1,506 matches
-
termenii prost definiți de „rasism” și de „xenofobie” desemnează astăzi, În mod confuz și aproximativ, atât practicile mai mult sau mai puțin instituționalizate de discriminare sau de segregare, cât și mobilizările etnonaționaliste, diferitele forme de intoleranță față de grupuri minoritare sau deviante, mișcările xenofobe clasice etc. Ni se pare deci că este necesar să punem ordine În această dezordine lexicală și În acest haos semantic. A defini rasismul strict pe baza tezei inegalității dintre rase și a tezei determinismului ereditar al aptitudinilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
va fi: 1 ă (50/1000), adică 0,95. Estimarea obișnuită este că rata de eroare nu ar trebui să depășească 10% pentru ansamblul testului și 20% pentru o aserțiune anume. În ciuda interesului său evident, această construcție lasă deoparte comportamentele deviante sau marginale și tinde să treacă sub tăcere opiniile cele mai originale sau mai ieșite din comun, care ar putea fi interesante pentru analiză. O ultimă remarcă, formulată În anii ’20 ai secolului trecut de autori ca William Thomas sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
proces de aculturație), și pe care le posedă În comun membrii unei societăți date. Aceștia, de altfel, sunt obligați să se conformeze respectivelor elemente sau cel puțin să nu se Îndepărteze prea tare demodelul comun, riscând altfel să fie considerați devianți sau marginali, și nu au de ales decât să se identifice cu grupul lor de apartenență și să participe la valorizarea sa. Într-un fel, nu pot să considere altfel decât legitim sentimentul de etnocentrism, dacă nu chiar de șovinism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de petrecere a timpului liber. Confruntarea Între universuri diferite se poate traduce, de altfel, printr-o mai bună Înțelegere sau prin fricțiuni mai mult sau mai puțin dure. Acestea constituie factori de inadaptare și riscă să deschidă calea Înspre conduite deviante, de la evadarea din realitate (utilizarea de droguri) sau conflicte (Încăierări Între tineri) până la criminalitate (exemplul hoțului profesionist). Nici riscurile de discriminare nu sunt de neglijat. Pentru anumite etnii, umanitatea Încetează să mai existe la marginea satului sau la frontierele grupului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de Îndepărtare. Dacă ținem seama de relativitatea culturală ă „furtul, incestul, uciderea copiilor, toate și-au avut locul cândva În rândul acțiunilor virtuoase”, scria Blaise Pascal În Cugetările sale (1670) ă, nu trebuie totuși să pierdem din vedere esențialul: comportamentul deviant, așa cum sublinia Emile Durkheim În Regulile metodei sociologice, este Înfierat cu pecetea „normalității”. El corespunde unei „răni În conștiința colectivă” și se Întâlnește În toate societățile, oricare ar fi stadiul lor de dezvoltare. A nega această „universalitate” și a pretinde
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
americană: 1964). HIRSCHI Travis și SELVIN Hanan (1975), Recherches en délinquance: principes d’analyse quantitative, trad. fr., Paris, Mouton (prima ediție americană: 1962). LEMERT Edwin (1967), Human Deviance, Social Problems and Social Control, Englewood Cliffs, Prentice-Hall. MATZA David (1969), Becoming Deviant, Englewood Cliffs, Prentice-Hall. MERTON Robert (1965), Eléments de théorie et de méthode sociologique, trad. fr., Paris, Plon, (prima ediție americană: 1949). OGIEN Albert (1995), Sociologie de la déviance, Paris, Armand Colin, trad. rom. de Dana Lungu și G. Neamțu, Sociologia devianței
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
desemna apartenența la un alt grup decât cel al anglo-americanilor (natives). Etnicii nu prezintă caractere fizice (cu alte cuvinte, rasiale) clar distinctive, ci doar diferențe culturale (limbă, religie, referințe la alte țări decât Statele Unite etc.) față de modelul anglo-saxon protestant dominant. Devianți față de norma majoritară, ei sunt, Într-un anumit fel, subordonați, iar subordonarea lor ține de singularitatea lor. Raportul de dominare este astfel parte integrantă a producerii etnicității (Werner Sollors a arătat că utilizarea modernă a acestui termen concordă cu cea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deși acceptă obiectivele, nu le vor atinge prin mijloacele aflate la dispoziție. Unii se vor simți frustrați și nu se vor da În lături de la a folosi soluții ilegale. De aici, vor trece dincolo de „marginea” normelor prescrise și vor deveni devianți sau marginali. Aportul Școlii de la Chicago De la anomie la devianță s-a trecut grație sociologilor din Școala de la Chicago. Într-adevăr, Începând cu anii ’50, o serie de studii au pus În evidență legăturile dintre marginalizare, violență și problemele de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ceea ce este realizabil (Cloward și Ohlins, 1960). Transgresiune și etichetare Începând cu anii ’60, vocabularul utilizat a suferit anumite modificări. Vorbim mai curând despre devianță și transgresiune și Îi desemnăm de-acum pe cei care Încalcă normele În vigoare drept