1,929 matches
-
bine n-o să mai râdă deloc. Nu e obligatoriu să fie iarăși rău." "Ba da, doamnă, zise Micu. Se prepară!" "Ce anume?" "Înlăuntrul binelui, zise Micu, se prepară răul și vițăvercea, își aduse el aminte de Marius Chicoș Rostogan. E dialectic! Nu e așa, doctore?" adăugă el clipind des ca să-și ascundă ironia, dar Salanțiu înțelese că i se adresa lui și răspunse: "Așa este, și eu mă gândesc câteodată când scot afară un nou-născut: ia uite-l, a ieșit, își
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înțelese că i se adresa lui și răspunse: "Așa este, și eu mă gândesc câteodată când scot afară un nou-născut: ia uite-l, a ieșit, își începe acum drumul spre moarte, de-aia orăcăie așa de tare, săracu`..." " Nu e dialectic deloc ce spui dumneata, colega, zise Vaintrub adresîndu-se lui Ion Micu. Are dreptate doamna, această alternare a binelui cu răul nu se produce fără un proces adesea violent și adesea cu rezultate imprevizibile: după rău să fie și mai rău
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
devină posibile. Pe de altă parte, are loc o lărgire progresivă a conștiinței literare ca rezultat al extinderii cunoașterii literaturilor nordice, orientale, „exotice” și ideea de literatură începe să fie gândită ca o totalitate cu părți spațiale distincte, asociate totuși dialectic. Literatura universală reprezintă totalitatea literaturilor naționale în timp și spațiu. Universalitatea literaturii, descoperire a secolului al XVII-lea, începe acum să-și pună probleme specifice. Sporirea conștiinței naționale atrage în mod inevitabil și intensificarea conștiinței istorice a literaturi. Ultimul moment
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
vedere literatura constituie o forță, un agent social, arta de a scrie e privită ca o armă. Nu fără urmări în spațiul literaturii este și concepția marxistă despre suprastructură, existență socială și conștiință socială, definirea literaturii din perspectivă materialist-istorică și dialectică. Literatura ca formă a acțiunii sociale devine de altfel o adevărată teză pe care pozitivismul (A. Comte) și socialismul (P.J. Proudhon) o vor sistematiza. Unele observații sunt vechi, întâlnite și pe parcursul perioadelor anterioare, dar sunt reformulate într-un spirit nou
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și de ce crede. Construcția și prezentarea unei opinii se sprijină, așadar, pe argumente. Taxonomii ale tipurilor de argumente se regăsesc încă de la Aristotel, care, în Topica și în Retorica, construiește criteriile pe baza cărora va împărți argumentele utilizate în raționamentele dialectice și demonstrative. Alte încercări au mai avut, în contemporaneitate, Perelman și Olbrechts-Tyteca54, Pierre Oléron55. Însă, ca mod de organizare și ca adecvare la specificul discursului jurnalistic, utilizăm clasificarea tipurilor de argumente realizată de către Constantin Sălăvăstru: argumente bazate pe fapte, pe
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de cancelarie și liturgică 1. Există, desigur, și factori economici, dincolo de cei ce țin de prozelitismul religios, care și-au adus aportul la instituționalizarea limbii române ca limbă oficială. P.P. Panaitescu, aflat în faza de biografie intelectuală tributară doctrinei materialismului dialectic după ce trecuse mai înainte prin cea a naționalismului critic interbelic și mai apoi prin cea a naționalismului fanatic exprimat în crezul legionar arată că ridicarea unei noi pături sociale de români transilvăneni orășeni alcătuită din boieri, boiernași, producători, meșteșugari și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
M. Foucault (1999) nu există discursuri singulare disparate, ci cheaguri interrelaționate de formațiuni discursive. Aceste blocuri discursive sunt alcătuite din întregi corpusuri de cunoaștere care creează obiectul în numele căruia vorbesc. Mai exact, între formațiunile discursive și realitatea socială există o relație dialectică: realitatea socială stimulează constituirea unor corpusuri de cunoaștere care să o descrie, însă acestea afectează prin însăși articularea lor realitatea descrisă. Accentul cade mai pregnant pe forța discursurilor de a fasona realitatea pe care se presupune că o reflectă. Analiza
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
modelului sovietic. Ideologia internaționalistă a comunismului timpuriu recomanda păstrarea ancorării în universalitate a istoriei provinciale a poporului român. Manualul lui Roller respectă acest dictat internaționalist, istoria națională fiind încastrată în ritmurile istoriei universale. În cel mai pur stil al materialismului dialectic, istoria societății omenești este divizată în cinci orânduiri fundamentale, forța motrică ce asigură propulsia dintr-o orânduire în alta fiind lupta de clasă. Tabel 26. Periodizarea marxistă a istoriei universale și a celei naționale Orânduirea socială Istoria universală Istoria națională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dramatică, drept tragedia originală a proto-românității abandonată de imperiul-mamă în fața barbarității, este acum revăzută ca o eliberare. Independența. Până la momentul de ruptură produs de istoriografia comunistă, ideea independenței românești se confunda cu ideea independenței politice. În noua paradigmă a materialismului dialectic, "neatârnarea politică" a fost înlocuită cu "independența economică". În prefața programatică a manualului, se specifică faptul că adevărata istorie științifică a României trebuie să redea "lupta de veacuri a poporului împotriva exploatării, pentru libertate și independență națională și care să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
