1,158 matches
-
cale de detașare de cotidian, o compensare pentru concesiile utilitariste făcute zi de zi. Universul picturii naive ne ajută să Înțelegem mai ușor că spațiile edenice, atît de rîvnite, se află În adîncimile nealterate ale sensibilității noastre, departe de contradicțiile, deziluziile și violența care ne asediază necontenit iureșul vieții” (1). Dar tot la fel de bine ei sînt puternic ancorați În realitate, așa cum bine observa Valentin Ciucă: “Pictorii naivi par a fi niște cronicari mondeni ai clipei, malițioși nu o dată, urmărind faptele la
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
derivat regresiv, prin eliminarea, din cuvântul de bază vernisaj (împrumutat), a particulei -aj, asimilate unui sufix. Se disting, astfel, în limba română, diferite tipuri de derivare: * derivare cu sufix: copilaș, copilandru, copilărie, copilărește, cojocar, lupoaică etc.; * derivare cu prefix: inegal, deziluzie, neatent, amoral etc.; * derivare parasintetică (cu prefix și cu sufix): imoralitate, nedreptate, comesean, intrajudețean etc.; * derivare cu sufixoid 59: francofon, americanofil, claustrofob, organigramă, filolog etc.; * derivare cu prefixoid: aeromodel, macromoleculă, microanaliză etc.; * derivare substitutivă: dezbrac < îmbrac, dișterne < așterne, ceaușist < Ceaușescu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
o însușire (sufixe adjectivale): osos, inelat, arămiu, primăvăratic, copilăros, mirositor etc.; * sufixe care indică modalitatea/ maniera (sufixe adverbiale): militărește, tărâș, pieptiș etc.; * sufixe care indică originea/ proveniența: clujean, italian, spaniol, olandez etc.; * prefixe negative (plus semantic = ideea de negație): inutil, deziluzie, amoral, imoral, anormal, impropriu, neatent, nonconformist etc.; * prefixe privative (plus semantic = indicarea eliminării unei părți dintr-un întreg): descreți, deșira, dezgăti etc.; * prefixe iterative (plus semantic = ideea de repetiție/ acțiune percepută ca repetitivă): recrea, răscroi, răzgândi etc.; * prefixe neologice (introduse
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
hodoronc-tronc, frumosul, așadar, pe la; * dramatic, PS, un ,,Ura!", mătăluță, inexactitate, lipa-lipa, chitarist, două sute, cumsecade, speranță; * copilărie, zdronca-zdronca, Măria-ta, niște nimicuri, NATO, cerceluș, premergător, incert, de la, orișicând; * neatenție, Dimitrie Anghel, un oarecare, dăunător, Luminăția-Sa, dezgust, UEFA, dumneata, nefolositor, rescrie; * deziluzie, de vrei..., dumneavoastră, sud-vest, subiectiv, ba da, PD, conformism, ilegalitate, oscior; * îmbunătățire, cumva, obiectiv, nord-est, dedesubtul cărții, ba nu, bunătate, elitist, neclar, plafar; * realism, realizabil, grație ajutorului ei, cândva, sud-est, dreptunghi, dezarmare, tractorist, aprozar, plafar; * omenos, undeva, nord-vest, subordonare, curând
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
structurală literatură politică la nivelul angajamentului practic. El poate avea forme absolute, pure, mistice, radicale (trecute atent în revistă de Matei Călinescu) doar în spațiul ideal, al conversiunii politice. Acțiunea concretă prin compromisurile și adaptările sale inevitabile produce decepția și deziluzia, de unde și dezangajamentul practic. Și la noi, chiar și în împrejurările actuale, se poate observa uneori o situație analoagă. Atât guvernul, cât, pe alocuri, și opoziția nu văd în scriitor decât un tovarăș de drum și un executant sau, și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
decadă... 6. Don Quijote a greșit adresa Păstrez în dosarele mele (dau asigurări formale: nu fac nici o concurență neloială instituției specializate) copia xerox a unui text publicat în ziarul parizian Le Monde (12 aprilie 1990): Les dăsillusions d'un intellectuel roumain (Deziluziile unui intelectual român). Am făcut greșeala de a crede că răul se reducea la Ceaușescu, dar dictatura a rămas în noi, ne declară scriitorul Octavian Paler. Cartea pe care a publicat-o recent, Don Quijote în Est (București, Albatros, 1994, 382
