1,930 matches
-
uzanțele medicale tradiționale erau instrumentate de autoapărare morală sau materială a vraciului, moașei sau vrăjitorului. Bolnavul trebuia să suporte pe propria piele tot ceea ce îi pretindea falsul tămăduitor, lucru ce se poate constata din formula finală a unui descântec: „Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu”. Vraciul nu răspundea de tratamentul prescris, iar cel ce era într-o permanentă incapacitate juridică era pacientul. După concepția medicinii magice, vrăjitorul nu putea fi socotit vinovat de moartea bolnavului și era ferit de pretențiile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
membrilor familiei acestuia. Dacă în epoca prefeudală vracii erau absolviți de rezultatele negative ale uzanțelor lor medicale, în perioada feudală ei au fost considerați dușmani și sancționați, devenind ținta răspunderii juridice. La boală, cel suferind căuta o babă meșteră în descântece și oblojeli. În ultimă instanță, baba recomand0a cuptorul cald drept pat, lespezi de piatră fierbinți, învelite în cârpe și așezate la junghiuri, cir (terci) clocotit sorbit pe îndelete, felii de cartofi cruzi așezate la cap și pe frunte, ceapă pisată
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pe pâine, pe mălai ori pe turte (Teodor Pamfile, „Industria casnică la români”, 1910, pag 241). Mare căutare au avut semințele de cânepă în medicina populară. De pildă, pentru înlăturarea durerilor de urechi, afecțiune denumită popular „năjit”, se practica un descântec care căpăta eficacitate numai dacă era însoțit de expunerea urechii la fumul de sămânță de cânepă, presărată peste cărbuni. Sunt indicii că afumarea cu semințe de cânepă dădea rezultate pozitive și în cazul durerilor de cap. În cazul aprinderii de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se acopereau cu o tablă și cu pământ, lăsându-se să ardă mocnit o zi sau două. După răcire, cărbunii erau depozitați întrun loc uscat. De la fierarul Ion Anton am aflat cum se confecționează frigarea cu trei craci folosită la descântecul „de strânsul frigărilor”. Potrivit relatării sale, persoana care avea nevoie de o astfel de unealtă pentru a fi descântat, mergea la 9 case neprimenite (în care soții trăiesc împreună din prima căsătorie) și aducea 9 bucăți de fier. Fierarul le
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cel mic se ștanța pe frigare inițiala prenumelui persoanei pentru care era făcută. Persona pentru care se făurea frigarea aducea o găină neagră, o cană cu vin, o bucată de pânză de doi metri, o pâine și o ceapă. Pentru descântecul „de ursită”, din două bucăți de fier, după topire se confecționau nouă unelte în miniatură: cosor, suprag, lance, topor, sfredel, săpăligă, coasă și sapă, toate prinse într-o verigă. La fel ca și alte meșteșuguri, fierăria tradițională se practică din ce în ce mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
coada șoricelului, rostopască, holeră, sulfină, pojarniță, floare de soc, pătlagină, mușețel etc.), rădăcini și tulpini comestibile (baraboi, brândușe, alune de pământ, pur, grâușor, măcriș, ștevie, urzici), fructe de pădure (mere pădurețe, cireșe amare, măceșe, zgorghine ș.a.), ciuperci, bureți, plante pentru descântece (mătrăguna). APICULTURA Albinăritul a fost practicat și se practică de către unii săteni din tată în fiu. Cel mai vechi document despre albinăritul din zonă datează din anul 1446 și se referă la locurile de prisacă și de livezi din Oncești
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
dintr-o ureche, iar la vitele cornute să li se taie părul din vârful cozilor și să fie îngropat într-un furnicar, zicându-se: „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în furnicarul acesta”. Pentru descântece, ciobanii fac și astăzi o unsoare din untură de porc și diverse plante: usturoi, leuștean, frunze de salcâm, pelin și alte ingrediente cu care ung oile pe uger, la asfințitul soarelui, anume ca farmecele să ia puterea unsorii, iar nu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
prin istoria plină de vitejie și jertfă supremă pentru păstrarea zestrei strămoșești, prin graiul nostru dulce „ca un fagure de miere”, prin tot ceea ce a creat poporul în multimilenara sa existență. În realizarea acestui obiectiv, un loc de seamă ocupă descântecele populare, doinele, baladele, sârbele, horele, șezătorile și obiceiurile din străbuni, de la horă și nuntă până la ieșirea la arat sau la culesul roadelor. Căminul cultural, ca instituție de educație sătească, nu este creația statului socialist și a partidului comunist, cum s-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
