KorAP: Find »[drukola/base=devoțiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 >

1,136 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

probabil, venerată ca soție a acestuia o divinitate feminină În care poate fi identificată zeița Astartexe "Astarte", acesta fiind un alt element care Întărește paralela cu Melqartxe "Melqart" și analogia cu panteonurile feniciene. Există, de altfel, un sigiliu care atestă devoțiunea unui amonit În trecere prin Sidon pentru zeița locală Astarte, menționată În formă prescurtată. Faptul că această devoțiune avea deja rădăcini chiar În religia amonită este confirmat de un fragment din scrierile lui Stepahonos din Bizanț, conform căruia Filadelfia s-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fiind un alt element care Întărește paralela cu Melqartxe "Melqart" și analogia cu panteonurile feniciene. Există, de altfel, un sigiliu care atestă devoțiunea unui amonit În trecere prin Sidon pentru zeița locală Astarte, menționată În formă prescurtată. Faptul că această devoțiune avea deja rădăcini chiar În religia amonită este confirmat de un fragment din scrierile lui Stepahonos din Bizanț, conform căruia Filadelfia s-ar fi numit anterior Astarte (Ethnikà, sub voce „Philadelpheia”); În același timp aceeași zeiță, denumită Asteriaxe "Asteria", se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1. e) De altfel numai câteva persoane lasă să se Întrezărească măsura În care viața zilnică, morala, emotivitatea oamenilor era pătrunsă de concepțiile religioase. Despre clasele burgheze și intelectuale se pot spune puține lucruri și cu atât mai puține despre devoțiunea țăranului cinstit, ridicată chiar din antichitate la un model legendar. Licinius Crassus Mucianus Dives număra printre cele cinci lucruri mai Însemnate și mai bune pe care le avusese, mai Întâi bogăția și noblețea lui, apoi abilitatea ca orator și ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mod direct și fără experiență În acest sens, friza abuzul și ridicolul (Pliniu, Epistola, 8, 8, 5-7, pentru Clitumnus Fons). Un martor ocular, stoicul Luciusxe "Lucius" Annaeus Seneca (cca 4-65 d.Hr.), menținându-se În critica filozofică adusă cultului, descrie devoțiunea personală față de imagini și, prin urmare, aduce o critică prudentă cultului care nu este public 2. Destul de departe de imagine și chiar de templul lui Jupiter Capitolinul, Îi aclamă numele, ca sclavii domestici, și vestesc orele, se prefac că Îl

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și fără imagini de mărime mare, legate de un anume loc (imobile) și antropomorfe. Rafinatul concept filozofic de divinitate are nevoie de o minuțioasă teologie a imaginilor ca să poată concilia noțiunea filozofică de divinitate și critica religiei cu o necesară devoțiune practicată pe plan social. Varro nu admite nici măcar faptul că religia de Stat ar avea „adevăratele imagini” ale divinităților, deoarece acestea nu au nici membre, nici sex1. El Își legitimează afirmația citând explicit din Xenofan din Colofon; asemenea acestui reprezentant

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai puțin pregnantă, dar, În orice caz, decisivă. La stabilirea acestei situații contribuie o serie de elemente. Pe de o parte, orientalii care, din diferite motive, se mută În Grecia, În Italia și În alte regiuni apusene, ducând cu ei devoțiuni și culte tradiționale. Acesta este cazul negustorilor egipteni, care, În secolul al IV-lea Î.Hr., au obținut de la autoritățile ateniene permisiunea de a clădi un templu, posibil la Pireu, În cinstea zeiței Isisxe "Isis" (Inscriptiones Graecae ș= IGȚ II2

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nou În care, după depășirea barierelor naționale, credințele și cultele se propun liberei alegeri a individului care, deși În anumite măsuri persistă În observarea practicilor cultuale ale patriei sale, Își poate Îmbogăți propria experiență religioasă unind, fără șocuri sau rupturi, devoțiunea particulară pentru una ori alta dintre divinitățile orientale cu propriul orizont tradițional. Compunerea elementului național cu cel cosmopolit este la fel de clară și În cazul strămutării În Orient a unor grupuri de greci care Își duc acolo proprii zei și propriile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ideilor și a practicilor religioase, de Întemeierea unor culte noi care, Într-o primă instanță, au reprezentat patrimoniul „național” al celor imigrați, În omogenitatea fundamentală a structurilor politeiste ale lumii din jurul bazinului mediteranean, iar apoi au câștigat treptat interesul și devoțiunea populației locale, asumând acea fizionomie cosmopolită și totodată individualistă pe care am indicat-o deja ca trăsătură distinctivă a experienței religioase elenistice. Și În legătură cu acest lucru este nimerit să distingem Între evenimentele din epoca elenistică și cele din epoca imperială