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
decepții. Don Quijote, în Est, s-a dovedit un iremediabil învins. Treptat-treptat, ne dăm tot mai bine seama că eroul nostru a greșit adresa. în Est, donquijotismul trebuia să piardă partida. în zona noastră, mai ales, iluziile absolute nu sunt realizabile. Deziluziile lui Octavian Paler (și ale noastre) erau, de fapt inevitabile. Situația politico-socială, dar și morală, de după 1989, evaluată lucid, nu putea obiectiv vorbind să ducă la răsturnarea, transformarea, revoluția radicală (să-i spunem oricum) pe care mulți dintre noi au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
370)? Aceasta ar fi o față a medaliei. Există însă și o a doua, cel puțin tot atât de dureroasă și traumatizantă. Din care cauză prea puțini dintre noi o acceptă și o privesc în toată duritatea sa. Totul pornește iluzii și deziluzii de la evaluarea exactă și cât se poate de rece a revoluției de la 22 decembrie. Octavian Paler crede că ea s-a transformat într-o farsă (p. 254). Pe un plan, el are dreptate. în esență, a fost însă vorba de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Avramescu, Așteptând pe Havel. Opoziția intelectuală în România de azi, in: Sfera Politicii, I, 6, mai 1993. 6. Don Quijote a greșit adresa, in: 22, V, 22-28 iunie 1994. 1 Am comentat acest interviu, citit încă la apariție (în SUA), in: Deziluzie sau speranță?, in: Jurnalul literar, I, 32, 11 iunie 1990. 7. Intelectualii și politica, in: Românul liber, XI, 5 mai 1995. Tema ne-a preocupat după 1989, adesea în termeni polemici: Intelectualii și lupta politică, in: Patria, I, 1, 16
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la respectare și supunere, rămânând, de obicei, pasive. Dar ar putea exista, de asemenea, și o anumită reticență în a critica instituțiile, care se adaugă la acceptarea pasivă a acestora. Se evidențiază, de asemenea, o tendință către obișnuință, conformism și deziluzie privind capacitatea democrației de a rezolva probleme reale (șomajul, îngrijirea persoanelor în vârstă, sistemul sanitar etc.) În acest caz, atitudinile elitelor și cele ale maselor sunt incompatibile, așa cum se deduce din cercetări și studii: la fel de inconsistente pot fi atitudinile și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
permite să prezentăm detalii. "Ancorele" tradiționale din Sudul Europei sunt legate de partide, cu rol major în consolidare. Vorbim de "consolidarea prin intermediul partidelor". Ancorarea din Europa de Est este diferită. Ea nu se bazează pe organizațiile de partid. Mobilizarea autoritară din trecut, deziluzia ideologică și însuși momentul istoric al tranziției nu permit formarea unor organizații puternice și active. Mai degrabă această ancorare se caracterizează prin stabilizarea sistemului de partide alcătuit din diverse unități, cu structuri organizatorice variate, dar stabile, cu lideri puternici, capabili
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cele mai potrivite și nimic altceva. A fost adesea numită soră a lui Beckett și a lui Cioran, de primul apropiind-o ariditatea aparentă, esențializarea dialogurilor umane, sub care clocotește o neînchipuit de violentă durere, de cel de al doilea, deziluzia permanentă, dezastrul recunoscut al propriei existențe și ironia amară. În 2005, mărturisea într-un interviu din "Magazine littéraire": "Nihilismul. Acesta e cuvîntul care mi se pare cel mai apropiat de modul meu de a fi." Ne aflăm într-o sferă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de aventuri cotidiene ale emigrantului” (Barbu Cioculescu), iar „personajul” liricii se declară „produsul steril al mai multor limbi și culturi”, care „a pierdut totul afară de accent” și care, „născut la răscruce de drumuri”, încearcă să transmită starea de încordare și deziluzie ce însoțește o existență aflată într-un veșnic provizorat. Fiul risipitor și Turnul Babel pe Main (1995) prezintă trăsături ce vor deveni o constantă a poeziei sale. Retorica poemelor este colocvială, discursivitatea lor favorizând receptarea, fără a exclude tensiunea mesajului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