boli tot anul. Așadar, dimineața, îmbrăcați în cele mai bune haine, tinerii se întâlneau în centrul satului sau în fața bisericii. Dacă timpul era favorabil, porneau cântând în grupuri către pădure în căutarea ghioceilor și a altor plante miraculoase (folosite pentru descântece de dragoste), iar dacă vremea era urâtă se adunau acasă la unul dintre ei, unde se țineau de jocuri și de povești. În pădure, în jurul focurilor aprinse, fetele și băieții stăteau de vorbă. Fetele strângeau viorele și tămâioasă, pe care
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
este interzisă rostirea cuvântului „șarpe”, pentru a nu fi mușcat de șarpe. Dacă din greșeală ai rostit acest cuvânt, trebuie să adaugi în grabă: „Idiță, idiță/ Ține-se de peliță,/ Pelea de carne,/ Carnea de os,/ Osul cu veninul jos,/Descântecul să fie cu folos”. Dacă nu se respectă cum se cuvine această zi, casa va fi invadată de gângănii și furnici. Unii străpung un cărăbuș cu un ac și dacă acesta nu moare până a doua zi, anul va fi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fost pregătiți de învățătoarea Nelia Iftimie. În domeniul țesutului, brodatului, împletitului și croșetatului, femeile harnice ale comunei duc mai departe tradiția din bătrâni - Elena Sandu, Constanța Șerban, Catinca Tofan, Marghioala Gherase, Nelia Ifimie, Elena Pintilescu, Georgeta Baban sau Ada Bertea. DESCÂNTECELE Dată fiind nevoia zilnică de a-i ocroti pe oameni cât și pe animalele domestice, localnicii au învățat de la bunii și străbunii lor descântece de tot felul. Ca forme arhaice de manifestare ale vrăjitoriei, acestea impresionează prin versificația populară, prin
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Sandu, Constanța Șerban, Catinca Tofan, Marghioala Gherase, Nelia Ifimie, Elena Pintilescu, Georgeta Baban sau Ada Bertea. DESCÂNTECELE Dată fiind nevoia zilnică de a-i ocroti pe oameni cât și pe animalele domestice, localnicii au învățat de la bunii și străbunii lor descântece de tot felul. Ca forme arhaice de manifestare ale vrăjitoriei, acestea impresionează prin versificația populară, prin conținutul lor și prin expresii ale limbii arhaice. Este interesant de remarcat puterea miraculoasă ce au acordat-o țăranii lucrurilor din preajma lor, obiectelor obișnuite
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
civilizației precreștine. Și obiectelor li s- au conferit puteri miraculoase, și muncilor agricole. Cu ocazia investigațiilor în rândul locuitorilor, i-am întrebat pe unii dacă este păcat să descânți. Mi s-a răspuns că este într-adevăr păcat, dacă prin descântece se dorește a face cuiva rău. La fel mi-a răspuns și preotul satului (la vremea aceea Popa Nicolaie I.), că este mare păcat, deoarece se apelează la forțele oculte: diavoli, pricolici și la Necuratul. Rezultă că religia creștină și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se dorește a face cuiva rău. La fel mi-a răspuns și preotul satului (la vremea aceea Popa Nicolaie I.), că este mare păcat, deoarece se apelează la forțele oculte: diavoli, pricolici și la Necuratul. Rezultă că religia creștină și descântecele au în comun faptul că ambele luptă împotriva răului, a Diavolului, promovând binele, sănătatea și viața normală. Se poate constata o permanentă luptă a contrariilor, între bine și rău, între forțele malefice (pricolici, diavoli ș.a.) cu cele benefice (omul bun
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a contrariilor, între bine și rău, între forțele malefice (pricolici, diavoli ș.a.) cu cele benefice (omul bun, Maica Domnului, Dumnezeu), din care ultimele ies întotdeauna învingătoare. Readucerea bolnavului în starea inițială de sănătate și normalitate este invocată la sfârșitul fiecărui descântec, astfel: „Iar Ion să rămână curat, luminat,/ Ca argintul strecurat,/ Cum Maica Domnului l-a făcut,/ Cum Dumnezeu l-a lăsat”. Sigur că este vorba de starea în care lumea a fost făcută bună și dreaptă. Invocarea forței divine supreme
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
strecurat,/ Cum Maica Domnului l-a făcut,/ Cum Dumnezeu l-a lăsat”. Sigur că este vorba de starea în care lumea a fost făcută bună și dreaptă. Invocarea forței divine supreme este făcută în ultimele versuri ale incantației, indiferent de descântec, în felul următor: „Descântecul de la Leana,/ Leacul de la Dumnezeu”. De aici rezultă că forța supremă care va aduce bolnavul în starea inițială de sănătate, este Dumnezeu. Referitor la „argintul strecurat” folosit ca termen de comparație, nu este vorba de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
