2,162 matches
-
întrebam ce tapet i-ar plăcea pentru salonaș, o consultam de unde să ne procurăm mobila. Uneori, îi priveam pe furiș chipul senin, cu aerul ei inocent de copila. Mânia mă aprindea brusc: " Ah, ticăloasa!" Ce putere stranie mă împiedica să dezlănțui urgia? De ce nu-mi răcoream sufletul care mă ardea, în loc să continui acel joc stupid de om iertător care întoarce răul prin bine? Oare conștiința că era bolnavă (deci într-o stare de inferioritate) să fi fost cauza? Nu știu! Mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
legați unul de altul, ne-am iubit, asta n-o poate nimeni tăgădui, și avem îndărătul nostru un trecut care va trăi cât vom trăi și noi. La auzul acestor cuvinte Mihaela, mutilată, izbucni în plâns. O furtună violentă se dezlănțuise în ea rupând zăgazul lacrimilor. Se căina cu respirația întretăiată și îngăima printre suspine: ― Ce nenorocită sînt! Cât mă doare nenorocirea mea! ― Nu spune asta... ești nedreaptă cu tine. Doar n-ai să oprești viața în loc din cauza unei greșeli. Ai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
este pace. Poporul Meu zidește un zid, și ei îl tencuiesc cu ipsos. 11. De aceea, spune celor ce-l acoperă cu ipsos că se va prăbuși, va veni ploaie cu vifor, pietrele de grindini vor cădea, și se va dezlănțui furtuna. 12. Iată, vi se prăbușește zidul! și atunci vi se va zice: Unde este ipsosul cu care l-ați tencuit?" 13. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "În urgia Mea, voi porni furtuna, în mînia Mea, va veni ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Murfatlar. Când coborâm din autobuz, ne întîmpină o formație de lăutari în costume naționale. Întotdeauna mi-a displăcut folclorul dubios utilizat pentru "distrarea" străinilor. Ne punem singuri într-o condiție "exotică". În cramă, o echipă de dansatori cu bețe se dezlănțuie chiuind. Mă simt de-a dreptul penibil. Urc la etaj și încerc să dau un telefon în București, apoi cobor, ies afară, la soare, lăsîndu-i pe ceilalți să se așeze la mesele unde se aduc mostre din vinurile podgoriei. Gălăgia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
are loc atacul. Se trage cu tunul, se adresează somații prin portavoce. Actorii urlă, ca să-i audă spectatorii care asistă gratis, ca pietoni, la luptă. Pirații sunt, bineînțeles, chiori și au peste ochiul pierdut o bandă neagră. Din pricina ghiulelelor, se dezlănțuie și un incendiu. Cu flăcări, cu fum. Dar cum orice dramă e osândită în America la happy-end (americanul obișnuit nu suportă, în ficțiune, ca răul să învingă binele, pentru a compensa, probabil, faptul că în viață se întîmplă, de cele mai multe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
într-o rânduială în care crede. Dar cel mai mare chin pe care l-au suferit vreodată oamenii este acela de a fi judecați fără nici o lege. Și acesta-i chinul nostru. Uitând de fire, judecătorii își dau frâu liber, dezlănțuindu-se la întâmplare și pierzând orice măsură. Atunci, ― nu-i așa? ― trebuie să încercăm să-i întrecem. Și astfel se iscă învălmășeala cea mare. Proorocii și tămăduitorii se înmulțesc văzând cu ochii, grăbindu-se care mai de care să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
valurile, și s-au coborît în fundul apelor, ca o piatră. 6. Dreapta Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași. 7. Prin mărimea măreției Tale Tu trîntești la pămînt pe vrăjmașii Tăi; dezlănțuiești mînia, și ea-i mistuie ca pe o trestie. 8. La suflarea nărilor Tale, i-a îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid și s-au închegat valurile în mijlocul mării. 9. Vrăjmașul zicea: Îi voi urmări, îi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
e al lui nu e al nimănui. Stare de lucruri limpede, fără nici linul din acele accidente ce aduc răscoală în sentimente și le amestecă, urcă la cap pe cele de la inimă, coboară la inimă pe cele din minte și dezlănțuie peste tot simțurile turburate. Elena, obicinuită de foarte tânără să ție loc de gazdă în casa părintească, își alcătuise lesne relațiile mondene. Snobismul ei o făcea să aleagă ce era mai bun și primea pe toți cu aceeași rezervă firească