urmare, cum "capul poetului nu era, desigur, metafizic și ochiul lui nu vedea decât ceea ce e" "singura realitate și valoare pozitivă i se părea moartea, al cărei simț nu izvora dintr-o infirmitate, dintr-un conflict cu viața, dintr-o deziluzie", ci se manifesta "ca o simplă constatare ineluctabilă", vădind "un simț resemnat și fără tragism". Mai mult decât "lirismul propriu-zis", Bizu aprecia la Horațiu "prezența efectivă și eficace a morții, cu toate limitările aduse normelor unei vieți trăite fără iluziile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sub conducerea partidului ei, construiește socialismul; În focul luptei popoarelor Împotriva ațâțătorilor și organizatorilor unor noi războaie, Împotriva imperialiștilor anglo-americani, prin participarea activă a poeților la această luptă. De aceea poezia noastră «e combativă și mobilizatorică cu excese» spre marea deziluzie a d-lui Petrescu. Că R. Petrescu reproșează poeziei noastre faptul că e combativă și mobilizatoare, nu ne miră deloc. D-sa, de altfel, se situează pe o poziție de defensivă În fața dușmanului de clasă, a dușmanilor păcii. «Pacea» - spunea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai târziu, fiind și apreciat, împăcîndu-se apoi și cu "semiorientalismul", care nu mai era bătător la ochi, încetînd și umilirea țării, și temperîndu-i-se cu vârsta și idealismul, când toate motivele "liberalismului" său dispar, atunci rămâne aproape 1 "Sărmanii înstrăinați! Câte deziluzii îi așteptau la marginea țării! Câte lupte, ce lovituri în frumoasele lor sperări! Unii, carii câștigaseră diplome de doctorat în jurisprudență, rămâneau părăsiți de guvern, sau cel mult rânduiți a servi în cele de pe urmă posturi ale ramurilor administrative sau
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
interioară” (interviu cu Octavian Paler), TR, 1993, 25; Romulus Diaconescu, „Privind în urma mea, mă stăpânesc sentimente contradictorii” (dialog cu Octavian Paler), R, 1993, 6-7; Grigurcu, Peisaj, I, 80-84; Tania Radu, Alungarea lui Don Quijote, LAI, 1994, 8; Ioana Pârvulescu, Iluzii și deziluzii, RL, 1994, 11; Octavian Soviany, Împotriva înțelepciunii, CNT, 1994, 13-15; Florin Sicoie, Noua poveste a lui Don Quijote, CNT, 1994, 13-15; C. Stănescu, Don Quijote și „quijotizarea” estului, ALA, 1994, 208; Ioan Moldovan, „Don Quijote în Est”, F, 1994, 4; Adrian Marino, Don Quijote
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
acesta (arată un alt capitol al volumului) va sfârși prin a deveni un paria pentru ambele tabere ale Războiului Rece. La sfârșit, o notă de natură mai personală, ce sper să-mi fie scuzată. În ultimul an am avut multe deziluzii produse de tineri în care îmi pusesem mari speranțe. Primul meu doctorand, Emanuel Copilaș, nu se numără printre ei. Când alții veneau la seminariile doctorale mimând citirea unor cărți ale căror coperte le erau necunoscute (ce să mai vorbim de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la libertate, egalitate ? i fraternitate. Dar s? a ivit ? i o alt? idee: na? ionalismul. Dup? r? zboaiele napoleoniene, care au familiarizat restul Europei cu ea, Occidentul deziluzionat a aderat la romantism. Romantismul are dou? aspecte: cel reac? ionar, o deziluzie fă?? de ideea de mai liniar a lui Napoleon. Europa a redescoperit Evul Mediu; medievală ? i romantică �alian?? dintre tron ? i altar�. Dar �? i f? cea apari? ia ? i altceva: a g? și un aliat �n romantism. Istoricii