4,169 matches
-
multe. Chipul de sub păr avea o înfățișare bolnăvicioasă. O față care nu mi-a plăcut deloc”), ci și de instalarea unei moliciuni pe care cititorul nu e pregătit s-o digere. Necazurile vin peste el fără să le caute, iar detectivul se mărginește să constate că a devenit un fel de anexă a institutului medico-legal (vezi scena în care găsește cadavrul lui Lavery ori pe cel al lui Mildred). Înțelepțit de vârstă sau doar obosit, Marlowe se ferește să-și contrazică
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în fine, a treia oară jucându-se pe sine în fața lui Lavery, dar pretinzând că e Crystal pentru Derace Kingsley -, ea regizează cu incredibilă abilitate un scenariu care o plasează, poate, în fruntea listei femeilor infernale din creația lui Chandler. Detectivul are intuiția primejdiei și - neobișnuit pentru el - ocolește cu precauție capcanele întinse. Nu-i va fi scăpat, desigur, cititorului abil veritabila punere în abis operată de romancier. Cartea debutează cu o vizită a detectivului la un producător de cosmetice. Adică
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
femeilor infernale din creația lui Chandler. Detectivul are intuiția primejdiei și - neobișnuit pentru el - ocolește cu precauție capcanele întinse. Nu-i va fi scăpat, desigur, cititorului abil veritabila punere în abis operată de romancier. Cartea debutează cu o vizită a detectivului la un producător de cosmetice. Adică la un profesionist al ascunderii părților neplăcute ale feței individului. În mod ironic, Marlowe însuși intră în acest scenariu: o dată când, în fața falsei doamne Fallbrook, susține că s-ar numi Philo Vance (numele personajului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
spaima difuză a autorului ce simte, fizic, diminuarea forței creatoare. Compus cu icnete, cu opinteli isteroide, enervări deconcertante, lamentări dizgrațioase, romanul e departe de imaginea dezastruoasă pe care s-a străduit din răsputeri să i-o creeze Chandler. Adâncirea frustrărilor detectivului se petrece pe o linie logică, acumulare perfect rațională a eșecurilor existențiale suferite anterior. Un Marlowe îmbătrânit, scârbit de viață și singurătate, așterne pe hârtie procesul-verbal al începutului de extincție. Interpreții textului au sesizat o anumită diminuare a farmecului personal
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
petrece pe o linie logică, acumulare perfect rațională a eșecurilor existențiale suferite anterior. Un Marlowe îmbătrânit, scârbit de viață și singurătate, așterne pe hârtie procesul-verbal al începutului de extincție. Interpreții textului au sesizat o anumită diminuare a farmecului personal al detectivului. Lucru perfect verificabil, până la un punct, în consonanță cu plauzibila devenire a personajului. În fond, între 1939, anul debutului său în The Big Sleep, și 1949, când apare The Little Sister, s-au scurs zece ani grei. Chiar fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
p. 29). Un diagnostic pe cât de eronat, pe atât de lipsit de onestitate. E suficient să citești romanul fără a fi obsedat de respectarea canonului și te afli dintr-odată în spațiul literaturii propriu-zise. Privit din unghiul limitat al genului „detectiv”, probabil că The Little Sister nu are prospețimea imaginativă a primelor cărți chandleriene. Numai că, poate chiar fără să-și dea seama, scriitorul concura într-o altă categorie: cu fiecare nouă carte scrisă, îndepărtarea de literatura entertainment devenea un fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
explicații pline de subtilitate. Arestat pentru că refuză să coopereze cu poliția, Marlowe este dus la sediu și lăsat o noapte întreagă în compania unui personaj straniu. Episodul, departe de a fi o excrescență inutilă, e parte a jocului psihologic dintre detectivul particular aflat el însuși la marginea câmpului infracțional și polițiștii a căror brutalitate nu mai poate fi ținută sub control. Straniul armistițiu stabilit între Marlowe și polițiști trebuie să ia forma inacțiunii aproape absurde, dar perfect motivată de confruntarea psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
răufăcătorii (unul sau mai mulți indivizi din Kansas) și apoi pentru că-l plasează pe Marlowe la antipodul contextelor atrăgătoare în care-l descoperisem anterior. Clădirea delabrată, singurătatea prăfuită a personajului și respingerea agresivă a oricui provenea din afara sferei familiare a detectivului sunt însemne clare ale îmbătrânirii. Că e vorba de un transfer al sentimentelor autorului asupra personajului sau că scriitorul a știut să urmeze logica devenirii interioare a personajului e de ordin secundar. E limpede, însă, că The Little Sister propune
