1,786 matches
-
este cartea care ajunge la soluționarea tendințelor contrarii una alteia și amândouă spiritului bacovian: minimalizare, pe de o parte, punctul comun al teoriilor din această zona hermeneutică este ideea decadenței; pe de altă parte, idealizarea, entuziasmul naiv, pe linia prejudecății descendenței simboliste. Titlurile din Complexul bacovian sunt în sine elocvente și fiecare capitol poate fi considerat o carte: structură exigentă, situare diacronică și sincronică a tezei elaborate, dezvoltare concentrică a ideii, la fiecare întoarcere asupra problematicii discutate se simte progresia înregistrată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai pronunțat în atmosfera târgului de provincie." Dacă prezența unui anumit decor, cu atmosfera specifică, ar fi suficientă pentru stabilirea descendentei poetice, câți autori, ca moldoveni ce sunt, n-ar fi eminescieni... Dar nuanțele melancoliei lui Ion Beldeanu sunt specifice, descendența bacoviană, suntem siguri, îl onorează. Exercițiul identificării formelor "resurecției bacoviene" este riscant, tocmai ca urmare a impecabilei demonstrații a existentei și mecanismului Complexului bacovian. Prin forma latentă și prin aceea manifestă a complexului său numai prin una din ele, poeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al prezentei apariții editoriale nu putea fi decât Eminescu, "cel dintâi care a înțeles soarta istorică a Basarabiei ca pe o cheie a destinului românesc însuși", căruia îi verifică atitudinile, pozițiile exprimate în articolele sale politice consacrate problemei naționale. În descendența (mărturisită) a acestuia, crede că pierderea "arheului etnic" este cea mai "teribilă povară" și că dihotomia național/ internațional este o falsă problemă, o dată ce nici măcar mult râvnita " Casă a Europei unite" nu s-ar putea împlini fără o rezolvare optimă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vieții sale, Caragiale întreține, prin orice mijloace, cultul "celui mai mare scriitor român". "A fost Caragiale român?", (se) întreabă chiar dintr-un titlu autorul acestei incitante cărți. "Grecul", susține cu destule probe noul exeget, era de origine macedoromână (aromân), în descendență "arvanită". Șerban Cioculescu argumentează că în familia Caragiale n-a existat o perioadă de bilingvism greco-român, încât dramaturgul nu știa grecește, în schimb știa cel mai bine dintre scriitorii noștri limba română. Venea din "adâncuri etnice", o vechime pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
explorau universul unor creatori emblematici ai literaturii naționale: Modelul ontologic eminescian (Galați, Editura Porto-Franco, 1992), Complexul Bacovia (Iași, Editura Junimea, 2002), Basarabia sau drama sfâșierii (Chișinău, Editura Flux, 2003) și Caragiale abisal (Timișoara, Editura Augusta, 2003). În cea mai onestă descendență eminesciană, el admite din start că "Archaeus este singura realitate pe lume...", deschizând drumul spre zona de transparență a Ființei, că în aceeași nobilă descendență poezia lui Bacovia e translingvistică, făcând, practic, inutilă discutarea figurilor de stil, "repetiții cu diferență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Chișinău, Editura Flux, 2003) și Caragiale abisal (Timișoara, Editura Augusta, 2003). În cea mai onestă descendență eminesciană, el admite din start că "Archaeus este singura realitate pe lume...", deschizând drumul spre zona de transparență a Ființei, că în aceeași nobilă descendență poezia lui Bacovia e translingvistică, făcând, practic, inutilă discutarea figurilor de stil, "repetiții cu diferență ale metaforei", menite să pună în evidență "transcendentul care coboară", că lui Caragiale nu-i era străină profunzimea (dezagreabilă postmoderniștilor), condamnând indirect transferul nejustificat al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care aveau idei asemănătoare. Iată cum erau descrise avantajele sale: Reputația lui de expert în economie cu înclinații spre planificare, orientarea lui liberală la modă, care mergea pînă la flirturile sale troțkiste din tinerețe, se combinau cu puterea oferită de descendența lui din familia Papandreou ca să facă din el un lider firesc al tinerilor, al celor extrem de dezorientați din clasa managerială și profesională crescută după război cu banii și posibilitățile oferite de americani și care ajunseseră să fie nemulțumiți de dominația
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
uneori această cifră. Imperiul este deci, subadministrat. Realitate la care se adaugă și faptul că, adesea, regele a trebuit să încredințeze sarcinile comitale reprezentanților nobilimii locale, înzestrați cu importante domenii, cu o clientelă numeroasă și dispuși să-și transmită funcția descendenței lor, devenind astfel potentați ereditari. Pentru a-i supraveghea, pentru a-i împiedica să se organizeze în dinastii locale scăpate de pe orbita puterii, Carol cel Mare întărește instituția celor numiți missi dominici: trimiși ai regelui, aleși dintre cei mai credincioși
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
