2,118 matches
-
îl primește”<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte, cap. 224, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 277. footnote>. Mai adăugăm că, după săvârșirea păcatului diavolul împinge pe om spre deznădejde și-i insuflă rușinea pe care i-o ia când îl îndeamnă să facă păcatul. „Vei spune asemenea lucruri duhovnicului? E mare rușine.” Așa se prezintă păcatul : dulce și lipicios. Însă după săvârșirea lui, el lasă un gust amar, o
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
IX, Edit. Institutului biblic,București, 1980, p. 318,319. footnote>. De multe ori, diavolul, ne spune Petru Damaschinul, „are obiceiul să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața lui, fie cu bucurie și cu părere de sine, fie cu întristare și deznădejde, fie cu oboseală covârșitoare, fie cu desăvârșită nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
îl primește”<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte, cap. 224, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 277. footnote>. Mai adăugăm că, după săvârșirea păcatului diavolul împinge pe om spre deznădejde și-i insuflă rușinea pe care i-o ia când îl îndeamnă să facă păcatul. „Vei spune asemenea lucruri duhovnicului? E mare rușine.” Așa se prezintă păcatul : dulce și lipicios. Însă după săvârșirea lui, el lasă un gust amar, o
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
IX, Edit. Institutului biblic,București, 1980, p. 318,319. footnote>. De multe ori, diavolul, ne spune Petru Damaschinul, „are obiceiul să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața lui, fie cu bucurie și cu părere de sine, fie cu întristare și deznădejde, fie cu oboseală covârșitoare, fie cu desăvârșită nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
omului și existența sa (Tiberiu Rudică) 101 Referințe bibliografice 221 „Proverbele sunt lacrimi picurate din ochii fizici și spirituali ai umanității de-a lungul vremii pe cărările Întortocheate ale istoriei sale. Sunt lacrimile de bucurie, de durere, de nădejde și deznădejde. Lacrimile Împlinirilor și ale căderilor ei.” (Ion Dodu Bălan) Argumenttc "Argument" Proverbele condensează, se știe, Într-o formulare lapidară și plastică, adevăruri stabile, general-umane, adică adânci cugetări și Îndelungate experiențe de viață ale popoarelor, care au proprietatea de a oglindi
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să Învețe s-o suporte, s-o trăiască. Emil Cioran, care a cunoscut-o atât de bine, spunea că durerea (mai ales cea morală) trebuie Înțeleasă nu numai ca factor de subminare, de sufocare sau chiar prăbușire a noastră În deznădejde și descurajare, dar și ca o condiție a obținerii unei mai mari rezistențe a sinelui, dacă nu chiar a sporirii exigențelor față de noi Înșine. Durerea morală ne Învață, spunea Emil Cioran, să oprim procesul de prăbușire, ne Învață să evităm
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
viață prin viață” (interviu cu Iolanda Malamen), LCF, 1997, 32; Gheorghe Grigurcu, Între candoare și teamă, RL, 1997, 40; Bucur Demetrian, O călătorie în infern, R, 1997, 12; Geo Vasile, Din violență se întrupează rugăciunea, LCF, 1998, 2; Ioan Moldovan, Deznădejde, F, 1998, 3; Evelina Cârligeanu, „Triumful dantelei”, TMS, 1998, 3; Nicolae Coande, „Îngerul coborât în stradă”, CL, 1998, 7; Mihaela Ursa, Doi poeți, ST, 1998, 7-8; Octavian Soviany, Sărbătorile morții, CNT, 1999, 4; Angela Marinescu, Meseria de a scrie, RL
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
interpretare” a realității și încifrarea versului, fără a obtura complet canalele comunicării. Accesibilitatea poeziei sale, altfel constant intelectualistă, poate fi explicată prin reperele esențiale ale lirismului, prin multitudinea sentimentelor pe care le etalează, când cu discreție și rafinament, când cu deznădejde și sarcasm. În versurile din Insula verde, autorul pătrunde, ezitant ca un puritan, pe cărările înșelătoare ale erosului. O anume detașare ironică și extrapolarea erotismului la întreaga lume vie domină confesiunea. Ușurința de a se mișca în universuri paralele, sugerate
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