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fi costat o mie de dolari doar să dai mâna cu el”. Ca și în cazul polițistului din tura de noapte, astfel de personaje secundare se dovedesc extrem de utile în creionarea universului moral în al cărui mecanism se trezește prins detectivul. Nota retrospectivă a narațiunii - Marlowe istorisește povestea familiei Quest și întâmplările macabre ce-l prind într-o plasă a suspiciunii și nevrozei - induce de la bun început sentimentul eșecului. Cușca scorojită din care, asemenea unui păianjen, Marlowe contemplă nimicnicia lumii e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o metaforă a decăzutului univers californian, cât cutia de rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay Quest tulbură nu doar liniștea, ci și micul scenariu sadic în care detectivul înțelege să-și gestioneze inutilitatea, tristețea și dezabuzarea: Pândeam de cinci minute musca albastră și așteptam să se așeze. N-avea chef să ia loc. Prefera să se rotească și să cânte prologul la Pagliacci. Ridicasem puțin pliciul și eram
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
compactă pasă negativă. Nesigur pe sine, nemulțumit de propria condiție existențială, el alternează momentele de amară meditație asupra lumii cu o crudă autoscopie. Un întreg capitol, 13, e construit pe dinamica precară a eșecului și revoltei, a capcanei în care detectivul se știe prins. În cărțile anterioare, momentele de reflecție se derulau în spațiul protector al propriului apartament. De data aceasta, suferind de o stranie claustrofobie, parcurgând la întâmplare autostrăzile ce-l scot departe de tumultul down-town-ului, el dă frâu liber
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Recitind, la intervale neregulate, una sau alta din aventurile lui Philip Marlowe, am păstrat un atașament tandru volumelor care mă cuceriseră în adolescență, The Big Sleep și The Little Sister. Aveam toate argumentele: ele reprezintă două ipostaze complementare ale seducătorului detectiv, ipostaze în care trăsăturile bitter-sweet se decupează irezistibil. The Long Goodbye (Rămas-bun pentru vecie) mi se părea, pe de o parte, insuficient de „antrenantă”, iar pe de altă parte, dezamăgitor de săracă în cadavre. O lectură „profesionistă” ce exclude - din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de literatura propriu-zisă. Dacă Mike Hammer, eroul romanelor lui Mickey Spillane, face, într-adevăr, figură de „neo-Neanderthal” (Van Dover, 1995, p. 33) - și, alături de el, o întreagă pleiadă de „investigatori” pentru care pumnul și seducția brutală reprezintă abc-ul comportamentului detectivului hard-boiled -, Philip Marlowe aparține unei alte clase. Aproape nu există roman al lui Chandler în care autorul să nu tragă cu ochiul spre literatura „înaltă”. Dar nicăieri ca în The Long Goodbye flirtul cu zona culturii nu e atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cărții. Nu e vorba, firește, de un autobiografism transpus mecanic, ci de un dialog, pe jumătate abstract, pe jumătate palpabil, între durerea și disperarea din viața lui Chandler și abulia irigată de un irepresibil sentimentalism, ce năpădise gândurile și gesturile detectivului. Într-o analiză care amestecă, poate excesiv, viața scriitorului și plăsmuirile sale, Natasha Spender îi atribuie lui Chandler o triplă personalitate, reflectată în fiecare din cele trei personaje masculine principale ale romanului. Studiul Natashei Spender constituie, de altfel, o excelentă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
însă inconfortabilă „existențialistului” Marlowe. Trecerea de la hard-boiled la ceea ce s-ar putea numi, printr-un discret abuz semantic, soft-boiled constituie contribuția esențială a lui Raymond Chandler la ștergerea barierelor dintre scrisul fără pretenții estetice al marii majorități a povestirilor cu detectivi și literatura main stream. Recenzenții de primă instanță s-au grăbit să noteze, fără excepție, schimbările decisive operate la nivelul textului și al imaginii detectivului. Lungimea neobișnuită a textului a imprimat narațiunii un ritm de o lentoare aproape somnolentă, reducând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Chandler la ștergerea barierelor dintre scrisul fără pretenții estetice al marii majorități a povestirilor cu detectivi și literatura main stream. Recenzenții de primă instanță s-au grăbit să noteze, fără excepție, schimbările decisive operate la nivelul textului și al imaginii detectivului. Lungimea neobișnuită a textului a imprimat narațiunii un ritm de o lentoare aproape somnolentă, reducând dinamismul de odinioară al intrigii la lungi pasaje alunecând lent în pagină, transcrieri cu încetinitorul ale unor secvențe în care reveria și melancolia au ocupat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