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
secrete ale „marelui Osirisxe "Osiris"”, pare modelat pe schema celui de la Eleusis și este, În orice caz, o achiziție târzie În ambientul cultului lui Isisxe "Isis", pentru acest cult rămâne specific, ca reflectare a situației religioase a timpului, raportul de devoțiune totală și dedicare pe care le impun omului participarea la cultele inițiatice. În schimbul ocrotirii divine care a putut să frângă lanțurile oarbei Fortunaxe "Fortuna" și l-a introdus În secretele cultului, Luciusxe "Lucius", personajul lui Apuleius, trebuie să Îi promită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeiței Isis propria existență. „Întregul fir” al vieții lui va trebui să fie consacrat zeiței, astfel prinzând contur o legătură de „religie personală” (Festugière, 1954), care, fără să poată fi definită În termeni de „convertire”, deoarece rămâne În schemele unei devoțiuni față de o zeitate particulară În interiorul unui cadru politeist (Nock, 1974), exprimă totuși o experiență religioasă destul de diferită, prin intensitatea și calitatea angajamentului personal, față de cea trăită În practicile tradiționale ale cultelor publice naționale și, după câte se pare, chiar și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acestui Apollonius, primind În somn poruncă de la zeu să Îi construiască un templu, depășește Împotrivirea dușmanilor printr-o miraculoasă intervenție divină și Înalță o capelă unde Serapis și zeitățile care Îl Însoțesc primesc omagiile unor credincioși din ce În ce mai numeroși, a căror devoțiune, atestată de o mare cantitate de epigrafe, va conduce la construirea altor două temple și, În sfârșit, la recunoașterea oficială a aceluiași cult din partea autorităților publice. Greci, răsăriteni din orice națiune, italici și romani ce alcătuiesc populația cosmopolită a Delosului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din cauza dificultății de a-i atribui unuia sau mai multor grupuri de „credincioși” doctrine atât de disparate. Interpreți recenți consideră probabilă alcătuirea și circulația scrierilor ermetiste În cadrul unor medii culte reunite de interese spirituale asemănătoare și dedicate unor practici de devoțiune, ca rugăciunile și imnurile, compatibile cu preceptele acelei religio mentis proclamată În Asclepius ca unică formă de cult. În orice caz, ca trăsătură distinctivă a bogatei producții literare puse sub patronajul lui Hermesxe "Hermes" Trismegistos rămâne calitatea ei de revelație

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
forma privată a visului revelator obținut prin incubație. Credinciosului care doarme În interiorul sanctuarului zeul i se manifestă În formă directă sau prin diferite mijlociri și Îi dă indicații care, interpretate de personalul sacru, vor oferi Îngrijirea potrivită pentru fiecare caz. Devoțiunea și recunoștința credincioșilor, atestate de numeroasele inscripții de la Epidaur și din celelalte sanctuare ale lui Asclepios, capătă adesea În epoca elenistică forma aretalogiei sau a compoziției literare mai mult sau mai puțin răspândite care celebrează puterea vindecătoare, În sens larg

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
purificare a trupului pneumatic asumat de suflet În coborârea lui spre materie. În acest fel, sufletul se obișnuiește cu condiția de imaterialitate și cu unirea cu zeii. Acestea sunt figurile diferitelor panteonuri tradiționale față de care Proclus manifestă cea mai adâncă devoțiune, Înțelese ca expresii ale acelei unice esențe divine care Își are prima origine În Unu, inefabil și incognoscibil. La acest Unu omul aderă cu o credință „unitivă”, superioară oricărei facultăți raționale, Înțeleasă ca putere teurgică ce transcende dimensiunea umană. Manipularea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
creat și somnul și veghea? Datorită cui zorii, amiaza și noaptea sunt șmomenteț care Îi amintesc celui sârguincios de țelul său? Doamne, iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Dacă lucrurile pe care le voi vesti sunt adevărate: „Devoțiunea Întărește Adevărul prin fapte; la tine ajunge puterea prin mijlocirea Gândului Bun;” pentru cine ai creat tu Vacaxe "Vaca" gestantă care Îi face mai fericiți? Doamne, iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Cine face ca Devoțiunea prețuită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
adevărate: „Devoțiunea Întărește Adevărul prin fapte; la tine ajunge puterea prin mijlocirea Gândului Bun;” pentru cine ai creat tu Vacaxe "Vaca" gestantă care Îi face mai fericiți? Doamne, iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Cine face ca Devoțiunea prețuită (să se Însoțească) cu puterea? Cine i-a oferit tatălui un fiu ales? Cu aceste Întrebări, mă Îndrept Încrezător spre tine, o Înțeleptule, pentru Spiritul Bun, creator al tuturor șlucrurilorț! Textul continuă cu o referire explicită la lupta Împotriva