postrevoluționară. / Revoluția a fost una, iar postrevoluția / este altceva. / Postrevoluția este o cutie de conserve care zăngăne. / O cacialma cu lumpeni revoluționari și / lichele parvenite. / Un vax. Un pârț istoric al unor pârțâiți istorici.” E aici mai degrabă strigătul de deznădejde al unui om ce nu mai are încredere decât în pronia cerească. Canalizarea interesului poetului spre spectacole de performdance, spre teatrul de stradă cu caracter experimental și spre cartea-obiect (cu mesaj scurt și intens, o sinteză între text și imaginea
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
unor contraste. Poemul alegoric Suspinele unei matroane. Scoase din pugilarul unui june eremit a fost atribuit de unii cercetători lui Alecu Russo, date fiind consonanțele surprinzătoare cu Cântarea României (cadența asemănătoare, un stil nu foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă originală” ambiționează să
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
respingând invectivele ce-i erau adresate de partizanii alianței cu Antanta, pe care-i acuza, la rându-i, de un fals patriotism: „Am scris aceste rânduri ca să rămână scrise aici și istoricii viitorului să știe că s-au ridicat cu deznădejde, răsunătoare în pustiu, și alte glasuri, de «trădători» și de «vânduți» în mijlocul rumoarei «patriotice» asurzitoare de astăzi“72. Dincolo de expresiile prea dure utilizate, de pretențiile exclusiviste în slujirea interesului național ale fiecărui curent de opinie, se avea în vedere realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
limbă, martor secret și indispensabil, În mediul semnificativ al căreia orice constituire capătă ființă. Pod cu trei capete (metaforă primă, nucleu generativ al cărții pe care o citești). Ființă mereu efemeră, dar mereu clară până la strălucire, vie până uneori la deznădejde, arcuită și perpetuu mișcată Între trei agenți ai constituirii, la rândul lor mereu modificați fiecare prin dialogul - prin lupta - cu ceilalți doi. Pod peste care tu, setea ta de adânc și fundament aleargă, neliniștită, visând mereu să stea, și totuși
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Nuvele inedite, pref. edit., București, 1991, India, pref. edit., București, 1991, Taina Indiei, postfață Horia Nicolescu, București, 1991, Biblioteca Maharajahului, pref. Victor Crăciun, București, 1991, Nouăsprezece trandafiri, București, 1991, Huliganii, pref. edit., București, 1991, Șantier, pref. edit., București, 1991, Împotriva deznădejdii. Publicistica exilului, pref. Monica Spiridon, București, 1992, Întoarcerea din rai, București, 1992, Jurnal, I-II, pref. edit., București, 1993, Morfologia religiilor. Prolegomene, pref. edit., București, 1993, Mircea Eliade și corespondenții săi, I-III, pref. edit., București, 1993-2003, Isabel și apele
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
căruia îi era adresată, relevând primul că „acest Istrati are o sensibilitate profundă” și „dezvăluie o forță de gândire și revoltă asemănătoare cu a lui Gorki [...]. Cred că dacă și-ar povesti viața de luptă și vagabondaj, de înflăcărare și deznădejde, el ar izbuti să scrie una dintre cele mai zguduitoare și mai sumbre cărți din câte s-au scris până acum.” La 15 martie Romain Rolland îi trimite prima epistolă, îndemnându-l să-și scrie opera. Ieșit din spital, devine
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
tocmai biografiile celor cinci copii ai personajului central, Sanchez, un gen de Moromete dezrădăcinat, mânat de vicisitudinile vieții într-un spațiu străin, iar în strădania de a-l confrunta cu demnitate, dezvoltă o gamă întinsă de reacții, de la apăsare și deznădejde sufletească până la sublimă detașare, prin refugii în cele mai prozaice comportamente. (În filmul cu același nume, povestea vieții lui Sanchez este jucată de celebrul actor Anthony Quinn.) Prezentarea destinelor tatălui, Sanchez, și a copiilor lui nu este făcută din exterior
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din mediul rural avea deci funcția de a face mult mai suportabilă și chiar plăcută viața cu un partener pentru care înainte de căsătorie nu a fost vorba de dragoste romantică. Tonul din noua familie nu era unul de nemulțumire și deznădejde, ci, încurajată de comunitate, de rude și nași, unul de optimism, plin de bucurie și speranțe că va intra în rând cu lumea și că își va întemeia o gospodărie proprie, va avea copii sănătoși, va fi împreună la necazuri
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
