2,113 matches
-
-mpăunează iarăși/ Cu proze lungi poeții". Pentru domnul Radof poezia este mai presus de real dar nu ruptă de el. Ea trebuie să fie un semn, un topos, amprenta unei stări metafizice ( " Din supa stelară/ A căii lactee.../ Izbucnesc orhidee; Devora,/ Femeia ce doarme/ Sub lespezi de ape,/ Mușcă din lună; Soarele împușcat în ceafă/ Atârna ca un fagure/ Cu venele-n harfă; În solzi de foc cobor/ Stelar spre văile lăptoase ș...ț Strălucitori amanți, ne vom dori/ Navigatori, spre
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
gînd, scanez împrejurimile. Muște supraponderale bîzîie și zboară după un algoritm doar de ele știut; să nu uit să-i semnalez locația tolomacului cu pliciu'. O mică pasăre viu colorată își părăsește culoaru' de zbor și înhață o omidă care devora hulpavă niște frunze. Pilozitatea excesivă a acesteia îi cade greu la stomac, așa că face să crească binișor cantitatea de guano de aici". (p. 175) Pe spații scurte, astfel de fraze pot fi chiar amuzante. Prin supralicitare însă aceste artificii stilistice
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
de civilizație, facilitând conviețuirea și comunicarea (acel "bună ziua", acel "mulțumesc frumos" etc.). Dar detest convenționalismul care se suprapune peste "realul" în mișcare, sufocând "viul". C. P.: Cine ne va salva de ipocrizie, doamnă Nina Cassian? Cât timp ne vom lăsa devorați de ea? N. C.: Referitor la ipocrizie, am avut parte de ea, la scară istorică sau personală. Am și scris despre ea, demult, în 1956 (ceea ce nu înseamnă că ea n-a continuat să se exercite): "Ipocrizia, floare carnivoră, / A
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
sau personală. Am și scris despre ea, demult, în 1956 (ceea ce nu înseamnă că ea n-a continuat să se exercite): "Ipocrizia, floare carnivoră, / A răposat? N-a răposat ea oare? Miresmele-i adânc otrăvitoare, / Dacă te-apropii, încă te devoră." Și urmează câteva strofe care detaliază conceptul și descriu diversele înfățișări pe care acesta le arborează. Nu ne putem salva de ipocrizie, de vreme ce nu suntem capabili s-o depistăm întotdeauna. Și apoi, ce ne facem cu "minciunile pioase", cu "adevărurile
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
se joacă pe scena unui dezastru care a șters rezidurile de demnitate ale multora dintre locuitorii din mijlocul mlaștinilor. Cu toate acestea, există o anumită vibrație isterică de energie care vine tocmai din acest mâl uman, o dorință de a devora, de a trăi cu toate celulele la pândă, chiar și un vis sclerozat, șchiop, o poftă animalică de a sugruma și unde nebunia locotenentului Terence doar parțial indusă de drog împreună cu un cinism regal se dezvoltă ca o frumoasă plantă
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
mea - și invocând, încă din titlu, o privire riguroasă estetic, nu vreau să mă plasez nicidecum pe o poziție obtuză ori retardatară. Ci tocmai - poate suna paradoxal - să mă adaptez adecvat contextului. Nu cumva, fascinați de poemele pe care le devorează pe internet, Gamarț și Hose Pablo refuză, ei înșiși, să vadă cu ochiul liber altceva decât o dimensiune pură a textului, necondiționată de vreo restricție, fie ea geografică, politică, socială sau mediatică? Cum, necum, filtrul pixelilor își uită propria condiție
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
care să zică: "Ce face maică-ta, asta-i amour fou". Însă eu nu eram nicidecum de aceeași părere. Ce făcea mama ținea poate de nebunie, dar, în ochii mei, asta n-avea nimic de-a face cu iubirea. Am devorat tot ce-am găsit de citit despre amour fou. În traducere și în franceză, ajutat de dicționare. Mare parte s-a dovedit a fi ceva plicticos și arid. Era inimaginabil. Văzând că la patru luni după ce luasem decizia privind vocația
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
ar trebui citită cu lupa; dacă talentul nu e molipsitor (deși cred că uneori e), poate e molipsitoare acea forță de a trage totul “în spatele colinei”, forța ca - după “o adolescență alcoolică și apolitică” - să nu te lași cumpărat sau devorat de nimeni, forța de a nu transforma vremurile în circumstanță atenuantă, forța de a-ți regăsi umorul muncind, muncind, muncind ... Parcurgînd această carte stufoasă, ca o pădure în care ai senzația că riști să te rătăcești, dacă nu să te
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
Ceaușescu, ce cântărete îi plăceau, cum a trădat Pacepa. Picanterii, multe stenograme, subiecte „incendiare”, „explozive”, tipe importate care sparg cărămizi cu sânii, două zile pe săptămână Suleyman, în rest seriale coreene". În tot acest vălmășag de teme mioritice, "Europa își devorează băncile" în contextul alegerilor parlamentare, care vor crea comisii ce vor hotărî cui "să-i întocmească MCV-uri". În plus, scrie Adrian Năstase, "economia merge prost", "Europa se împarte în grupuri de interese", de stânga sau de dreapta. Miliardarii de