semantică clasială. În viziunea istoriografiei naționaliste interbelice, construirea statului național unitar român, mai întâi prin tentativa eșuată de la 1600, apoi prin unirea din 1859 și finalizată în 1918, a fost văzută ca o concretizare politică progresivă a "duhului național". Materialismul dialectic a înlăturat în totalitate factorul idealist din principiile motrice ale istoriei. Ideea națională a fost astfel eliminată și înlocuită cu principiul material al intereselor obiective de clasă. Construirea statului unitar român, departe de a fi o materializare a vreunei idei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
incipient s-a răsfrânt inevitabil și asupra ideii de spiritualitate românească, până acum identificată exclusiv cu ortodoxia. Această reconsiderare trebuie pusă în contextul mai amplu al programului de ateizare societală demarat de autoritățile comuniste. Din punctul de vedere al materialismului dialectic, religia în general și ortodoxia în particularul românesc a fost un opiu al popoarelor care le-a alterat conștiința de clasă și adormit avântul revoluționar. Acesta este motivul pentru care programele școlare de istoria le cere dascălilor ca "explicând apariție
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
populației autohtone. "Lupta Bisericii ortodoxe împotriva catolicismului a fost o parte integrantă din lupta pentru independență" (Roller, 1952, p. 82). Totuși, la bază stau tot rațiuni funciare, Biserica Ortodoxă fiind la rându-i mare proprietar de pământ. În logica materialismului dialectic, factorii materiali bat întotdeauna factorii spirituali. În 1948, Biserica Unită a fost desființată, episcopii săi depuși din funcție, iar întreg patrimoniul, inclusiv enoriașii, a fost transferat Bisericii Ortodoxe Române. Persecutarea Bisericii Unite, culminând cu desființarea prin decret a instituției ecleziale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și a misiunii istorice a națiunii chiar și în orânduirea utopică a comunismului. Soteriologia comunistă adoptă o față națională, metamorfozându-se într-o soteriologie național-comunistă. Deși Marx a proorocit sfârșitul destinului națiunii în istorie, "analiza dezvoltării sociale în lumina materialismului dialectic și istoric demonstrează că națiunea nu și-a încheiat rolul în istorie. Dimpotrivă, viața atestă cu putere că națiunea, statul național, sînt chemate să aibă în continuare, pentru o lungă perioadă de timp, un rol de mare însemnătate în societate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
național independent, pe de o parte, și solidaritatea și colaborarea dintre țările socialiste, internaționalismul proletar pe de altă parte, sunt două laturi ale construcției socialismului care nu numai că nu se exclud, ci, dimpotrivă, se află într-o strînsă unitate dialectică" (p. 146). Contradicția ideologică este dizolvată în unitate dialectică! Oricine crede contrariul săvârșește o "gravă eroare". Iar "orice alt mod de abordare a acestei probleme negarea rolului națiunii, opunerea acesteia internaționalismului sau invers este greșit și dăunător" (p. 147). Turnura
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
colaborarea dintre țările socialiste, internaționalismul proletar pe de altă parte, sunt două laturi ale construcției socialismului care nu numai că nu se exclud, ci, dimpotrivă, se află într-o strînsă unitate dialectică" (p. 146). Contradicția ideologică este dizolvată în unitate dialectică! Oricine crede contrariul săvârșește o "gravă eroare". Iar "orice alt mod de abordare a acestei probleme negarea rolului națiunii, opunerea acesteia internaționalismului sau invers este greșit și dăunător" (p. 147). Turnura naționalistă pe care a luat-o comunismul matur a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prestigiu și legitimitate formelor statale curente. A doua evoluție notabilă ține de auctorialitate: numele autorilor manualelor școlare de istorie publicate în perioada regimului comunist nu apar pe copertele cărților, ci doar pe pagina de gardă. Însă, dată fiind "științificitatea" materialismului dialectic, ce rost ar și avea să apară numele autorilor, devreme ce glasul obiectiv al marxism-leninismului nu are nevoie de "portavoci" auctoriale pentru a se face auzit? Fiind produsul absolut al științei obiective, istoria României nu are nevoie de autori. În
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