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu Lina. Nu se purta mai bine însă nici cu doctorul Rim; uși trântite, nici o vorbă de omenie, nici o îngrijire prețioasei sănătăți, de când lipsa lui Lică îi da toane. Doctorul Rim, suferitor, cânta înainte, pe diferite tonuri acel: Oyral care dezlănțuise ironia amicei Nory. Melodia își avea indexul ei pe buzele uscate și ilustre ale lui Rim, era o cheie instrumentală, un diapazon al stărilor lui sufletești. în ce privește originile acelui Oyral în obsesia doctorului Rim, ele erau mai depărtate. Pe timpuri
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
va fi informată. "N-am să viu mult timp pe la Lina." . . . Trecu apoi la alte gânduri ale ei, ca și cum interesul pentru acele fapte i se topise și teama i se irosise. XV Pe când la Drăgănești dura repaosul, melodios, toate furiile dezlănțuite bântuiau casa Rim. Baba, care nu murise subt spaima blestemului căzut acolo, spusese Linei ceea ce știa și așa cum știa ea să spună. întîia grijă a Linei fusese: ce-o să zică Lică, ce-; încredințase fata? Abia pe urmă se văicărise asupra
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
răsufla insă necazul fără explicații; iar în gândurile ei trudite se socotea mereu ce ar fi fost oare bine să facă! N-avea încredere •-• și pe bună dreptate - în energia ei. Furtuna, care face vârtej pe locul necurat, nu se dezlănțuise, așa că răul mocnea pe loc. Nory, chemată pentru a fi consultată și pusa încă de la poartă în curent de babă, intrase cu: "Să-ți trăiască'" și rămăsese la: "Dă-o afară!'' Refuzase însă să se amestece: -Eu cu mojica aia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nopți. Smulse parcă din inimi și din morminte, săgeți de foc aprinse se înfigeau în bolta cerească ca un mesaj trimis întregii lumi, vestind bucuria de a trăi a oamenilor. Cerul ardea în văpăi multicolore iar pământul clocotea de chiotele dezlănțuite din piepturile zecilor de mii de oameni scăpați cu viața din coșmarul îndelung al anilor de război. Nimănui nu i-a trecut prin minte, nimeni nu îndrăznea să oprească acea gigantică explozie de bucurie și speranță. Nimeni nu-și închipuia
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
află la originea faptului că toate casele din Asybaris au ferestre doar în pereții dinspre miazăzi, de parcă orașul ar fi vrut să arate că numai într-acolo privește, restul fiind reverie sau somn. În aprilie, când "vîntul din sud" se dezlănțuie, făcând cocoșii de tablă de pe acoperișuri să scoată sunete subțiri și bolnave, începe sezonul secetos. Un sezon cu praf mult, galben-roșcat, care a creat multe nedumeriri, deoarece în împrejurimi nu există un pământ asemănător; un anotimp cu călduri atroce, istovitoare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius Îi venea greu să stea liniștit, Vilma și Celso zîmbeau, Susan mînca știindu-se privită, admirată, adorată, părea pe deplin conștientă de ceea ce putea să dezlănțuie cu micile sunete pe care le producea. Din cînd În cînd Își ridica ochii și privea zîmbitoare ca și cum ar fi Întrebat: „Vreți și alte sunete? Să ne jucăm de-a clinchetele?“ CÎnd de termina micul dejun, Susan se punea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se consemnează în procesul verbal, adică nu are importanță politică, socială, obșteașcă, etc. s-ar spune, deci, că nu prezintă nici un fel de importanță. Cum stăm, însă, cu cea etică?) Observând că a obținut un auditoriu nou, tovarășa Apostol se dezlănțuie iarăși. “Tovarășul... manifestă o atitudine recalcitrantă față de deciziile conducerii școlii, nu-și îndeplinește plenar și responsabil sarcinile, desfășoară activitate educativă lipsită de eficiență, întrucât clasa lui a creat destule probleme pe șantierul tineretului...” “Inexact, elevii lui n-au creat dificultăți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
îndoiască vreo clipă că-și va reveni. Avea mai multă energie pentru recuperarea lui decât avusese pentru oricare dintre slujbele ei. A doua zi dimineața, fratele și sora erau singuri, când o voce ca de șoricel din desenele animate se dezlănțui asupra lor. —Salut! Cum vă simțiți voi doi azi? Karin sări cu un strigăt și o înlănțui cu brațele pe intrusă. —Bonnie Travis. Unde-ai fost? De ce-ai întârziat atât? —Greșeala mea, spuse șoricica. Nu eram sigură că... Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe dendrita-țintă și declanșa un potențial de acțiune în a doua celulă. Dar abia apoi venea adevărata descărcare: potențialul de acțiune din celula receptor activa eliminarea unei mase de magneziu dintr-un alt tip de receptor, intervenea calciul și se dezlănțuia un iad chimic. Genele se activau, producând noi proteine, care ajungeau înapoi la sinapsă, remodelând-o. Și asta ducea la formarea unei noi amintiri - canionul de-a lungul căruia curgea gândul. Spirit din materie. Fiecare explozie de lumină, fiecare sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care, spre deosebire de cazul meu, operația chiar a funcționat. Toată lumea se învârte pe-aici fără să aibă cea mai mică idee. Lui Weber i se face părul măciucă. Piloerecție, o veche relicvă a evoluției - piele de găină. —Ce operație? Mark se dezlănțuie. Am nevoie de tine, doctorașule. Nimeni altcineva nu poate să-mi spună. Toate părticelele alea din creier, care pălăvrăgesc între ele? Cetele alea de Cercetași Juniori? Weber dă din cap. Poți să scoți una afară? Una singură? Fără să omori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de hârtie laminată. Biletul cade pe podea. Ea se apleacă și-l strânge la piept. E al tău. E blestemul tău, nu al meu. Gura ei se mișcă, întrebând: Cum? Cine? Dar nu se aude nici un sunet. Furia lui se dezlănțuie. Tu ar trebui să faci chestia asta. Du-te și adu pe cineva înapoi. Cineva stă în prag, mut, adus înapoi de un bilet care va circula la nesfârșit. Ca să trăiești. Și acum, blestemul e al lui. PARTEA A CINCEATC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe celălalt. Dar acum, pentru un scurt răgaz, se cunosc unul pe altul, tocmai pentru că au stat departe. Măcar cineva tot rămâne pe-aici. Eu asta fac. Mai bine stai unde cunoști. Unde să te duci, când peste tot se dezlănțuie iadul? Nările ei freamătă, iar ochii îi ard. Nicăieri, încearcă ea să spună, dar nu poate. —Vreau să zic, câte case are un om? Flutură din mână spre fereastra cenușie. Nu-i chiar cel mai nasol loc unde poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din Ardeal și recepția unor avioane, din care cauză fusese remaniat din funcția de minstru. Tânărul director s-a ocupat cu pasiune și înfrigurare de organizarea gazetei, pe care o scria aproape singur și timp de două săptămâni, "Veacul" a dezlănțuit o campanie furibundă "aproape sălbatică" împotriva celui care îl atacase pe Gheorghidiu pentru "afaceri nervoase". Îl face să apară în fața opiniei publice "un imbecil ridicol". Atacurile virulente ale noii gazete, se îndreptau acum împotriva întregii clase politice, împotriva conducerii tineretului
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și bucuria și victoria și un oraș strălucitor? Vai, tinerețe, Încă rănită, vie, sfîșiată de tristeți de nerostit, Încă jelind cu o jale de nesuportat, Încă suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără mîngîiere și veșnic hăituiți, iar mintea noastră e tulburată, inima noastră este pustie și fără grai, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îl abătuseră din drumul său. Întîmplările ulterioare arată că se afla Într-o stare jalnică și avea mare nevoie de ajutor: pînzele erau sfîșiate, vasul găurit, iar rezervele de hrană și apă pe sfîrșite. Într-o noapte, În timpul unei furtuni dezlănțuite În dreptul unuia dintre cele mai periculoase și renumite capuri ale coastei Atlanticului, vasul spaniolului cel chior a fost mînat spre țărm și aproape sfărîmat. Printr-o adevărată minune a reușit să se strecoare printr-o strîmtoare, iar la ivirea zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fost adevărat, ți s-a părut.“ „Ai răbdare, stai c-ai să vezi“ - am zis. Și n-a trecut mult. N-am avut mult de așteptat. A-nceput cam pe la unu, Înainte de prînz. Doamne, parc-am simțit că s-a dezlănțuit ceva În mine. El era acasă, venise mai devreme, era În curtea din spate, scotea slănina de pe un purcel pe care-l cumpărase. „De ce Dumnezeu l-ai cumpărat?“ - am strigat. Of, of, dragul mamei, ce risipă, ce cheltuială! cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și neagră... pe alocuri zidurile erau Înalte de peste patru metri și soarele se lăsa dincolo de ele ca o portocală uriașă și oamenii ascultau muzica. În anul acela, În ianuarie, au venit lăcustele acasă și-atunci am simțit de parcă s-a dezlănțuit ceva În mine. „Haide!“ - am zis - „trebuie să plecăm“. Și el zice: „Ce s-a Întîmplat?“ „Doamne, simt că mă sfîșie-n două!“ - am zis. „Doamne, n-am să mai ajung niciodată! Haide!“ - și-am plecat cu copiii după noi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]