Adrian Năstase: Pentru mine, ieșirea din hibernare se face foarte greu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38209_a_39534]
-
după acest tur de forță în care splendoarea muzicii și perfecțiunea vocii s-au întâlnit pentru a se contopi și, finalmente, pentru a se anula, cântărețul s-a recompus miraculos și, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, și-a devorat în continuare partitura. Cu aceeași ardoare, cu aceeași calitate a vocii și interpretării. Pentru că, da, aceasta e însușirea adusă pe scena operei de noua generație de staruri: marele talent actoricesc. Epoca doamnelor cu voci emoționante, dar cu prezențe fizice - hai
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
îmi povestea că părinții ei erau minunați, el înalt și distins, ea îmbrăcată întotdeauna la patru ace, amândoi studiaseră la universitate și erau doctori sau ceva în genul ăsta. Mama își petrecea toată ziua ținând regim, pentru ca până la urmă se devoreze noaptea pungi întregi de cartofi prăjiți, iar tata avea mereu un colț al cămășii ieșit din pantaloni și transpira și vara și iarna. Am crescut convinsă că familia mea e nu numai mediocră, ci și absurdă, pe când visam la viața
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
asumate perfect de regizor, obsesiile mele, melancolii de tot felul, viața, teatrul, moartea, scrisul, îndoielile sînt chestiuni majore. Acute. Care pun amprenta pe tot ce sîntem și pe tot ce facem. În mod esențial. Care te costă, te consumă, te devorează și, în același timp, te fac să simți aripa îngerului și să crezi. În zbor, în limite, în moarte. Despre asta e vorba în acest spectacol. Despre absurdul pe care îl inventăm și care devine o construcție stranie, ce ne
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
zeița care trebuia să rămână virgina: Artemis. Dar Acteon a deflorat-o cu... privirea. Violul este pedepsit azi cu închisoare. Zeus însă a procedat altfel: pe vinovat l-a transformat în cerb și l-a lăsat mai apoi să fie devorat de câini" ș.a.m.d. Mai aflăm și alte "minunații" din introducerea lui S. Țesu: Afrodita și Hermes au născut un "androgen" (iar sic!), pe care l-au numit Hermafrodit. "Astăzi se știe însă că, intervine doct Țesu, hermafroditismul nu
Despre amatorism în coperti lucioase by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/17587_a_18912]
-
lor, spațiul sacru ce adăpostește copii nelegitimi, adultere, ură, boală, moarte, dar și dragoste, multă dragoste. Bîntuiți de demonii păcatelor și amorurilor de tinerețe, Teresa și Salvador, apoi Sofia și Eladi trăiesc cu iluzia evadării, sfîrșind inevitabil prin a fi devorați de propriile obsesii. Adăpost al misterelor, al începuturilor și sfîrșiturilor, vechea reședință a marchizilor de Castelljussà își construiește ea însăși o personalitate întru totul pe măsura celor ce-o locuiesc și cărora nu ajunge să le supraviețuiască: cînd Sofia hotărăște
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
dreptate!/ Și adevăr, oricare-ar fi! (9), el neputând fi oprit de avertismentele Iocastei cu privire la urmările dezastruoase ale investigației sale (Adevărul tău/ e ură, e blestem, prăpăd, oroare!/ Ce vrei e-un adevăr care-i leit/ minciunii și distrugerii! - 10). Devorat de nevoia de a ști, Oedip află adevărul plătind prețul cunoașterii, orbirea, iar suferința lui va echivala cu revelația. De altfel, în creația dramatică a lui Nicolae Ionel se mai întâlnește un orb înțelept înrudit cu eroii mitici: tatăl Anei
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
și Nina Cassian) de "persecuțiile" la care l-a supus "iubitul" său partid. "Judecata" la care l-au supus instanțele acestuia nu era doar inchizitorială, ci și asortată cu viclenia bolșevică a autobiografiilor cerute copiilor revoluției, gata a și-i devora la cea mai neînsemnată "contrazicere", ori pur și simplu prin scornirea unui motiv oarecare: În 1949, ca toți ilegaliștii, am fost judecat, ca să zicem așa, mai curînd decît analizat, în ceea ce privește activitatea mea individuală și nu mi s-a adus la
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
picioarele pe care nu le mai au." (pag. 77) Nicolae Manolescu se joacă dezinvolt, în toate sensurile, cu genurile și cu cărțile. Nici tocmai proză, dar nici tocmai piesă de teatru; nici tocmai prinsă în cursa evenimentelor, dar nici tocmai devorată de notații analitice, povestirea Alesul profită minunat de cel mai blând dintre personajele sale, o sirenă rătăcită pe malul mării. Adusă în text, orice asmenea ființă duală devine, pe jumătate, o alcătuire de hârtie. O reflectare fidelă a narațiunii înseși