planul scenei narative. Doar alertețea dialogurilor și tehnicile de construire a misterului au rămas neschimbate. Marlowe însuși pare mai interesat de analiza propriilor trăiri, în care frustrările au atins paroxismul, decât de respectarea logicii povestirii. Marlowe e mai puțin un detectiv decât un bărbat de patruzeci și doi de ani cu probleme, aflat în căutarea unor urme ale adevărului sau umanității - notează, pe bună dreptate, Anthony Boucher (1954, p. 27). Eliberat de modelul clasic al investigatorului, el devine tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Abia acum, la a cincea încercare și cincisprezece ani după ieșirea în lume, se poate afirma că Raymond Chandler scrie cu adevărat „cartea lui Marlowe”. Lungile secvențe descriptive, abaterile constante de la șirul întâmplărilor pentru a zăbovi în universul domestic al detectivului, reveriile și ocolișurile printre obsesiile și frustrările acestuia s-au repercutat, desigur, și asupra structurii cărții. Lung și sinuos, drumul lui Marlowe spre aflarea Adevărului e intersectat de un arhipelag de mici opriri și scrutări ale adâncimilor ființei sale. Portretul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reveriile și ocolișurile printre obsesiile și frustrările acestuia s-au repercutat, desigur, și asupra structurii cărții. Lung și sinuos, drumul lui Marlowe spre aflarea Adevărului e intersectat de un arhipelag de mici opriri și scrutări ale adâncimilor ființei sale. Portretul detectivului la maturitate se suprapune maturizării structurii romanului ca atare. Eliptismul inevitabil al cărților anterioare este înlocuit de o construcție arborescentă, temeinic așezată în solul narațiunii realiste. Într-un astfel de text, nimic nu rămâne subînțeles. Aluzia e înlocuită de descriere
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
își permite luxul de a face oricâte stop-cadre consideră de cuviință, ocolind presiunea cât se poate de logică, de altfel, a povestirii. La fel de important ca și rezolvarea cazului ce se construiește sub ochii săi e creionarea mediului în care trăiește detectivul: În anul acela locuiam pe Yucca Boulevard, înspre Laurel Canyon. Casa era mititică, într-o fundătură de pe colină. Avea o scară lungă de lemn de sequoia până la ușa de la intrare și un pâlc de eucalipți chiar vizavi. Cucoana care mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
proprietăreasa voia să se poată întoarce când avea chef, fie din cauza scărilor. Îmbătrânise și nu prea mai era în stare să le ia în piept ori de câte ori venea acasă. Chandler nu se mulțumește, așadar, să ne introducă în mediul privat al detectivului. Prin doar câteva propoziții, migrăm în spații necunoscute, printr-un procedeu al anexării continue, care va deveni principala metodă de compoziție a romanului. Deși proprietara casei lui Marlowe nu joacă absolut nici un rol în narațiunea care abia începe, ea devine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al anexării continue, care va deveni principala metodă de compoziție a romanului. Deși proprietara casei lui Marlowe nu joacă absolut nici un rol în narațiunea care abia începe, ea devine un personaj de referință, o oglindă în care se reflectă viața detectivului. Într-un fel, evoluția domestică a acestuia depinde de capacitatea sau incapacitatea proprietăresei de a urca scările sau de simpla ei decizie de a se întoarce acasă. Veritabil ritual de luare în posesie a propriei insignifianțe, gesturile matinale ale detectivului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
detectivului. Într-un fel, evoluția domestică a acestuia depinde de capacitatea sau incapacitatea proprietăresei de a urca scările sau de simpla ei decizie de a se întoarce acasă. Veritabil ritual de luare în posesie a propriei insignifianțe, gesturile matinale ale detectivului construiesc o ramă existențială în care derizoriul pare să fi învins definitiv: Dimineața m-am bărbierit, m-am îmbrăcat și m-am dus, ca de obicei, în centru: mi-am parcat mașina în locul obișnuit și, dacă omul de la parcare știa
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Am făcut semn cu mâna către neant și am plecat. Cuvântul-cheie al acestui pasaj - neant - devine simbolul întregii desfășurări ulterioare a povestirii, marcată de absența eroului în jurul căruia se desfășoară întreaga intrigă (Terry Lennox), dar și de senzația acută a detectivului că se mișcă într-o lume fără contururi, pândită la fiecare pas de primejdia anulării ființei umane. Momentele de jubilație sunt scurte, înșelătoare - mici amăgiri de sine într-un lanț al eșecurilor. Singura dimineață în care Marlowe se scoală binedispus
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
intră pe ușă decât niște rotițe dezaxate, câini care-și pierd memoria odată cu dinții, veverițe care nu-și găsesc alunele, mecanici care au întotdeauna o rotiță de angrenaj desperecheată. Într-adevăr, parada indivizilor ce se perindă prin modestul birou al detectivului e demnă de un bestiar: un „mitocan mătăhălos” terorizat de o vecină care amenință că-i otrăvește câinele, o „femeie nici prea tânără, nici prea bătrână, nici prea curată, nici prea murdară, în mod evident săracă, jerpelită, plângăreață și proastă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]