2,549 matches
-
încă impregnate de mitologie sau chiar de teologia moștenită de la cei mai vechi presocratici. Pentru Epicur, care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decât de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să stăpânești o limbă, a investi timp, efort
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
trupul și spiritul, limbajul, cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie: chiar și neterminat, poemul De rerum natura începe cu cuvântul mamă și se încheie cu cuvântul cadavru... 7 O dialectică a forțelor. Acestui vitalism îi vom adăuga și o cinetică. Pentru că Lucrețiu propune o teorie a forțelor angajate într-o mișcare dialectică în care creația și distrugerea se opun. Forțele vitale își împart piața atomică cu forțe ale distrugerii. Primele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Schlanger, Qu’est-ce qu’une vie bonne?, PUF, Paris. A se vedea și Actes du VIIIe congrès de l’Association Guillaume Budé, Paris, 5-10 aprilie 1968, Les Belles Lettres, 1969: despre clinamen, simulacre, fizica zeilor, prietenie, senzație, discontinuitate, cunoaștere, scepticism, dialectică și alte subiecte, dar și despre interpretările făcute de Horațiu, Lucrețiu, Montaigne, umanism, Saint-Evremond, Gassendi, Kant, structuraliști (!). Reprezentativ pentru genul colocviului: și mai rău, și mai bine, multe comentarii, câteva intuiții, o mulțime de compilatori, o mână de cercetători care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cetatea. 11) O ataraxie politică. XIII. Lucrețiu și „voluptatea divină” 251 1) Huiduieli creștine la adresa filosofului! 2) Persistența anatemelor. 3) Ura față de luciditate. 4) Prietene, nu există prieten... 5) O zugrăvire a elanului vital. 6) Capriciu de atom. 7) O dialectică a forțelor. 8) Rafinarea unei rațiuni polemice. 9) Să terminăm odată cu cerul! 10) Îmblânzirea morții. 11) Scheletul cu tortul. 12) Avantaje ale naufragiilor. 13) Hedonismul tragic. 14) O plăcere atomică. 15) Teoria despre o Venus nomadă. 16) Un cuplu ataraxic
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cultura etc.) constituie la rândul lor impulsuri spre unitate și coeziune națională, mai ales atunci când din exterior apar amenințări, pericole sau acte ostile la adresa națiunii. Aceste tendințe antagonice - una acționând spre diviziune și scindare, alta spre coeziune și unitate - caracterizează dialectica vieții interne a națiunii. De aceea, prin integrare la nivel național înțelegem capacitatea unei comunități politice naționale de a depăși conflictele și sciziunile din interiorul ei, promovând printr-o comunicare intensă legăturile și interesele comune, specifice națiunii respective, și făcând
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
iubirea. Toate acestea se regăsesc la Hegel, precum și căderea Sophiei, care ia forma unei spărturi În „Împărăția Fiului Lumii”, atunci cînd apare „spiritul finit” (endlicher Geist), care este echivalentul sufletului inferior valentinian (psyche). „Împărăția Fiului Lumii” se va sfîrși prin dialectica „negare a negației”, un „proces de reconciliere” (der Prozess der Versöhnung) În care Spiritul absolut se recunoaște pe sine drept ceea ce este13. Baur nu sesizează anticosmisnul gnostic (poate nici dualismul), pus În lumină abia de către Hans Jonas, În 1934. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de M. Foucault, o societate În care dușmanul de clasă e obiectul unui rasism de stat12. Societatea comunistă ca societate ordonată este expresia unei bioputeri În care anularea adversarului era cuvântul ei de ordine, era rațiunea ei de a fi. Dialectica convingerii și legitimării În comunism era războiul. Or, În fața acestui război permanent și amplu, formele de rezistență sunt pe măsură. Rezistența este o consecință a războiului și a opresiunii, o transcriere a acestora În spațiul libertății, niciodată În totalitate anulat
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
apelativului „bandit” cu „dușman al clasei muncitoare” marchează metamorfoze În discursul public asupra rezistenței anticomuniste emis de organele de represiune, precum și un Înalt grad de ideologizare și de impunere În conștiința publică a unor „victime și jertfe” ce Întrețin o dialectică permanentă a luptei de clasă În propaganda și În discursul oficial comuniste. În ceea ce privește discursul public emis de mișcarea de rezistență anticomunistă, acesta se poate recupera dinspre angajamentul mesianic al luptei eliberatoare pe care și-au asumat-o cei din munți
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
