2,337 matches
-
mie. Debbie ia o gură din băutura ei și pare serioasă. Cred că nu-i nimic mai rău decât să fii nevoită să te desparți de cineva. —Mie-mi spui? mormăi deprimată. E mai ușor când fac ei treaba murdară. Detest să iau eu decizia finală. Nu sunt niciodată sigură că fac ce trebuie. Ce-o să-i spui? O să-i bagi prostia aia cu „Nu ești tu de vină, eu sunt de vină“? — Pur și simplu o să-i spun adevărul. —Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Doamne, mereu mă gândesc la ce-i mai rău, nu? Intru în micul magazin de lângă stație, ca să am ce frunzări pe drum. Dacă nu am nimic de citit, o să ajung să mă uit fără să vreau în ochii oamenilor, ceea ce detest. Când vine autobuzul, mă așez pe unul din scaunele alea fără pereche, ca nimeni să nu se așeze lângă mine, încercând să-mi citească ziarul. Arunc o privire pe titluri și cam atât. Nu e nimic decât moarte și disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
murmură el în timp ce degetele sale descheie ultimul nasture al cămășii. Capitolul 16tc "Capitolul 16" OK, care-i șmecheria? La asta vă gândiți, nu-i așa? Să fim serioși, tipul e superb, bogat, celebru, încrezător, generos, muncitor și simpatic. Nu mă detestă pentru că m-am îmbătat și nu mă crede ușuratică pentru că i-am sărit în pat de la a doua întâlnire. Dar bărbații ca el nu există, nu-i așa? Ei bine, asta credeam și eu. Până acum. Adam e tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
stins, pe urmă în camera ei dispusă spre nord pe un stâlp de rezistență al blocului, mai răcoroasă și, prin compensație, mai luminoasă decât toate, am avut timp destul să constat că noi aveam multe în comun, inclusiv faptul că detestam să ne legăm într-o relație stabilă, ghicitoarea ei chiar nimerise al naibii. Sunt niște ani de când Alecs, într-una din povestirile lui abandonate, mă luase ca model pentru personajul lui ciudat care, ud de apa din veceu unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
invadeze și mai mult. Spre disprețul meu, cei din Shanghai nu sunt foarte afectați. Să caute plăcerea este eterna prioritate a metropolei. Cinematografele se umplu încă de public la filmele romantice. Viața spectatorilor pare să necesite îndoparea cu iluzii. Îi detest ce aceia care fac pe doctorii care amorțesc conștiința, pe cei care oferă transfuzii cu opiu creierelor maselor. Mulți dintre ei sunt prietenii lui Tang Nah. El iese în oraș cu ei ca să scape de propria-i nemulțumire. A devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nah. Mi-a cerut să aleg între a-l ajuta pe el și a o ajuta pe Nah. Astăzi, o lucrez pe fiica altcuiva. Îl ajut pe Mao. O cheamă Tao și e fiica vicepreședintelui Liu din căsătoria anterioară. Tao detestă divorțul tatălui ei și nu se înțelege bine cu mama vitregă. Îi fac o vizită lui Tao și o scot în oraș la cină. Îi ofer șansa de a fi maoistă. O ascult cu răbdare și îi direcționez gândurile. Insist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plăcea comandanților lui (dar nu le spune pe nume) să mă sufoce în propriul meu pat, e obositor și doar să țin pasul cu imaginația lui. Mai ales atunci când face pe zeul și diavolul în același timp. În plus, oricum detestă să fie înțeles. Primăvara timpurie este încă friguroasă. Dimineața, chiciura îmbracă în alb Orașul Interzis. În seara asta, în fața ferestrei vița tremură violent. A venit furtuna - voința iernii de a nu pleca. Și cu toate astea, cine poate împiedica primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pregătesc pentru orice schimbare neașteptată venită din partea lui Mao. Faptul că sunt soția lui Mao e un basm și, de asemenea, o tragedie. De-aș fi fost Wang Guang-mei, poate că m-aș fi mulțumit să fiu o nevastă casnică. Detest să recunosc că, la urma urmei, o invidiez pe Wang Guang-mei - ea și-a împlinit cea mai mare dorință pe care o are o femeie. Dar, totuși, nu sunt sigură dacă m-aș fi mulțumit cu perle. 