devianți sau marginali. Dar despre cine este vorba de fapt? Este oare chiar atât de ușor să-i desemnăm pe indivizii care se comportă astfel sau pe cei care trăiesc la marginea societății? Majoritatea lor, În anumite situații, se abat de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Acest curent se bazează pe o paradigmă interacționistă: din acest punct de vedere, devianța și, implicit, marginalitatea care rezultă de aici nu sunt o proprietate caracteristică acțiunilor unei persoane,ci mai curând consecința reacțiilor celorlalți la aceste acțiuni. Prin urmare, deviantul este cel căruia i se aplică această etichetă, iar comportamentul deviant este cel pe care colectivitatea Îl etichetează ca atare. De fapt, avem de-a face cu o interacțiune Între marginali și conformiști. Din această perspectivă, pentru a Înțelege natura
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de vedere, devianța și, implicit, marginalitatea care rezultă de aici nu sunt o proprietate caracteristică acțiunilor unei persoane,ci mai curând consecința reacțiilor celorlalți la aceste acțiuni. Prin urmare, deviantul este cel căruia i se aplică această etichetă, iar comportamentul deviant este cel pe care colectivitatea Îl etichetează ca atare. De fapt, avem de-a face cu o interacțiune Între marginali și conformiști. Din această perspectivă, pentru a Înțelege natura Însăși a acestui proces, este necesar să cunoaștem mai Întâi motivele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de recunoaștere de către ceilalți, de putere). Universitarii văd orașul ca o formă de interdependență spațială a unor indivizi și instituții, dar mai ales ca un mozaic de comunități, fiecare având propria cultură, interese specifice, diferențieri profesionale caracteristice și, uneori, comportamente deviante valorizate de anumite subgrupuri. Înlocuirea unei populații de către o alta, simbioza, dominația, conflictul, asimilarea sunt tot atâtea categorii și concepte preluate din ecologia vegetală și animală care ajută la Înțelegerea transformărilor observate și care comportă filtrarea, selecția și regruparea. Există
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
publicitate. Ceea ce se valorizează prin această atitudine nu este conformitatea cu imaginea mediatică, cu grupul sau cu societatea, ci mai curând diferențierea, opoziția față de dominația lor. Asistăm astfel la o răsturnare a perspectivei. Dezirabilul a trecut de partea minoritarului, a deviantului, a nonconformului, a conflictualului. Această structură de comportament circumscrie zona de naștere a inovațiilor și a creativității sociale sau artistice. Cum se desfășoară Însă acest fenomen? „Să faci tu Însuți”: obsesia underground Problema oricărui consumator de produs cultural este teama
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
inteligibilitate susceptibil de a fi funcțional În cercetările din științele sociale. Să mergem direct la esențial: referința acestui concept este vagă și globalizantă. Ea cuprinde, Într-adevăr, toate excluderile, segregările sau discriminările, precum și toate dezavantajele care afectează minoritățile sau grupurile deviante, bachiar toate formele de dominație și exploatare considerate nedrepte sau ilegitime. În plus, utilizările explicative curente ale expresiei „rasism instituțional” păcătuiesc printr-o prea mare generalizare. Așa cum remarca Michael Banton, stigmatizăm astfel inegalitățile observate, fără a le determina Însă cauzele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a putut ocupa o nișă protejată în marginea sistemului, exercitând o influență considerabilă asupra anumitor segmente sociale. La rândul său, fenomenul Păltiniș (animat de filozoful de orientare heideggeriană Constantin Noica) a influențat anumite cercuri culturale generând o producție culturală aparent deviantă de la linia oficială. Uniunea Scriitoilor a reclamat și ea post-factum statutul deloc alternativ de producere și reproducere a bunurilor simbolice 58. Regimul a acceptat existența "acestor organizații" concurențiale marginale 59, suscitându-le uneori, întrucât acestea își blocau aderenții într-un
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
la Guiraud - Problemes et methodes... în Limba română, 1959, nr. 3, p. 24-26 (cf. și rezervele lui Wellek, Warren). (f) p. 238. Teoria abaterilor este utilizată de Chomsky si alții pentru a caracteriza în general limbajul poetic ca un limbaj deviant. (g) p. 243. Este poate locul de a vorbi aici despre unele încercări românești de "stilistică sistematică", termen nu prea clar întrebuințat de Wellek și Warren, prin faptul că studiile citate nu se deosebesc esențial -de cele precedente, dar prin
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
e adaptată structurii flexibile a lumii de acum, iar această redefinire a filiației începe cu Iolek, a cărui teamă obsesivă e aceea că a crescut fiul unui alt bărbat. Adevărata întoarcere a lui Ionatan în asta constă - în acceptarea ramificațiilor deviante ale genealogiei și în estomparea asperităților din relația cu tatăl său, cu memoria, suferințele și istoria comunității sale și, implicit, a Israelului. "Dilemateca", anul VII, nr. 70, martie 2012 Only rock'n'roll Interesul lui Mircea Cărtărescu pentru poeții rock