îi oferă creatorului îndrăzneala gestului demiurgic. În Castelul de brumă (1988) tonul devine mai pesimist. Dacă Tratat de iubire (1996) se menține în linia experiențelor traversate, în Recurs la iubire (1996) se întâlnesc semne ale destructurării motivelor anterioare. Notele de deznădejde sunt prezente și în Steaua de rouă (1999), eul liric supraviețuind parcă într-un univers în destrămare, apăsat de ploi și moarte. În același timp, se poate sesiza o revenire melancolică în spațiul altădată animat de cuvinte și de ființa
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
vagabond” Dimitrie Stelaru („Cu florile de lut ale tristeții mele,/ Pe care țărm de zgură voi adormi în veac?/ Când sunt atât de singur și-atâta de sărac.../ Cine să-mi ardă gândul în amforă de stele?...”), în fine, sub „deznădejdi” circulă apa freatică din care se alimentează și retorica vindictei plebee a lui Nicolae Crevedia. Locul geometric al poeziei lui S. este intervalul dintre notație și viziune și dintre pastel (formă de lirism obiectiv) și proiecția (auto)biografică. Logodna apelor
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
și chiar premonitorii prin personajul homo tehnicus/homo abstractus, „monstru prorocit să apară doar pe la anul 2000”. Viziunea duală a sufletului omenesc este întrupată în „negativul” personaj „oribil” Eloman (anagrama lui Manole), ucenicul goethean ale cărui înfățișări succesive - robot, păcat, deznădejde - au menirea de a susține drama și de a delimita treptele sortite creatorului. Citadela sfărâmată și mai ales cehoviana Surorile Boga (1959) sunt drame ale revoluției, în care toate raporturile dintre oameni, dintre idei capătă brusc un caracter acut, necesitatea
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
mai accelerată. Pierderile suferite, cruzimea războiului sporesc alarma interioară, aducând însă la suprafață valori precum solidaritatea, voința de a nu ceda, înflăcărarea sacrificiului pentru un crez. Destinele individuale se înscriu astfel într-o ordine superioară, aptă să atenueze frica sau deznădejdea de a muri. Tensiunea fantastică a împrejurărilor acționează aproape ca un drog: „Scriu aceste însemnări pe genunchi, sub traiectoriile obuzelor, în dansul ritmic al mitralierelor, neștiutor de ziua ce vine și simt o voluptate necunoscută de nimeni.” Alerte, precise, bărbătești
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
ce-l dorea ,cum n-ar fi trebuit.-De ce să mai privesc cum soarele răsare... XII. GÂNDURI, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015. Gânduri 1 poate că ieri n-a fost vreodată deși deznădejdea s-a întrupat în rătăcire cu priviri de căprioară și aerul ce îl împărțim la doi îl respirăm pe rând sau amândoi o dată poate că mâine nu există și așteptarea stă pe suflet ca o eternitate stranie ce plânge cu
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
există și așteptarea stă pe suflet ca o eternitate stranie ce plânge cu ochii închiși iar a găsi iubirea perfectă e ca și cum ai căuta metafora supremă într-o glăsuire fără cuvinte 2 ... Citește mai mult Gânduripoatecă ieri n-a fostvreodatădeși deznădejdea s-a întrupatîn rătăcire cu priviri de căprioarăși aerul ce îl împărțim la doiîl respirăm pe rând sauamândoi o datăpoatecă mâine nu existăși așteptarea stă pe sufletca o eternitate straniece plânge cu ochiiînchișiiar a găsi iubirea perfectăe ca și cum ai căutametafora
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Oh! a stat.Raze aurii se-ncurcă,Fuse trist cât a plouat,Trist mai pare totul, încă...... XV. POATE, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1676 din 03 august 2015. Poate poate că ieri n-a fost niciodată deși deznădejdea s-a întrupat în rătăcire cu priviri de căprioară și aerul ce îl împărțim la doi îl respirăm pe rând sau amândoi o dată * poate că mâine nu există și așteptarea stă pe suflet ca o eternitate stranie ce plânge cu
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
există și așteptarea stă pe suflet ca o eternitate stranie ce plânge cu ochii închiși iar a găsi iubirea perfectă e ca și cum ai căuta metafora supremă într-o glăsuire fără cuvinte ... Citește mai mult Poatepoate că ieri n-a fostniciodatădeși deznădejdea s-a întrupat înrătăcire cu priviri de căprioarăși aerul ce îl împărțim la doiîl respirăm pe rând sauamândoi o datăpoate că mâine nu existăși așteptarea stă pe sufletca o eternitate straniece plânge cu ochiiînchișiiar a găsi iubirea perfectăe ca și cum ai
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]