na? ionali? ți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Aubry, 2005): - etapa întâlnirii și a idealizării, când șocul iubirii provoacă acel fenomen decristalizare, identificat încă de Stendhal, când partenerii își atribuie cu generozitate unul altuia calități inexistente în realitate, cu marginalizarea până la anulare a defectelor și diferențelor inerente; - etapa deziluziei, când „dușul rece” al realității cotidiene declanșează procesul de decristalizare. Atunci, partenerii își dezvăluie unul altuia profilul lor adevărat, lipsit de orice „smalț” cosmetizant și transfigurator. Fiecare realizează atunci că celălalt nu este o întruchipare perfectă a așteptărilor sale și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Aubry, 2005): - etapa întâlnirii și a idealizării, când șocul iubirii provoacă acel fenomen decristalizare, identificat încă de Stendhal, când partenerii își atribuie cu generozitate unul altuia calități inexistente în realitate, cu marginalizarea până la anulare a defectelor și diferențelor inerente; - etapa deziluziei, când „dușul rece” al realității cotidiene declanșează procesul de decristalizare. Atunci, partenerii își dezvăluie unul altuia profilul lor adevărat, lipsit de orice „smalț” cosmetizant și transfigurator. Fiecare realizează atunci că celălalt nu este o întruchipare perfectă a așteptărilor sale și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Inutil să căutăm un răspuns tranșant, poate fi și așa, și așa. Ana lui Alexa Visarion înaintează prin sugestii-perechi, duale, prin așternerea întregului câmp la dispoziția unor idei ce cheamă imediat opusul: profan-sacru, constrângere libertate, înălțare prăbușire, singurătate comuniune, speranță deziluzie etc. Cum sunt ele puse în mișcare în curgerea fatalmente mediată de concretețea imaginii cinematografice? Printr-o accentuare derutantă a unuia dintre cele două elemente contras tante. Un exemplu paradigmatic: începutul ne-o prezintă pe tânăra biciclistă (Cristina Drăghici), ieșită
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
suferinței. Scurt istoric Cronica vieții oricărei ființe umane este o oscilație perpetuă și imprevizibilă între lumini și umbre, bucurii și dureri. Iar dintre toate talentele sale, cel mai prețios se referă probabil la capacitatea de a-și domina spaime, pierderi, deziluzii, suferințe sau, altfel spus, de a metamorfoza acest antracit existențial peremptoriu, dacă nu într-o perlă autentică, măcar într un aliaj gri, digerabil și cvasitămăduitor. Ca și moartea, suferința este pentru om, un dat inalienabil, ceea ce înseamnă că nimeni nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dragi, pensionarea, confruntarea cu inerentul declin biologic și psihic și, desigur, pregătirea pentru trecerea marelui prag. Inventariind toate aceste experiențe biografice, funciare oricărei vieți, realizăm că și atunci când destinul nu ne hărăzește traume speciale, oripilante, avem parte oricum de numeroase deziluzii, cumpene și încercări. Poate că toate acestea nu reprezintă decât o mirabilă hârtie de turnesol, care ne vorbește despre curajul și forța noastră interioară, despre speranță. 2.3.6. Boala, între traumă și devenire „Doar boala aduce ceva nou. Nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Tataryn, Chochinov, 2002). Așa cum reitera marele nostru dramaturg, E. Ionescu (1968) în tulburătoarea sa piesă de teatru „Regele moare”, cu fiecare om care pleacă din această lume se prăbușește un întreg univers, format din idealurile, nevoile, realizările sale, din pierderi, deziluzii și încercări, din iubiri și speranțe. E o lume unică, irepetabilă care se spulberă prin moarte, adică prin pierderea cea mai copleșitoare și mai completă dintre toate pierderile posibile. De aceea, o persoană aflată în proximitatea morții, are nevoie din partea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]