lumii sociale. Invers față de științele naturale, unde paradigma stabilește întrebările care se pun, în științele sociale mai degrabă întrebările puse și încercarea de a le da un răspuns produc paradigma care cuprinde răspunsul. De fapt, între cele două există o dialectică foarte subtilă: felul în care sunt puse întrebările este marcat de o paradigmă - întrebările sunt formulate în cadrul unei paradigme. Dar răspunsul poate fi dat în cadrele unei alte paradigme, care nu trebuie în mod necesar să anuleze paradigma inițială sau
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
rândul său o societate a creierelor artificiale. Încercarea de construire a unui creier sintetic, cu rețele neuronale, utilizează modele computaționale fondate pe sisteme nervoase biologice, alăturând eforturile inteligenței aritificiale cu cele ale vieții sintetice. Bazată pe procese materiale și contingente, dialectica dintre biologic și informațional este în genere transgresată prin faptul că ciberneticul nu este conceput doar un produs opus organicului, ci i se atribuie relații biologice, digitale și digital-biologice, într-un circuit al feedbackului și al interraportării permanente, al relegăturilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
discuție limitele localizării și ale integrității umane, mai degrabă decât un subiect imaterial și destrupat. Am văzut în capitolul precedent polemica dintre material și imaterial, întrupare și destrupare în cadrul discursurilor cyborgice, ilustrate prin Sobchack vs Stone, perspectiva lui Bukatman sau dialectica materialitate-idealitate la Heim. Katherine Hayles rezolvă acest impact teoretic prin soluția subiectului virtual întrupat în mod material la interfața tehnologiilor. Cyberspațiul sau realitatea virtuală nu pot fi experimentate, consideră teoreticiana, decât prin simțurile organelor corpului fizic, material, spre exemplu ochii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prin care subiectul uman poate să opteze pentru o identitate ideală, pe care nu o are în realitatea fizică, însă pe care dorește să o aibă, întâlnindu-se cu problematica metafizicii virtuale formulate de către Michael Heim (vezi capitolul precedentă în cadrul dialecticii materialitate-idealitate. Aceste studii postmoderniste aplicate pe identitatea creată în spațiul tehnologiei virtuale sunt însă, în mare parte, lipsite de o atitudine critică, realistă și moderată, astfel încât garantează reliefarea doar a unui pol al relației bivalente om-computer. Trebuie avute în vedere
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cunoscut că o știți la fel de bine ca și maeștrii care Îi Învață și care par mai Îngâmfați de atâta dibăcie”. În Evul Mediu, filosofia cunoștea o destul de complicată paletă de metode, printre ele numărându-se, ca mai importante, următoarele: scolastica, dialectica, autoritatea și analogia. Scolastica era numele dat metodei fundamentate Îndeosebi pe gramatică, Învățații și profesorii vremii voind să știe cu precizie despre ce vorbesc. Esența metodei consta În a evidenția raporturile ce există Între cuvânt, concept și ființă. Această preocupare
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
să știe cu precizie despre ce vorbesc. Esența metodei consta În a evidenția raporturile ce există Între cuvânt, concept și ființă. Această preocupare este cât se poate mai contrară verbalismului de care a fost acuzată, de prea multe ori, scolastica. Dialectica reprezenta acea metodă care problematiza obiectul cunoașterii, În procesul de producere și susținere a unor teze contrare, relative la același obiect, la aceeași temă. Metoda urmărea să pună la dispoziția auditoriului sau a cititorului atât argumentele pro, cât și argumentele
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
spiritul trebuie să plece de la cunoașterea lucrurilor particulare, ca mai apoi să se ridice la cunoașterea celor generale: „Eroarea cea mai Însemnată e că acest autor presupune că cunoașterea propozițiilor particulare trebuie Întotdeauna dedusă din cele universale, urmând ordinea silogismului dialecticii; ceea ce arată a ști prea puțin În ce fel trebuie cercetat adevărul; căci e sigur că, pentru a-l găsi trebuie Întotdeauna să Începem cu noțiunile particulare, pentru a ajunge mai apoi la cele generale, chiar dacă se poate la fel de bine
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