din cavalerie elita societății: toate acestea fără ca o soluție de continuitate între vechea nobilime și noua aristocrație a armelor să fi avut loc, așa cum s-a afirmat multă vreme. Cu timpul, structurile familiale ale acestui grup ai evoluat către o descendență patriliniară, moștenirea fiefului (altădată conferit, să ne amintim, cu titlu viager), exercitarea dreptului de comandă (bannus 21) și, mai ales, exaltarea vocației lăzboinicc înclinînd în sensul transmiterii pe linie masculină a calității nobiliare. Expansiunea cavaleriei nu a avut loc nici
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cădea sub influența feudalilor care-și impun voința, controlează investiturile și nu ezită, în anumite regiuni (în Franța mai mult decît în Germania), să hotărască soarta scaunelor episcopale și abațiale, ca și cum ar fi fost vorba de o funcție transmisă ereditar descendenței lor. În cazuri extreme și numai atunci cînd episcopul provine din aceeași familie ca cea a contelui, el își poate conduce propriii oameni în oastea regală sau princiară, și atunci, într-adevăr, nimic nu-1 mai deosebește de un senior laic
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și danezi, care fac presiuni la frontiere, aristocrația germană alege, în 919, ca succesor al lui Conrad I, duce al Franconiei și fiu al unei prințese carolingene, pe ducele de Saxonia, Henric Păsărarul, care nu mai are nici o legătură cu descendența lui Ludovic Germanicul, dar care pare cel mai capabil în a evita pericolele. Henric I se grăbește să recunoască autonomia ducatelor "naționale", dar recuperează Lorrena în 925, îi bate pe unguri, slavi și danezi, transmițîndu-i, astfel, fiului său, Otto, întemeietor
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
există putere "burgheză" care să se impună în orașe începînd cu secolul al XI-lea, nu există asociații profesionale ghilde care să impună puterea comercianților și să smulgă suveranului privilegii și libertăți. Aici există așa-numitele consorterie pe bază de descendență, altfel spus o aristocrație funciară căreia suveranul sau episcopul i-au delegat autoritatea marchizi, viconți, vice-dominici, avocați care, cu ajutorul propriei lor clientele și al funcționarilor episcopali raliați cauzei lor, își impun privilegiul imunității juridice și administrative, punct de plecare al
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
permit coroanei Franței să traverseze această epocă fără mari daune, poate iar să obțină promisiunea de a anexa comitatul de Toulouse (dacă din căsătoria fiicei lui Raymond VII cu fratele regdui,Alphonse de Poitiers, nu s-ar fi născut nici o descendență). În 1234, cînd Ludovic IX, devenit major, își asumă personal răspunderile puterii (împărțită, încă, cu mama sa), situația este aproape restabilită, iar, în 1241, el se află chiar în fruntea unei armie care îl pune pe fugă, lîngă Saintes, pe
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
simpatii comune" existente între indivizi care compun o "porțiune a umanității", pe baza cărora este revendicată guvernarea politică de către reprezentanții acestora. Menționând că sentimentul apartenenței la o naționalitate nu are o sursă unică, Mill enumeră ca principali factori "rasa" și descendența etnică, religia, limba, sau teritoriul comun. Totuși, aceste elemente nu sunt suficiente pentru trezirea identificării naționale. Decisivă este existența unei "comunități de amintiri" (community of recollections), care să păstreze vie memoria "mândriei colective", dar mai ales a "umilințelor" suferite în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acéste țări. Câtă țară au și rămas pre loc, prostime, țărani, toată o au scos-o Traian de pe acéste locuri" (Costin, 1965, p. 31). În Țara Românească, stolnicul Constantin Cantacuzino, școlit în celebra Universitate din Padova, prelucrează aceeași temă a descendenței comune, afirmând, plastic, despre moldoveni, munteni și ardeleni că "toți aceștia dintr-o fântână au izvorât și cură" (Cantacuzino, 1984, p. 50). Până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prin lucrările de mare calibru intelectual elaborate de Dimitrie Cantemir
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
moldoveni. Concepția latinității românilor, enunțată de Ureche, argumentată de Costin și finalmente ratificată de Cantemir, avea să își testeze veleitățile politice peste Carpați, în Transilvania. Aici, departe de a fi doar o concepție istorică, doctrina latinității limbii române și a descendenței romane a românilor avea să fie mobilizată ca armă intelectuală în lupta politică pentru emanciparea socială a "națiunii" române. Cel care a preluat-o și dezvoltat-o în acest sens a fost episcopul unit Inocențiu Micu-Klein, influențat de scrierile lui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și continuității etnice era gândită în cadrul premodern al sistemului de "națiuni politice". În mentalul politic al vremii - străin de noțiunea mult mai târzie de "națiune etnică" în cadrele de cuprindere ale căreia erau asimilați toți membrii unui popor în baza descendenței etnice comune indiferent de locația acestora pe scara