1,915 matches
-
a întâmplat? îl întreb. Finn tace în continuare. Și își acoperă fața cu palmele. Toată buna mea dispoziție se evaporă aproape instantaneu. Îmi dau seama că țin cu tot dinadinsul să mă simt bine pentru că, în adâncul sufletului, sunt ușor dezamăgită că Jake nu mi-a răspuns la mesaj imediat. Există o mulțime de explicații posibile: poate e la film, poate că e în oraș cu prietenii, undeva unde e mult zgomot, și nu aude telefonul sau poate chiar l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
al refuge it a Notre Dame de l’altre part de l’iau it a l’ostel des popelicans it a la pierre 3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „Și ăsta ar fi mesajul necifrat?” Întrebă Belbo, dezamăgit și amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care-mi veți permite să le socot limpezi și inatacabile, restitui textului străvechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Împart 1314 la 6,28, dublul lui 3,14 și aș fi avut 209. Ei bine, este anul urcării pe tron al lui Attalus I, rege al Pergamului. Sunteți mulțumiți?” „Deci dumneavoastră nu credeți În nici un fel de numerologii”, zise dezamăgit Diotallevi. „Eu? Cred În ele cu tărie, cred că universul e un concert admirabil de corespondențe numerice și că lectura numărului și interpretarea ei simbolică sunt o cale de cunoaștere privilegiată. Dar dacă lumea, cea inferioară și cea superioară, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ancestrale și uitate, pe care inițiatul o caută și pe care Într-o zi o va cunoaște. Va trebui să vorbim, probabil” - ezită un moment - „despre curenții telurici”. „Ce anume?” Întrebă nu mai știu care dintre noi trei. Agliè păru dezamăgit: „Vedeți? Eu speram acum că printre solicitanții dumneavoastră o fi apărut vreunul care putea să-mi spună ceva mai interesant. Îmi dau seama că s-a făcut târziu. Bine, prieteni, pactu-i făcut, restul erau niște divagații de savant bătrân.” În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
găsit mesajul lăsat de Amundsen și norvegienii lui? — Asta nu mai știu, este sinceră Teofana. —....”soarta a vrut ca eu să fiu al doilea, într-o lume pentru care primul este totul, iar al doilea nimic”. — Îți închipui cât de dezamăgit trebuie să fi fost când i se spulberase visul de cuceritor al Polului. Cred și eu, adeverește Alexandru. — De mult oamenii erau pasionați pentru investiții, descoperiri cum a fost contele Zeppelin din Elveția, pentru balonul său care i-a purtat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
eu fiind tot cu ochii să văd grădina. N-am văzut-o. este adevărat că prin fața clădirii erau niște straturi cu flori și mai încolo niște pomi, dar nu era grădina la care mă așteptam eu. Am fost atât de dezamăgită că m-am dezumflat ca un balon înțepat. Toată bucuria de la început dispăruse rămânând contariată și amărâtă. Când a venit mama la prânz să mă ia, nu mai eram fata de dimineață, cea voioasă. Abia am așteptat să plec ca să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
auziți? E ca o șoaptă...ba nu ca un tril; unde-i? L-ai pierdut? Ba nu, se aude iar... Și începi și cauți...și cauți... alergi grăbit printre oameni în timp ce sunetul se amplifică, își crește intensitatea.... Și te oprești. Dezamăgit? Se poate; căci în fața ta nu-i decât o femeie...Ba chiar una care te ignoră complet, fiind mult prea ocupată de prietenii ce stau alături de gânduri în sufletul ei...