regimul național-comunist. Addendum: Cultul personalității. Moartea prematură a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1965 a pus capăt cultului personalității început deja să se coaguleze în jurul figurii sale. Programa școlară de Istorie pentru clasele VIII-XI (1952), deși sublinia preceptul ortodox al materialismului dialectic care stipula rolul hotărâtor (dacă nu cumva chiar exclusiv al) maselor în istorie, creează totuși o breșă în fortificația dogmatică, semnalând importanța personalităților în istorie. Odată această fisură creată, programa stipulează că "O deosebit de mare importanță instructivă și educativă pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
inerției discursive (1991-1997), în care este menținut principiul manualului unic, fapt care perpetuează monofonia discursului istoriografic pe același schelet analitico-interpretativ articulat în faza național-comunismului, din care sunt înlăturate vertebrele explicit comuniste (cum ar fi referirile la PCR, limbajul specific materialismului dialectic etc.); ii) perioada pluralizării (post 1998), în timpul căreia se conturează o "piață a memoriei colective" (Zub și Antohi, 2002, p. 122), fapt care conferă discursului istoric școlar note de polifonie. Democratizarea societății românești a adus multiperspectivismul în conceptualizarea trecutului. Imaginea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este dat, ca atare, de un scop foarte precis: acela de a impune un anumit tip de politică, o anumită formă de dominație. În plus, așa cum am specificat anterior, tot ceea ce nu se supune criteriilor de științificitate elaborate de materialismul dialectic și istoric marxist este ideologie. Prin urmare, ideologia se opune științei (reprezentate numai de marxism), idee ce a atras critici nuanțate din partea unor teoreticieni contemporani 20. În pofida acestora, alți teoreticieni au susținut că înțelegerea marxistă a conceptului de ideologie nu
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
nuanțate din partea unor teoreticieni contemporani 20. În pofida acestora, alți teoreticieni au susținut că înțelegerea marxistă a conceptului de ideologie nu este una negativă, întrucât Marx nu a împrumutat termenul de la ideologii francezi pentru a-l orienta împotriva teoriilor rivale materialismului dialectic. Dimpotrivă, "rolul termenului "ideologie" era cel de a denota toate acele suprastructuri mentale prin care oamenii ajung să fie conștienți de existența lor socială, politică și mentală. Ca atare, nu avea o conotație negativă (...)"21. Mai mult, anumiți autori susțin
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
se poate exprima prin: leziuni locale, regionale - cuprind o structură anatomică delimitată (parte de organ, organ, regiune anatomică) și leziuni generale - cuprind concomitent mai multe regiuni sau chiar întreg organismul. Între leziunile locale și cele generale se instalează anumite corelații dialectice. Pe parcursul bolii, indiferent de nivelul leziunilor (atomic, molecular, subcelular, celular), de debutul bolii (cu leziuni localizate sau generalizate), are loc o îmbinare de leziuni locale și generale prin generalizarea modificărilor locale și localizarea modificărilor generale. În acest context, orice boală
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
moment conștient de dinaintea crizei, i se întâmpla să apuce a-și spune clar și conștient: „Da, pentru acest moment merită să-ți dai viața toată!“, atunci, firește, acest moment în sine prețuia cât viața toată. De altfel, nu susținea partea dialectică a concluziei sale: abrutizarea, bezna sufletească, idiotismul stăteau în fața lui ca o clară consecință a acestor „clipe superioare“. Desigur, nu s-ar fi apucat de polemizat la modul serios. În concluzie, adică în aprecierea pe care i-o acorda acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism. Există, însă, și o diferență esențială față de materialismul dialectic și istoric. Acesta nu făcuse decât să înlocuiască pe Dumnezeu cu materia. Se înscria, altfel zis, în tradiția metafizicii occidentale, deși credea într-un salt de eră geologică în comparație cu aceasta. Iată de ce materialismul, la rându-i, a jubilat la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pas mai departe, ieșind în întâmpinarea atât a excesului sofianic blagian și al teologilor ruși moderni, cât și a apofatismului occidental, primii putând confunda natura cu Dumnezeu (la modul panteistic), celălalt amenințând cu desfacerea lui Dumnezeu de ființe, încât teologia dialectică a lui Karl Barth și a școlii sale a putut vorbi de un deus absconditus, mulat pe spiritul schizoid european, introdus de filosofia lui Kant. Înlocuitorii cosmosului cu haosmosul pleacă de la constatarea că lumea e "dirijată" de hazard, iar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-se de chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Or, a întoarce spatele Zeului, cum pretinde Foucault, înseamnă a regresa în nimic și în Nimeni, renunțând a mai deveni Persoană. Iar Foucault mai comite o eroare, indusă, ce-i drept, de teologia dialectică: el crede că Dumnezeu întoarce spatele creaturii, ascunzându-se, când adevărul e totdeauna altul: numai omul are libertatea de a întoarce spatele Creatorului, spre propria-i pierzanie. Se vede cum teologia părintelui Stăniloae e cu un pas "eonic" înaintea filosofilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]