstă o face curvă și parașută. O curvă proastă, zice femeia în vârstă, din moment ce parașuta s-a tăvălit fără să-și ia măcar banul. Femeia de la birou, tipa asta, Mona, închide stația de poliție și zice: — Sper că nu vă deranjează. Mie îmi place emisiunea asta. Obsedați de mass-media. Alergici la liniște. La radioul cu ceas, femeia în vârstă îi zice curvei să găsească niște părinți adoptivi pentru copil, dacă vrea să nu-i distrugă viitorul. Îi spune curvei să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Prin tavan străbate până la noi sunetul unei sirene de pompieri și se aud țipete de oameni, pe care ar trebui să nu le băgăm în seamă. Apoi împușcături și scrâșnete de cauciucuri, și trebuie să ne prefacem că nu ne deranjează. Nu au nici o semnificație. Sunt de la televizor. O explozie răsună de sus. O femeie imploră să nu fie violată. Nu e ceva real. E doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu știu cum să spun, călătoria asta va fi pentru mine ca o căutare de sine. Și că o să mă aleg cu un nume indian și, zice, că o să sufăr o transformare. Stridie scoate o țigară din săculețul Hopi și zice: — Vă deranjează? Și-i zic că da. Și Helen zice: — Nu, deloc. Și doar e mașina ei. Și încep să număr: 1, 2, 3... Lucrul pe care noi îl numim „natură“, zice Stridie, nu se referă decât la felul în care distrugem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cocoțată pe tocurile ei roz, Helen țopăie prin noroi și rumeguș, pășind peste cablurile negre. Îi întind mâna și-i zic: — Ține-te. Și se prinde de mine. Și eu nu-i mai dau drumul. Și nu pare s-o deranjeze. Și mergem ținându-ne de mână. Și e plăcut. Mai are doar vreo câteva inele mari, așa că nu doare chiar atât de tare pe cât s-ar putea crede. Călușeii vâjâie în jurul nostru, cu lumini albe ca diamantul, verzi ca smaraldul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
echipă de manechine care solicită o examinare mamară. Dacă au un asistent de ambulanță pe nume John Nash, îi spun, pe el trebuie să-l trimită. Dacă nu-l găsesc pe Nash, îi spun, n-are rost să se mai deranjeze. Helen îmi ia telefonul. Se uită la mine, clipind o dată, de două ori, de trei ori, încet, și zice: — Ce-ai de gând? Tot ce mi-a mai rămas, poate singurul mod în care-mi mai pot găsi libertatea, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i apoi în față lingurița și un alt borcan de nes, plin cu zahăr. Alo, dom' Muraru? strigă în telefon. Vlădeanu sînt. Vă salut! Vă deranjez ca să vă rog să mi-l împrumutați cîteva zile pe Bogdan, sudorul; un coleg are de căptușit un vas și... Ascultă un timp, dă mereu din cap, timp în care își toarnă cafeaua și-și pune zahăr, apoi, surîzînd, mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în birou, că termin repede. Rămas singur, după ce secretarul literar pleacă spre director, Mihai formează numărul de telefon al Doinei. În receptor se aude vocea calmă a Măriei Săteanu: Da, vă rog! Sărut mîinile! spune Mihai politicos. Mihai Vlădeanu vă deranjează... Bună ziua! vine prompt răspunsul femeii. Spuneți, v-ascult. Voiam să vorbesc cu Doina. A plecat la teatru, să vă caute. Domnul Săteanu? Soțul meu nu a venit acasă la prînz. Mihai mulțumește, spune un "sărut mîinile!" mai leșinat ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
închide mereu Radu cînd intră în cameră. Ei, ai și ajuns la autogară? tresare Paula, apropiindu-și receptorul de gură, să poată vorbi în șoaptă, amețită de coniacul pornit din stomac prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a binelea, clipind mărunt, să alunge amețeala. Nu, Vlad vine răspunsul. Of, Dumnezeule! exclamă Paula nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palma liberă de coapsă. Domnule, te rog foarte mult, dacă n-ai ce face, găsește-ți alt mod de-a-ți umple timpul! Tocmai voiam să adorm, am fost de gardă și... Vă rog să mă iertați! N-o să vă mai deranjez, îmi pare rău! Sărut mîinile! vine în receptor răspunsul prompt, apoi se aude sunetul scurt, semn că telefonul a fost închis. Vlad rămîne cu palma pe receptorul metalic, biciuit de viscolul ce răzbate sub acoperișul peronului, bucuros că i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l tempereze. Te las cu Mihai; te rog, dacă l-ai invitat aici, jos, întreține-l tu. Fata întoarce privirea spre Mihai, și-o pleacă într-un gest delicat de curtoazie după care iese încet, cu mers domol, să nu deranjeze tăcerea. Mama, biata de ea, nu cred că ți-o mai amintești, spune Săteanu privind în urma fetei mă lua mereu de mînă și mă ducea în grădină să-mi arate perii și merii sădiți de ea. Lua primăvara cazmaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aparatul lui Săteanu, apoi iese, murmurînd un "mă iertați c-am venit așa, dar tocmai probam..." Da, vă rog! spune Săteanu în receptor. A, sărut mîinile! Ce s-a-ntîmplat? Sînt cu un prieten la o cafea... Da, spuneți... Sigur, spuneți, nu deranjați... Mihai se ridică din fotoliu și merge spre bar, să nu stingherească discuția de la telefon, dar, în drumul său, îl neliniștește nepăsarea lui Săteanu la gestul lui de-a se retrage; în condiții similare, cel de la telefon face de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu stingherească discuția de la telefon, dar, în drumul său, îl neliniștește nepăsarea lui Săteanu la gestul lui de-a se retrage; în condiții similare, cel de la telefon face de obicei gest de liniștire cu palma, că nu trebuie să se deranjeze. Neliniștea provocată de tăcerea lui Săteanu se adaugă peste sufletul lui deja iritat; nu știe exact de ce, dar simte usturîndu-l o rană iscată acum, aici; "Să fie numai gîndul că nea Toader nu vede în mine un viitor ginere?" Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după ce-ai vorbit cu papițoiul tău aseară, să nu mai fii deranjată! exclamă, continuînd să se învîrtă prin cameră. Te rog să nu țipi spune Paula încet. Amintește-ți că tu închizi mereu telefonul cînd vii, să nu te deranjeze. Fără apropo-uri, știi! Tot îmi dai atîta peste nas. Mai bine... Mai bine ce? întreabă Paula după o pauză lungă, dar, ca să nu încarce și mai mult atmosfera, se bagă sub cearșaf, lăsîndu-l pe Radu să-și reverse furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mi-o fi telefonat acasă, îi spun c-am stat la spital, la urgența de ieri... Ia din nou telefonul, formează 09 și începe să se certe, nervos, cu centralistele, care o țin una și bună că toate circuitele sînt deranjate din cauza vîntului. Ar trebui să te duci să vezi femeia de ieri, fiică-sa a zis că mai dă o mie, l-a chemat pe frate-su, care-i student; femeia a făcut un cec pe numele băiatului... Radu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu ceai, dar ei plîng mai tare, lovind sticla în care își dau seama că nu este lapte. Nehotărîtă, țăranca își potrivește mai bine sumanul între umeri și se apropie de tatăl copiilor: Știți, eu, la ai mei, cînd se deranjau, le dădeam ceai din miez de ghindă, copt bine. Ghindă?! se miră tatăl. Da. Aici sînt mulți stejari; mă duc să caut în zăpadă. Țăranca se îndreaptă spre ușă, urmată de tatăl copiilor, care, luați de mama lor, plîng și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]