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
publicate în intervalul unui sfert de secol - de la Invocație nimănui (1971) la O beție cu Marx (1996) - nu arată câtuși de puțin rutina, uzura, maniera poetică; și nici nu sunt datate, legate de secvențe istorice între timp depășite. Textul își devoră, la Mircea Dinescu, contextul inițial asumat, printr-o uimitoare sinteză artistică în care plasticitatea deosebită a imaginilor "personale" și mizeria violentă a istoriei contemporane ajung să facă una. "Bolnav de faruri în ieslea Balcanilor", într-o realitate al cărei pitoresc
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
de culise. Un singur efort dacă ar mai face autorul ?optzecist?, și anume acela de a comenta inclusiv fenomenul fotbalistic, neîndoielnic că succesul lui la mase ar crește exponențial, conservân- du-se apoi indiferent de evoluția sau involuția orbitoarelor proze devorate de o mână de inițiați. În articolul Va cădea Bucureștiul? din volumul de față, putem citi câteva fragmente edificatoare nu numai pentru convingerile liberale ale autorului, dar și pentru noua modulație, publicistică, a frazelor sale: ?Pe dom? Băsescu îl știm
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
mai ajunge acasă. Te-ar azvârli într-un camion și ți-ar injecta o drăcie de-aia care te face să-ți pierzi cunoștința. Pe urmă te-ai trezi și ți-ai da seama că te-au făcut să-ți devorezi propriul chip. Ochii, nasul, buzele, totul... Crede-mă, nu te-ar mai recunoaște nimeni. Ai implora să fii ucisă. (Scurtă pauză.) Iar pentru mine ar fi un fleac. Am mai făcut-o și altădată. (Pauză.) Și toate astea, doar cu
Esteve Soler - Contra democrației by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4771_a_6096]
-
de a nu putea fi desprins cu nici un chip de glezna vărului meu deveneau o chestiune de viață și de moarte. Cred că, agățându-mă cu disperare de piciorul lui, mă imaginam când în chip de prădător, pe cale să-și devoreze prada, când ca vajnic apărător al unui castel în care tocmai pătrunsese un bandit fioros, când, pur și simplu, îmi trasasem cine știe ce misiune în care importantă era, neîndoielnic, "rezistența până la capăt". În orice caz este clar că, strângând, existam. Sărmanul
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
Luminița Marcu Amantul Marii Doamne Dracula este apogeul creației lui Fănuș Neagu. Scriitorul a reușit aici să desăvîrșească descompunerea propriei literaturi pînă la a ne servi un cadavru estetic devorat de viermii hidoși ai celei mai totale lipse de autocontrol pe care am întîlnit-o în literatura română actuală. în plus, această carte vine să adîncească în sens blagian un mare mister al criticii române postbelice: de ce a fost și mai
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
ca un gândac de bucătărie ce merge dintr-un capăt în altul al mesei, holbându-și antenele la luna plină. Precum personajul lui Chaplin din Goana după aur, cocoțat pe un scaun înalt, cu ochii năpădiți de teamă, poetul își devoră tacticos pingele adidașilor săi, îngurgitând șireturile ca pe niște macaroane. Foamea îl împinge spre halucinații. Hainele sale au insomnii; zgribulite de frig, ele bântuie singure pe străzi, lăsând în urmă o groază de fermoare și nasturi. Ele sunt prea strâmte
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
în momentele mele cele mai roze. D.T.: - Ce amintiri mai aveți despre cel căruia, în decembrie 1922, Romain Rolland îi scria: "Dragă prietene, nu mai aștept să-mi găsesc timpul necesar ca să-ți răspund... Nu mai pot aștepta, după ce am devorat "Chira Chiralina", în toiul nopții... Trebuie să-ți spun, numaidecît: e formidabilă!"? M.P.I.: - Acum, scriu tot ce știu despre el. Însemnări, nu pentru publicare, ci pentru cei ce vor să se informeze, să le pot oferi, să le citească. Da
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
decât ea; și de la Alis la... fata care-i face curat lui Glasberg) au o părere mai bună despre el, întemeiată pe experiențe trecute și, de ce nu?, viitoare. În principiu disponibil erotic, personajul central se vede, treptat, confiscat și aproape devorat de Marieta: o "bombă sexuală", cum o simte el, sau "o babă lubrică și lascivă", "o curvă bătrână", cum o califică rivalele nu prea binevoitoare. Aceste din urmă etichete trebuie privite cu circumspecție și îndepărtate de pe fizicul exploziv al Etei
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]