l-a făcut,/ Cum Dumnezeu l-a lăsat”. Sigur că este vorba de starea în care lumea a fost făcută bună și dreaptă. Invocarea forței divine supreme este făcută în ultimele versuri ale incantației, indiferent de descântec, în felul următor: „Descântecul de la Leana,/ Leacul de la Dumnezeu”. De aici rezultă că forța supremă care va aduce bolnavul în starea inițială de sănătate, este Dumnezeu. Referitor la „argintul strecurat” folosit ca termen de comparație, nu este vorba de argintul dat prin strecurătoare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
aduce bolnavul în starea inițială de sănătate, este Dumnezeu. Referitor la „argintul strecurat” folosit ca termen de comparație, nu este vorba de argintul dat prin strecurătoare, așa cum s-ar crede, ci de acela foarte curat. Pe parcursul incantației și a desfășurării descântecelor se folosesc foarte des numerele 3,7,9, care au puteri magice, fiind impuse de destin. Iată câteva aspecte concrete ale folosirii acestor cifre: se descânta de teri ori, se aducea apă de la trei fântâni, se reia descântecul timp de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a desfășurării descântecelor se folosesc foarte des numerele 3,7,9, care au puteri magice, fiind impuse de destin. Iată câteva aspecte concrete ale folosirii acestor cifre: se descânta de teri ori, se aducea apă de la trei fântâni, se reia descântecul timp de șapte zile, se adună bucăți de fier de la nouă case etc. Și creștinismul folosește cifra trei, de la Sfânta Treime, se face cruce de trei ori, se spune „Tatăl nostru” de trei ori ș.a. Se poate vorbi despre un sincretism
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
un sincretism 1 între creștinism și păgânism, în sensul că persoanei „deocheate” când nu avea cine să o descânte i se spunea „Tatăl nostru” de trei ori. Cei ce descântau în satele menționate nu doreau să fie răsplătiți cu bani. Pentru ca descântecul să aibă leac, trebuia să-i aduci ceva celui care te-a descântat: o oală cu lapte, făină de porumb sau câteva ouă. Cele care descântau știau de ce aveau nevoie. Astfel se explică sintagma „leac și babei colac”. Descântecele au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Pentru ca descântecul să aibă leac, trebuia să-i aduci ceva celui care te-a descântat: o oală cu lapte, făină de porumb sau câteva ouă. Cele care descântau știau de ce aveau nevoie. Astfel se explică sintagma „leac și babei colac”. Descântecele au circulat de la o generație la alta, fiind „furate” de la cei bătrâni, pentru că numai așa aveau puteri tămăduitoare. Cui îi erau făcute vrăji prin babe, nici doctorul nu avea ce-i face și trebuia să recurgă pentru vindecare tot la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
circulat de la o generație la alta, fiind „furate” de la cei bătrâni, pentru că numai așa aveau puteri tămăduitoare. Cui îi erau făcute vrăji prin babe, nici doctorul nu avea ce-i face și trebuia să recurgă pentru vindecare tot la acestea. Descântecele pentru animale erau foarte importante, deoarece acestea trebuiau să fie sănătoase pentru a fi puse la muncă sau pentru a da foloase omului. Se spune că anumiți oameni care se uitau cu ochi răi și dușmănoși la vitele vecinilor, aveau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
gura te-o descânta,/ Cu tărâțe te-o hrăni/ Și-ai rămâne curată și luminată/ Ca argintul strecurat”. Tărâțele astfel descântate i se dădeau vacii să le mănânce și, după trei astfel de proceduri, vaca revenea la normal. La alt descântec de „deochi”, pentru oameni și animale se foloseau un cuțit, un fir de brusture, apă și trei cărbuni aprinși. Se descânta astfel: „Ceală di diochi/ Ceală di pocitură,/ Ceală di întâlnitură’’. Acum se oprea din descântat, persoana bolnavă bea un
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Ceală di diochi/ Ceală di pocitură,/ Ceală di întâlnitură’’. Acum se oprea din descântat, persoana bolnavă bea un pic de apă, apoi se spăla și ce rămânea o turna la un loc curat sau la rădăcina unui pom, continuându-se descântecul astfel: „Pi-o stâncă di chiatră/ Este-o fată blestemată/ Cu un ochi di foc/ Și un ochi di apă/ Cum stângi apa pi foc/ Așa să stângă diochiturile, pociturile Floricăi,/ Să rămâie luminată și curată/ Ca argintul strecurat/ Cum
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
un fir de mălai tătărăsc, luat de la mătură și un fir de lână roșie. Se descânta trei duminici la rând, înainte de răsăritul soarelui. În timp ce se dădea cu firul de mălai tătărăsc și cu lâna roșie în jurul ochiului bolnav, se spunea descântecul astfel: „Mă sumecai, mă mânecai/ Duminică dimineața mă sculai/ Și mam dus la Lunaia/ Să-i deschid albeața/ Albeața prin deochi/ Albeața prin pocitură./ Cu mătura o mătur,/ Cu lopata o arunc,/ Cu lână roșie o șterg./ Ce stai Lunaie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]