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
auzea. A le păstra pentru dânsul și a le ascunde ar fi fost neleal față de omul care, printr-un gest, ar putea să înlăture miasmele ce turbură văzduhul, să restabilească încrederea și răbdarea până la o soluție mai trainică. Pleca acuma dezamăgit de sine însuși, nu de Miron Iuga. Își blestema neputința de a-i fi lămurit ceea ce în sufletul său era atât de limpede. Transformate în fraze, lucrurile care-i sângerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță, încît
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în mod vizibil, nu făcea parte din perete sau din sol. Avea aspectul unei urne delicate, sau a unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru, se aplecă deasupra vârfului știrbit și lumină înăuntru. Goală. Dezamăgit, se îndepărtă, uimit că un obiect care părea atât de fragil rămăsese întreg pe când altele zăceau, deteriorate, crăpate. Se întrebă dacă nu era mai bine să-și testeze asupra acestei urne capacitatea revolverului-laser. Voia să revină la gaura descoperită adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
da ordinatorului nici un caz precedent la care să se refere. Nu ne rămâne decât să așteptăm manifestarea asupra lui Kane a unor rezultate tangibile ale acestei acuplări bucale. Abia atunci ar putea ordinatorul să preconizeze un tratament. (Ash păru deodată dezamăgit.) Mi-aș dori să fiu calificat din punct de vedere medical. Nu-mi place deloc să depind de mașini. Ripley fu surprinsă de o asemenea ieșire. ― E prima oară când te aud denigrând o mașină, Ash! ― Nici o tehnologie nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit de vânători... ― Vreun semn? întrebă Dallas pe colegii strânși în jurul Iui. Vreun miros ciudat, duhoare...? Pată de sânge? (Șovăi imperceptibil.) Fragment din carnea lui Kane? ― Nimic, zise Lambert. ― Nimic, adăugă Ash, vizibil dezamăgit. Parker își scutura brațele acoperite de praf. ― N-am zărit nici o creatură. Știe să se ascundă! ― N-am văzut nimic, confirmă Brett. Nu-mi dau seama unde s-a băgat. Deși nava asta are o grămadă de locuri unde putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
exprima nemulțumirea și a conchide că ăștia ar trebui dați în judecată. Nu se știe cine, nu se știe de ce, dar e singura soluție. Și e evident. — Masterul ăsta e o brambureală ! îmi aruncă brusc în față, politicos, dar vădit dezamăgit, un student. — De ce ? mă neliniștesc eu. Păi sîntem la mijlocul semestrului și încă nu e clar nici programul, nici orarul... M-am liniștit (într-un fel) : orarul e și la avizier, și pe site, iar respectivul student a venit regulat la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ședință de comitet. Pentru că lucrurile de care mi-a vorbit implică o organizație întreagă, comitete, manifeste, semnături... Dar bătrânul nu-l mai asculta. Apucase receptorul, ceru un număr, apoi ridică ușor capul. - E domnul Orlando, spuse. Adrian îl privi ușor dezamăgit. - Parcă nu-i spunea așa. Era un nume mai simplu: Constantin, Theodor, cam așa ceva... - E un domn, aici, începu bătrânul, apropiindu-și mult receptorul de buze. Avea întîlnire la 4,30. Dar nu era sigur că... Bine. Perfect. Îl trimit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic. Doar că mi-am luat toate examenele cu bile albe. N-am descoperit nimic, nici măcar o interpretare originală a cântului XI din Purgatorio, pe care l-am tradus și comentat... I se păruse că Laura îl privea trist, oarecum dezamăgită. - De ce-ar fi trebuit să descoperi ceva? Geniul dumitale ar fi trebuit să se împlinească în viața pe care o trăiești, nu în analize, descoperiri și interpretări originale. Modelul dumitale ar trebui să fie Socrate, sau Goethe; dar imaginează
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zile mai înainte îi spusese, privindu-l adânc în ochi: Cînd o să ieșiți de aici, poate mă luați într-o seară la cinematograf...") îl ajută să se îmbrace, deși n-ar fi avut nevoie de ajutor. Ghicea, din privirile ei dezamăgite, că vestonul nu cădea prea bine "e prea strâmt în umeri", spuse, și cravata, albastră cu mici triunghiuri cenușii, nu se asorta cu cămașa în dungi. Curând intră internul de serviciu. Începu să-l examineze, încruntat, cu atenție. - Se vede
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maria își ștersese ultimele lacrimi cu podul palmei și zâmbi. - Nu mai mă supăr, Maestre, șopti. Într-o zi ca asta, nu mă pot supăra... Iconaru continua să caute, fără entuziasm, prin maldărul de stofe. - Toate astea le cunosc, vorbi dezamăgit. Sunt doar pentru cucoane... - Dar țin de cald, îl întrerupse Ieronim, alegîndu-i una din fote și așezîndu-i-o pe umeri. Iar pe deasupra, ca să nu se vadă... Ieși iar pe coridor și curând se întoarse cu o pelerină. - Pe deasupra, continuă, punem pelerina