20 Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu prețul vieții. Da, nu e un subiect ușor. După un moment de tăcere, ea continuă. Soarta mea e să fiu ori regină, ori prizonieră. Mao m-a lăsat să descopăr singură finalul. E metoda lui de învățare. Așa cum spuneam, detesta să se lase ghicit. Ca actriță, eu joc clipa. Armata nu mai e în mâinile mele. Asta e cea mai mare îngrijorare a mea. Când tovarășul președinte era în viață, nu îndrăzneau să se atingă de mine. Acum, ei pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Hai cè ne așteaptè directorul! mè cheamè el, Ce faci, nu vii? Ba da! închid și dau exit! Despre aparițiile miraculoase de pe Internet vorbesc cu Șerban la amiazè, amândoi comozi instalați la o pizzeria, el și-a comandat bere, eu detest berea și beau numai apè mineralè, Șerban nu crede în revelarea mesajului cu ajutorul calculatorului sau a oricèrui alt mijloc modern de informare, mi s-a cam rècit pizza, am lèsat deoparte furculița și cuțitul, servindu-mè cu mâna, dupè o înghițiturè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cunoștințè preferințele noastre, Dupè ce toate detaliile comenzii sunt puse la punct de cètre Matei, ne întoarcem unul spre celèlalt regèsindu-ne, un bèrbat și o femeie, încè foarte tineri, pe care ii leagè subteran amintirea unui timp petrecut cândva împreunè, Detest genul de conversație, îți amintești când, sau mai ții minte ziua când tu, de aceea nu voi face deloc astfel de trimiteri, nu voi folosi deloc cea mai bunè carte pe care o am în mânè și nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
speranța de a o mai vedea decât în anul urmètor sau, cine știe, dacè nu îmi va spune din nou cè ar fi mai bine sè nu ne mai vedem! Nu mi-am fècut defel planuri de sèrbètori, în general, detest aceste zile libere în care oamenii se strèduiesc sè fie mai altfel decât în cursul anului, de parcè asta ar schimba cu ceva chipul obosit și fanat al lumii, cât despre spiritul Crèciunului, cred cè acesta și-a pierdut demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
traiul cu care este obișnuitè, Domnule procuror șef! Jur! Dupè miezul nopții și dupè intrarea în noul an, petrecerea s-a dezlènțuit, în jurul meu toatè lumea era mai mult sau mai putin amețitè de bèuturè și de șampanie, Matei a detestat întotdeauna petrecerile fiindcè, cu cat deveneau ceilalți mai liberi și mai veseli dupè un consum oarecare de alcool, cu atat devenea el mai lucid și mai abètut, Alcoolul, departe de a-mi anihila luciditatea, mi-o intensificè pânè la limite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asta de la Început, de la aeroport, de când Îl văd, nu eram deloc sigur că o să fiu În stare, dar eram sigur că, până la urmă, tot o să stăm noi doi de vorbă, chiar fără să mă bag cu tupeu În față, ceea ce detest. Și atunci, la aeroport, când Îl așteptam, jumătate din timp doar despre el și despre Buni au vorbit ai noștri. Și ei, și ele. Ele eșuaseră, grămezi, pe bancheta de vinilin albastră și, stând, așteptând, carnea pulpelor lor, bine Îndesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
decât Antonio, În schimb a Înregistrat, cu mai multă atenție, obsesiile profesorului. Odiseea este Într-adevăr cartea mea favorită, așa cum bine a observat ochiul tău perspicace! Ulise fermecat de grația Nausicăi, asta ar declama Christa acum, dacă n-ar fi detestat În liceu greaca veche și dacă schimbul de amabilități dintre cei doi n-ar irita-o. Roșind de emoția succesului, Giulia Întreabă cu vocea alintat-copilăreascăa fetelor timide care Își descoperă puterea În fața bărbaților vârstnici: — Totuși! Cum de v-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cât de ușor renunță, un fel de a fi care totuși te incomodează cu timpul. El nu-i Înfigăreț ca Victor, nici relații În dreapta și-n stânga nu și-a făcut, nici bani de stat prin cârciumi nu are, el detestă să ai Încurcături la serviciu cum are Victor, cadouri, bani dați, luați, scăpat basma curată datorită cunoștințelor sale, oameni grei... Din cauza grabei, mi-e teamă că mă repet, din clipă În clipă poate să apară Victor și să mă dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
le iei, dacă te doare stomacul, rinichiul, ficatul, bila, ia-le, dar nu le lua brambura! Ia-le la ora la care trebuie, ia-le din oră În oră, din minut În minut. Oi fi eu sălbatică, așa cum zici, pentru că detest medicamentele, dar să știi că există o medicină alternativă, există acupunctură, naturistă, citește În Flacăra! Citește-l pe Păunescu! Altfel, ai să vezi Într-o zi ce-o să se Întâmple: au să ți se blocheze rinichii! Și el, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Încă. Să nu se lase furat de farmecul Mullovei, un soldat dresat să nu piardă nimic. Nicăieri. Niciodată. Și mai ales acele teritorii nefericite, acea țară care a fost a noastră și nu mai e a nimănui, pe care o detesta prea intens Cioran. Nu, este un gând urât. Mullova este Ana Maria și-atât. Măcar aici nu, măcar arta s-o tragem din fața tancurilor și a resentimentelor noastre. Lasă. * Aplauzele au Început să slăbească, dar pe fețele din jur se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