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe care Zoroastruxe "Zoroastru" o are despre divin este exprimată În idei abstracte, care fac parte dintr-un limbaj ce folosește pe larg termeni Înzestrați cu valoare tehnică. În Yasna 44, 3-7 găsim: Adevărxe "Adevăr", Gând Bunxe "Gând Bun", Devoțiunexe "Devoțiune", Puterexe "Putere", Spirit Bun - termeni care traduc Așaxe "Așa", Vohu Manah, Ârmaiti, Khșathraxe "Khșathra", respectiv Spenta Mainyuxe "Spenta Mainyu". În G³th³ lista acestor abstracții-entități pare a fi Încă deschisă (Narten, 1982), poate și pentru că aici nu există o expunere propriu-zisă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
67), chiar dacă nu se poate nega faptul că, de regulă, sistematizările teoretice sunt, Într-un fel sau altul, inovatoare și nu respectă mereu spiritul mesajului pur spiritual și etic. În orice caz, nu există nici un dubiu că Adevărul, Bunul Gând, Devoțiunea și Puterea apar deja În G³th³ Într-o situație bine reliefată datorită frecventelor lor atestări (În principal pentru primele două). Într-un fragment din Spent³-mainyu G³th³, la cele patru abstracții-entități se mai adaugă două, Integritateaxe " Integritatea" (Haurvat³txe "Haurvata>t") și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Heptadă” divină (Boyce, 1992). Fragmentul gathic este (Yasna 47, 1): „Pentru Spiritul Bun și pentru Celxe "Cel" mai Bun Gând, conform cu Adevărul, pentru faptă și cuvânt, lui Îi dau Integritate și nemurire: Domnul Sfânt este alături de Puterexe "Putere" și Devoțiunexe "Devoțiune"”. Nemuritorii Bunixe "Nemuritorii Buni" corespund, În mod clar, unor calități și facultăți care pot fi atât divine, cât și umane. Din acestea apare deci o doctrină originală de o natură care s-ar putea defini ca teo-antropologică, prezentă deja În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se desemnează chiar „elementele”. Dacă se Întregește, așa cum s-a spus, lista celor șase Nemuritori Buni cu Spiritul Bun, se obțin următoarele corespondențe: Gândul Bun este Vacaxe "Vaca" cea bună (goa spenta; În pahlavi g½spand); Adevărul este focul; Puterea, metalele; Devoțiunea este pământul; Integritateaxe " Integritatea", apa; Nemurirea, plantele; iar, pe primul loc, Spiritul Bun și cea mai importantă parte a creației, omul (Gershevitch, 1959, pp. 10 sqq.). S-a discutat mult despre natura și valoarea acestei corespondențe, inclusiv În lumina teoriei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
convingerea naturală a unei solidarități profunde și indestructibile Între două nivele de existență, cel spiritual și cel material, cu toate implicațiile morale și comportamentale. A necinsti un element - de exemplu, focul, pământul, apa - Înseamnă a impieta și a necinsti Adevărul, Devoțiunea, respectiv Integritateaxe " Integritatea", din cauza legăturii strânse și organice dintre toate părțile universului viu. Într-adevăr, nimic nu poate avea o existență materială fără să aibă un corespondent În existența spirituală: de exemplu, dacă am interpreta formula „gândire-cuvânt-faptă” (Schlerath, 1974), care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Astfel, Gândului Bun Îi va corespunde contrariul său, Gândul Răuxe "Gândul Rău" (Aka Manahxe "Aka Manah"; În pahlavi Ak½manxe "Ako>man"); Adevărului Îi va corespunde arhidemonul Indraxe "Indra", un fel de personificare a lui Drujxe "Druj"; Puterii arhidemonul Saurvaxe "Saurva"; Devoțiunii arhidemonul N³nhaitya etc. (Gray, 1929, p. 175); În timp ce, odată cu integrarea primului membru al heptadei, Spiritului Bun i se va opune Spiritul Rău, care se va opune direct chiar Domnului Înțelept, În urma unei dezvoltări aparte a concepției dualiste iraniene (cf., mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fi urmat preceptele religiei bune. Iată un fragment din Spent³-mainyu G³th³ care este clar În această privință (Yasna 49, 10-11): Tu le păstrezi pe acestea În locuința ta, o Înțeleptule: Gândul Bun și sufletele adepților Adevărului, respectul cu care șsuntț Devoțiunea și revigorarea pe care o conferă Puterea, șrespectulț care Încântă și atrage aici ș?ț. Însă adepții Minciunii, ai puterii rele și ai relelor fapte, cu rele cuvinte, cu rele conștiințe și cu rele gânduri: cu rele bucate șîiț Întâmpină

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
95 sqq., 99 sqq.). Sucul de haoma, extras dintr-o varietate de Ephedra, este stors Într-o piuă (În limba pahlavi, h³wan) și consumat la sfârșitul unui ritual lung și complicat. Băut Într-o stare de puritate și de profundă devoțiune, acesta oferă Înțelepciune, curaj, tărie, noroc (Modi, 1992, p. 304). Haomaxe "Haoma" este administrată și muribunzilor ca viatic pentru lumea de dincolo, pentru nemurirea sufletului și Învierea trupului. Un tip special de haoma, numită „albă” (h½m ș sp¶d) - diferită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cel care extrage auspiciile pentru adunare (Germania, X). Un preot Însărcinat cu actele de cult apare În fragmentul În care Tacitus (Germania, XL) vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus": doar lui Îi este permis să atingă carul zeiței, el Însoțește cu devoțiune procesiunea, el este singurul care știe când se satură zeița de relația cu oamenii și trebuie dusă Înapoi În locul sacru. În plus, nu se poate considera că preotul ar fi fost străin de sacrificiul uman care avea loc după ritual

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]