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ipoteză asupra originii construcției ergative este formulată de Creissels (2006). Acesta susține că, în limbile predominant ergative, construcțiile intranzitive cu tipar acuzativ se pot dezvolta ca rezultat al coalescenței componentelor verbelor "ușoare". În limbile ergative și în limbile acuzative, construcțiile deviante de la modelul tipic își pot avea originea în variantele eliptice ale construcțiilor tranzitive. Schimbările de tipar (acuzativ > ergativ; ergativ > acuzativ) pot apărea ca o consecință a gramaticalizării perifrazelor de timp−aspect−mod. Frecvența partiției determinate de timp−aspect, deci folosirea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din anii '60, în multe dintre democrațiile consolidate, partidele socialiste și comuniste au fost private de o parte a voturilor acestei categorii sociale, ca urmare a stratificării interne diferite a grupurilor de muncitori. Astfel, pornind de la premisa importanței înțelegerii votului "deviant" și nu a votului "normal", Dogan a arătat că în țările în care clasa muncitoare este majoritară există o heterogenitate mai mare a comportamentului electoral decât în țările în care aceasta este minoritară 19. De altfel, numeroasele sale analize electorale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
la stabilirea unor afirmații generale și, astfel, la construcția de teorii în știința politică", admite Arendt Lijphart 11, care distinge între șase tipuri de studii de caz: non-teoretic, interpretativ, generator de ipoteze, care confirmă teoria, care infirmă teoria și cazuri deviante. Un studiu asupra unei singure țări ar putea deveni, retrospectiv, cu adevărat comparat dacă este reprodus în una sau mai multe alte țări, și dacă această reproducere se concentrează asupra relațiilor dintre variabile, nefiind limitată la date descriptive. Cei mai mulți comparatiști
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
comune, dar acestea nu sunt niciodată identice, pentru că atributele sunt combinate diferit în cazul fiecărei țări. Ne confruntăm întotdeauna cu realități unice, pe care le numim China, Elveția, Egipt, Rusia, India sau Spania. În comparațiile internaționale putem distinge anomalii, cazuri deviante și cazuri excepționale. Este o problemă de grad. O anomalie este o poziționare neașteptată într-un șir, curbă sau diagramă. Excentricitățile statistice pot fi descoperite prin încrucișarea variabilelor într-un tablou. De exemplu, speranța de viață din Bulgaria este mai
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
anormal" pentru o țară cu un standard de viață atât de scăzut. Anomaliile pot fi scoase în evidență numai într-o lumină comparativă. În sociologia comparată, ele pot juca același rol ca și cazurile clinice din biologie sau medicină. Cazul deviant este mai puțin frecvent decât anomalia, dar este mai semnificativ, pentru că este vorba de un întreg sector al societății sau al sistemului politic care pare neobișnuit, anormal. Deviația poate fi definită în corelație cu un set de așteptări ce decurg
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
întreg sector al societății sau al sistemului politic care pare neobișnuit, anormal. Deviația poate fi definită în corelație cu un set de așteptări ce decurg din analiza unei serii de țări similare în multe aspecte. Cazul excepțional este un caz deviant multiplu, un caz extrem din multe puncte de vedere. India, conform anumitor teorii, nu ar trebui să fie democratică: este o excepție enormă. Diferența între cazul deviant și cel excepțional este o diferență de grad. Excepționalismul se referă la o
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
unei serii de țări similare în multe aspecte. Cazul excepțional este un caz deviant multiplu, un caz extrem din multe puncte de vedere. India, conform anumitor teorii, nu ar trebui să fie democratică: este o excepție enormă. Diferența între cazul deviant și cel excepțional este o diferență de grad. Excepționalismul se referă la o acumulare a mai multor deviații ale unor caracteristici sistemice sau contextuale care formează o configurație, o Gestalt. În sensul acesta, S.M. Lipset consideră Japonia și Statele Unite cazuri
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de comparații parțiale și analize sectoriale, Lipset găsește totdeauna diferențe de grad; nu avem niciodată zero la sută într-un caz și sută la sută în altul. Excepționalismul fiecăreia dintre aceste două țări rezidă în configurația lor națională. Căutarea cazurilor deviante sau excepționale este o strategie alternativă abordării statistice. În loc de corelații înalte, căutăm un test clinic semnificativ. Cazurile excepționale nu limitează potențialul comparațiilor internaționale. Dimpotrivă, căutarea excepțiilor poate fi o strategie sui generis de cercetare comparată, pentru că doar prin comparație putem
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]