lor. La extreme se află, de o parte Sfântul Anselm, care produce o demonstrație referitoare la necesitatea existenței lui Dumnezeu, de cealaltă William de Ockham, care susține că nu se poate ca dintr-o argumentare cu mijloacele logicii și ale dialecticii să se tragă concluzia că Într-adevăr Dumnezeu există. Argumentările au fost produse invocându-se atât argumente de natură rațională, cât și de natură empirică. Unii autori s-au exersat În amândouă căile sau numai Într-una, dar Întotdeauna cu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea N" el (prietenul, fratele, tînărul, dînsul, dumnealui, excelența sa, amantul, preotul). Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
preotului) Da... așa... Dumnezeu ne-a dat vorbirea..., cum spune părintele... Preotul: (jenat de discursul dascălului și presat de tăcerea celorlalți)...Și dacă Dumnezeu ne-a dat vorbirea... înseamnă că da... e da... și nu e nu...! Groparul: (sesizînd că dialectica preotului n-a convins) Părinte, prietenul meu ar vrea, să zicem, să întrebe, și să aibă un răspuns clar, dacă revoluția a avut sau n-a avut rost... Octav: Nu, părinte, nu asta mă-ntreb! Mă-ntreb dacă ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Imoral este un om care încalcă o lege morală... Dar ăștia n-au încălcat nici o lege morală... pentru simplul motiv că nu știu ce-i aia morală... Adică sînt amorali... și deci n-au nici o vină... Octav: Hai, las-o, Socrate...! Sofisme...! Dialectică trasă de păr! Filosofie de tribunal! Groparul: Fugarule, tu știi ce-i aia morală? Octav: Hai, lasă... Groparul: Bine, văd că știi... Bravo! Atunci spune-mi și mie ce fel de morală e aia care dă voie turcului să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
generic denumite Gheorghe Popescu 1 și Gheorghe Popescu 2, doi actori de vîrsta a treia, contemplîndu-se unul pe celălalt, cu ironie și solidaritate, într-un fel de tango ciudat al vieții și al morții, sau, altfel spus, într-o subtilă dialectică a lucrurilor ce au fost, sunt și vor fi. Asta pentru că în locuința lui Popescu 1nu este foarte clar dacă locuiește numai timpul prezent. Mai ales că atunci cînd în vizită vine Popescu 2, cel ce furnizează mereu deplasările spre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
heteronomă, în același timp; înțeleasă ca "reprezentare", "reproducere", "reflectare", imaginea își întemeiază propria existență pe alteritatea obiectualului înstăpânit. Plecând de la această conceptualizare a realului, s-a stabilit o tipologie filosofică a imaginii 5: 1. Imaginea-copie caută sensul absolut, născut din dialectica vizibil/invizibil; 2. Imaginea-model este reprezentarea logică a realității; 3. Imaginea-fantomă, ca reprezentare psihică, aparține domeniului memoriei, visului, halucinației; 4. Imaginea poetică imprimă creației umane valențe retorice și estetice. Liant ontologic între latura senzorială și capacitatea intelectivă a naturii umane
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spațiu temporal, dar și o temporalitate spațială. "Categorie a imaginarului" 105, mitul se structurează polifonic, instanțele discursive fiind realizate de text, muzică și dans. Liantul structural dintre cele trei instanțe semantice este construit pe baza a trei elemente: repetiție, ritmicitate, dialectică (coincidentia oppositorum). Supus prezentificării continue, mitul re-semantizează constant înțelesurile primare, pe baza binarității continuitate / discontinuitate. Muzica, " acea meta-erotică a cărei funcție este de a împăca, întotdeauna, contrariile" 106 creează, împreună cu dansul, un alt ritm cosmic, generând pulsația lăuntrică a formelor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Asociat cu Vishnu și cu Shiva, Șarpele Cosmic, aflat la baza axei lumii, paznic al nadirului, simbolizează "dezvoltarea și resorbția ciclică". Astfel, șarpele Uroboros, care își mușcă propria coadă, înconjură creația cu un cerc continuu, având rol apotropaic.335 Reprezentând "dialectica materială a vieții și morții, moartea ce iese din viață și viața izvorâtă din moarte" (Bachelard), amintind de imaginea cercului, șarpele Uroboros este un "animator universal", el este cel care creează timpul, viața, dar și pe sine însuși. Șarpele reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Flammarion, Paris, 1966. COMAN, Mihai, Introducere în antropologia culturală, Mitul și ritul, Editura Polirom, Iași, 2008. COPANS, Jean, Introducere în etnologie și antropologie, traducere de Elisabeta Stănciulescu și Ionela Ciobănașu, Prefață de Dumitru Stan, Editura Polirom, Iași, 1999. DASCĂLU, Crișu, Dialectica limbajului poetic, Editura Facla, Timișoara, 1986. DEBRAY, Régis, Vie et mort de l`image, Une histoire du regard en Occident, Édition Gallimard, Paris, 1992. DONOSE, Vasile, Imaginarul real, Editura Muzicală, București, 1990. DURAND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, traducere de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]