socială - "națiunea politică" desemnează o categorie socio-juridică în cadrul orânduirii feudale alcătuită de elita socială a unui neam, înzestrată cu privilegii politice ce îi îndrituiesc pe membrii acesteia să participe la luarea deciziilor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dezvoltă modelul în trei faze a dezvoltării mișcărilor naționale: Faza A - momentul "descoperirii" de către cărturari a națiunii, fapt care inaugurează o agendă de cercetări filologice și istorice realizate cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și istorice prelevate prin studii filologice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unor elemente specifice "naționalismului civic" asociat modelului francez sintetizat de Ernest Renan în caracterizarea națiunii drept un "plebiscit cotidian". Spre deosebire de modelul german, articulat de Johann Gottfried Herder în jurul unor daturi inexorabile individului care se i se impun acestuia din afară (descendența etnică, apartenența lingvistică și culturală), versiunea franceză, renaniană, a naționalității este bazată pe alegerea și consimțământul indivizilor de a forma o comunitate națională. Iată ce spune Aaron, idei care îl apropie de varianta naționalismului civic în formula franceză: [Patriotismul nobil
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ariergardei consensului societal), narațiunea istorică izvorăște din "Dacia veche" și de la "Lăcuitorii Daciei" (agatirzii, apoi geții). Albineț, de asemenea, pornește de la "cele mai vechi întâmplări ale Daciei", alegând ca principiu structurator cadrul de referință spațial al teritoriului dacic, și nu descendența genetică a romanilor (Albineț, 1845, p. 1). Chiar și Moldovan, în calitate de legatar al ideilor Școlii Ardelene, își fixează punctul de start în teritoriul dacic, capitolul inaugurativ purtând titlul "Dací'a sî Dacii" (Moldovan, 1866, p. 3). Însă chiar și această
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ardelene nu poate fi pusă sub semnul întrebării, se îndepărtează de numitorul comun împărtășit de Micu, Șincai și Maior prin faptul că își trasează drept cadru de referință un element geografic, și anume teritoriul dacic, și nu elementul genetic, al descendenței romane. Elementul de permanență devine astfel cadrul orizontal al teritoriului, și nu vectorul vertical al filiației genetice. Ca atare, Budai-Deleanu tratează istoria succesiunii popoarelor care au locuit teritoriul dacic, începând din cele mai vechi timpuri cunoscute. Mai apropiat de noul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pas în această direcție a fost făcut chiar în interiorul paradigmei latiniste, prin valorizarea bravurii militare a dacilor, și în special prin admirarea spiritului de neatârnare manifestat de către aceștia pe întreaga durată a ființării lor istorice. Odată cu mutarea accentului de pe principiul descendenței romane pe autohtonismul teritorial (i.e., pământul dacic), caracteristicile vechilor locuitori devin din ce în ce mai importante, ele fiind luate ca trădând un spirit al locului. Militarismul, spiritul sacrificial și mai ales lupta pentru neatârnare, manifestate de daci în luptele lor cu romanii, exprimă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru caracterizarea frugală a ceea ce am numit etno- naționalism herderian se impune ca o necesitate clarificatoare. Johann Gottfried von Herder (1744-1803) este acreditat ca dezvoltatorul naționalismului etnic, fundamentat pe ideea că fiecare grup etnic, particularizat de propria istoricitate, limbă și descendență genetică, trebuie să își afirme distinctivitatea și pe plan politic. Prin teoria sa a Volkgeist-ului ("spiritul poporului"), a cărui expresie supremă este limba, Herder a inițiat procesul de etnicizare a politicii. Doctrina naționalismului etnic construită ulterior pe pilonii puși de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unei superiorități spiritual- etnice care a salvgardat purismul românesc de amestecul cu națiile barbare: a) conștiința superiorității spirituale, dată de credința creștină a românilor: "cei mai mulți barbarĭ eraŭ păgânĭ, ceea ce impedeca căsătoriile lor cu Româniĭ"; b) conștiința superiorității etnice, dată de descendența romană: "Românul se credea o natură maĭ superioară, care nu vroea să-șĭ mânjească sîngele, amestecându-se cu asemenea ființe" (Xenopol, 1890, pp. 57-58). O altă axă a continuității românești, pe lângă cea spirituală și etnică, o reprezintă continuitatea caracterială. Pe durata
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Este reluată aici teza formulată de P.P. Panaitescu în monografia sa Mihai Viteazul (1936), care afirmă că Mihai nu putea fi în niciun caz fiul legitim al lui Pătrașcu cel Bun. Aureola originii sale nobile este iremediabil știrbită prin stabilirea descendenței materne a lui Mihai dintr-o "vânzătoare de rachiu" (Panaitescu, 1936, p. 17). Afirmația că Mihai s-ar trage dintr-o "rachieriță" l-a exasperat în așa măsură pe N. Iorga încât patriarhul istoriografiei românești a denunțat "școala nouă de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]