poți să fii plicticos, el insistă: Ba da, pot, din păcate. — Crede-mă că Într-un asemenea mod plicticos n-am mai vorbit nicăieri! Nu mi-am Îngăduit nici o secundă să ies din subiect! Nici o remarcă În plus, nici o digresiune. Detest să fac pe clovnul În fața studenților, dar nici ca acolo, să nu-ți permiți nici un fel de glume. Așa ceva aici m-ar fi făcut ținta proiectilelor de hârtie și Într-o jumătate de oră aș fi avut sala goală! Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
înfiptă cu ostentație înainte, fiind convins că astfel își consolida imaginea de om hotărât, combativ și intransigent. Încă nu aflase că ceilalți vedeau în asta doar expresia unui profund dispreț. Și nu erau prea departe de adevăr, deoarece consulul francez detesta locul în care fusese numit, ca și toate obiceiurile acestui petic obscur de pământ de la porțile Orientului, dimpreună cu boierii, slujbașii, podinarii și plimbătorile lui - revoltător primitivism! Pha! - ca și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
depășea doar cu câțiva ani nepotul. Iancu marca întotdeauna acest lucru folosind, atunci când se aflau doar între ei, o formulă de respect amuzat. ― N-ar trebui să coborâm în curte, dumneata unchiulache? ―Oh, nepotache, nu mă grăbi! Știi bine că detest iarna. Nu-mi face nici o plăcere să ies de la căldură și să stau înfipt în zăpadă ca un morcov degerat. Brrr! Mai bine m-ai întreba cu cine doresc eu să mă nasc în noaptea asta sfântă. ― Nu îndrăznesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe care îl știe toată lumea dintre Paris și Moscova: Manuc Bei. Ledoulx stătea cu ochii măriți. Încerca să-i răspundă, dar nu reușea din cauza nodului de furie din gât. Femeia urmărea liniștită roșeața care îi invada treptat obrajii și fruntea. Detesta acea lipsă totală de stăpânire, acea furie dezlănțuită. Tocmai descoperise că haina lui de consul nu era croită din stofa unui veritabil diplomat. Omul avea doar stofa unui ins oarecare, unul din miile de indivizi mărunți, incapabili de performanțe, incapabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și prin ceața pădurii sunetele aveau ecouri prelungite, ca și cum ar fi trecut prin mai multe spații, din ce în ce mai rarefiate. Auzind semnalul, copoii ținuți în lese de copoiari se porniră să latre de-a valma. Guibert porni în urma tuturor. Nu se grăbea. Detesta vânătoarea, fie ea și cu șoimi dichisiți. Ideea de a dresa o pasăre ca să ucidă o altă pasăre doar pentru plăcerea dresorilor i se părea oribilă. Dar aprecia spectacolul. Era ceva nou. În Franța, ca și în celelalte țări europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în casa ei, un veritabil palat din centrul Parisului. În timp, relația medic-pacient virase spre o prietenie sinceră. Din mărturisirile ei fugare, din fragmente incomplete de mărturisiri, Guibert alcătuise un tablou aproape complet al nefericirii ei. Marioritza nu numai că detesta căsătoria, considerând-o cea mai cumplită capcană pentru o femeie, dar refuza cu oroare orice contact fizic. Devenise conștientă de această oroare după moartea lui Fabio. Orice atingere, oricât de ușoară, îi trezea doar un recul dureros. Guibert o vindecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
odată realitatea, rupea frâiele rațiunii, elibera. Aici fusese stăpânul deplin. Cu adevărat liber. Răsfățat de femei. Susținut de prietenia unor oameni deosebiți, ca prințul Manuc, de pildă. Cu siguranță îi va simți lipsa. În fine, aici trăise departe de ceea ce detesta cel mai mult: țesătura invizibilă de intrigi, subteranele bârfelor, pârile mârșave, mierea și zâmbetele înșelătoare de la curtea Rusiei. Mai erau apoi și micile obiceiuri dobândite aici. Se obișnuise să-și ia micul dejun singur și gol, doar cu o manta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]