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rezultatele. Colegii Ioanei gândeau că ea va lua notă maximă și va fi prima din clasă, dar ea nu era așa de sigură. A fost pe locul șase. Până și Elenă a fost mai bună ca ea ocupând locul patru. Dezamăgită și supărată în același timp, în loc să se gândească bine la ce a făcut, a ales să ia o supradoză ca să uite tot ce s a întâmplat. Îi era prea rușine de reacția părinților și a profesorilor. Amețita, căzu pe pat
Drogul, prietenul fals al adolescenţilor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MÎNJINEANU DARIUS, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2023]
-
acela ce o ia să o împartă cu câțiva încă. Bineînțeles, s-au repezit mai multe mâini, eu ! eu ! eu !, și ea, intimidată de cererile tot mai imperioase, a dat-o la întâmplare celei mai grăbite. Comentariile triviale ale celor dezamăgiți, care mi-au ajuns la ureche, eu venind chiar în urma doamnei, m-au mâhnit. Chiar m-au revoltat, în acel mod în care de obicei mă revoltă viața, de câte ori, coborând brusc din nori, mă izbesc de ea. Și tocmai atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici măcar pe Guilty. Ritmurile care ies din televizor Încep să-i pună probleme, pentru el muzica Înseamnă ceva mult mai simplu, mai liniar, gustul lui urmărește inegalitățile și melodic, nu doar ritmic, și pare din ce În ce mai confuz. Sfîrșește prin a privi dezamăgit cînd televizorul, cînd pe mine, dar asta nu-l face să se dea bătut. Partea bună e că, pentru o jumătate de oră, dormitorul nostru rece se animă și iese discotecă din ce nu aștepți. Gărăgău Încearcă să-i pună
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să moară de singurătate pe cîmp la noapte. Auzi, lungane, mă trezesc cu el la geam la noapte, că-i e frig... Îl las rîzÎnd și scremîndu-se și, cînd mă Întorc cu găleata goală, Îl găsesc lîngă fosă, privindu- mă dezamăgit. — Măî, ce dracu’ ești prost așa? Îmi zice Gărăgău. Tu nu știi cum se face treaba asta? Pui În vîrful cangei o cîrpă, o Înmoi În rahat și pictezi frumos peretele de jur Împrejur ca să pară că nivelul era mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
înțelege... Amândoi tăcură, încurcați. Și Alex avea oroare de convorbirile telefonice. Nici unul dintre ei nu se pricepea să încheie o conversație. Atunci, la revedere, spuse Alex, și lăsă receptorul în furcă. Tom făcu același gest. Se simțea ciudat de stânjenit, dezamăgit parcă. Sperase că Alex n-o să facă mare tărăboi pentru faptu că nu va locui la ea. Ei bine, părea că nici nu-i pasa. Firește, la telefon nu prea puteai să-ți dai seama de starea lucrurilor. Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fapt, ce așteptase?), încât nu se simți în stare să răspundă pe loc, nu se simți în stare nici măcar să înțeleagă imediat cuvintele sau să-și adune gândurile și să se întrebe dacă și în ce fel era nemulțumită sau dezamăgită sau... și totuși ce drept avea ea? Dar ce să însemne această cerere? — Îmi pare rău. Îmi dau seama că e ceva ce n-ai dori să faci. — Ba da, răspunse Alex cu hotărâre. Doresc, aș fi absolut încântată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
destul despre mine încât să mă distrugi. Sau ai făcut-o accidental, fără măcar să observi? — Nu eu te-am distrus, George, răspunse Rozanov cu un oftat. — Vrei să spui că mă distrug singur? — Nu cred. Ești pur și simplu un dezamăgit. — Și tu? Tu nu ești un dezamăgit? Obișnuiai să spui că totul a mers prost de la Aristotel încoace. E cam mult de atunci. Și tu, cel mare, aveai de gând să pui ordine în toate. Ai făcut-o? Se-nțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sau ai făcut-o accidental, fără măcar să observi? — Nu eu te-am distrus, George, răspunse Rozanov cu un oftat. — Vrei să spui că mă distrug singur? — Nu cred. Ești pur și simplu un dezamăgit. — Și tu? Tu nu ești un dezamăgit? Obișnuiai să spui că totul a mers prost de la Aristotel încoace. E cam mult de atunci. Și tu, cel mare, aveai de gând să pui ordine în toate. Ai făcut-o? Se-nțelege că nu. Nimeni nu-ți mai citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cuvânt și continuă să se uite fix la filozof. — Haide să nu mai vorbim despre asta, spuse Rozanov. Te-am chemat aici pentru că vreau să-ți cer o favoare. N-am să te rețin mult. Da? Părintele Bernard se simțea dezamăgit. Sperase că fusese chemat pentru o nouă discuție de filozofie și își făcuse planul să-i spună lui Rozanov că nu poate să gândească în timp ce merge. Îi plăcuse rolul tânărului pe lângă Socrate-John Robert. Nădăjduia să se stabilească o rutină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]