131,446 matches
-
nu-i dau pace nici cititorului. * Florin Ioniță, eminent profesor de limbă și literatura română, comentează cu umor în VINERI (suplimentul literar al revistei DILEMĂ din iulie 1999) bibliografia obligatorie pentru "examenele examinatorilor": "Cartea domnului Vasile Teodorescu, apărută la Editură Didactica și Pedagogica în anul 1979 are drept subiect Compunerile-corespondentă și cu destinație oficială. Acestea (compunerile-corespondentă) aflăm din prefață sunt frecvent întâlnite în relațiile interumane și în întreaga viață social-economică și culturală a țarii. De aceea viitorii cetățeni trebuie să recunoască
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17773_a_19098]
-
viitoarea încremenire în ipostaza de poet al neamului, al cărui nume va fi atașat pe parcursul secolului trecut, nu fără concursul binevoitor al posesorului, la orice eveniment sau manifestare a specificului național? Deocamdată pare să contrarieze această emblemă și toate poncifurile didactice rezistente și astăzi, cei doi puțind fi surprinși "alergând în jurul mobilelor, ca niște copii de școală". Pe masura ce intimitatea se concretizează în frazele jurnalului, denunțul modelelor comportamentale și al convențiilor literare e tot mai vizibil: "ne-am iubit firesc, am vorbit
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
românească sau rusească, marile sinteze au lipsit cu desăvîrșire. În toată această perioadă nu a apărut nici o istorie adevărată a artelor plastice europene, nici o sinteză dintre cele care în Occident apăreau cu zecile. Singurele sinteze care circulau, totuși, erau unele didactice și de popularizare, cum ar fi cele semnate de Mihail Alpatov sau Elie Faure, ori cele autohtone, școlarești de-a dreptul, ale lui Golfin sau Sutter. Manualul lui G. Oprescu, serios și cuprinzător pentru vremea lui, era demult scos din
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
posibilitatea să-ți scrii opera în germană, o limbă foarte răspândită, de mare tradiție literară, de ce ai ales totuși romanșa ca mijloc de exprimare în scris? Toată viața am fost profesor secundar de germană, e-adevărat. La începutul carierei mele didactice am predat romanșa doar un an, iar după pensionare am lucrat din nou cu limba mea maternă la Școala normală de fete și la universitate, unde aveam un curs de limbă și literatură romanșă prezentat însă tot în germană. Ca
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
verde de albastru, un onorabil inspector financiar voia să mă convingă nu de mult că Nichita mînca și dormea poezește. E bine, e rău? Vorba lui Moromete, depinde de facultăți. Antologia realizată de Alex. Ștefănescu e foarte utilă, în scopuri didactice și nu numai. Orice cititor de poezie va fi satisfăcut să aibă posibilitatea să treacă prin toate volumele lui Nichita Stănescu într-o singură carte (antologia alcătuită de Alexandru Condeescu în 1985 e mult mai voluminoasă, cuprinde două volume, imposibil
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
cel puțin la fel de periculoase. Analiza se poate extinde la discursul istoriei literare și al îngrijirilor de ediții. Cu riscul de a ieși din cadrul analizei lingvistice, trebuie să amintesc aici de numărul mare de ediții (pentru publicul larg sau cu destinație didactică) inutilizabile, din cauza omisiunilor și a impreciziei afirmațiilor pe care le cuprind. Un exemplu dintre atîtea, care mi se pare absolut reprezentativ pentru strategia de a ascunde sub parafraze retorice, sub metaforism și citate, o serie de omisiuni esențiale provine dintr-
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
trebuie demonstrat din aproape în aproape, cât mai aplicat pe text. Sunt urmărite cele mai mici variațiuni, importanța lor fiind demonstrată convingător. Foarte interesant este capitolul "Arta criticului", unde un loc important îl ocupă portretistica lovinesciană; exemplele sunt savuroase - analizele didactice ale unui anume Botez intră într-un mic dialog parodic: Dar nu găsiți acest dialog profund caracteristic?" - îl găsim. "Și cât e de sugestiv dialogul acesta..." - e, într-adevăr, sugestiv. Nu e oare acest portret al Floricăi, o pânză de
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
parte din criticii situați de el în cea de a treia generație maioresciană l-au invocat ca pe o minte luminată, în stare să-i sprijine în propria bătălie contra obscurantismelor la modă. Readucerea lui Maiorescu în librării și programe didactice, după articolul lui Liviu Rusu din 1963, a reprezentat, desigur, o nobilă recuperare, dar nu însoțită neapărat de conștiința clară a unei alternative ideologice la confuzia căreia proletcultismul îi dăduse naștere și pe care o întreținea cu mare grijă. în
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
o tonalitate perfect definită de sintagma "râsu'-plânsu'", a unui tânăr prozator din Iași, Andrei Valachi. Autor al unui manifest intitulat "De ce părăsesc România", difuzat pe internet (ca și textul din care voi cita), Andrei Valachi reprezintă un caz aproape didactic al felului în care un român onest ajunge, în doar câțiva ani, confruntat cu un aparat social imbecil, să-și piardă orice iluzie, sfârșind prin a-și lua lumea în cap: "în 1995 am terminat facultatea și mi-am luat
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
Eugenia Vodă Fight Club e un exemplu, de o limpezime aproape didactică, a situației: "cum poți să strici un film care avea toate șansele să fie bun!" În magma cenușie și indigestă a peste două ore de proiecție descoperi idei strălucite și mostre de bravură regizorală, care ar fi meritat o soartă
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
pentru impaciență și neînțelegere. Ca suprem argument în favoarea dreptului său de a nu fi la post cînd nu vrea, sau chiar de a nu-și face defel datoria, m-a întrebat ce meserie am. La răspunsul meu, oarecum șovăielnic - cadru didactic la universitate - a triumfat: "Păi la dvs. lucrurile merg mai rău ca oriunde, de cînd lumea sînteți în grevă! Ce pretenții aveți de la mine?" Nu găsesc nimic mai șocant decît să fii umilit pentru a deține o funcție în universitate
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
personale. Uzul său actual mi se pare a avea două explicații principale: una este existența unor surse literare; cuvîntul apare de altfel la Creangă ("o sturlubatecă și ...o leneșă de fată ca aceasta", de unde e preluat și difuzat pe canale didactice: glosare, comentarii, analize. A doua explicație e mai puțin certă; cred totuși că fonetismul special, combinația expresivă de sunete care poate ridica chiar dificultăți de pronunție și nu e lipsită de un anumit simbolism fonetic, tipic cuvintelor calificative, mai ales
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
predat ca profesor 12 ani, căci am fost numit profesor plin la 40 de ani. La 52 de ani mi-am spus că-i momentul să mă opresc, fiindcă sunt destui tineri care pot face munca asta. Știu că activitatea didactică e o carieră sigură, dar eu eram atras de alte domenii: televiziune, jurnalism, literatură. Cariera didactică e frumoasă și oferă multe satisfacții, dar eu mi-am dorit să fiu liber, am alt ritm de viață și nu-mi place să
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
52 de ani mi-am spus că-i momentul să mă opresc, fiindcă sunt destui tineri care pot face munca asta. Știu că activitatea didactică e o carieră sigură, dar eu eram atras de alte domenii: televiziune, jurnalism, literatură. Cariera didactică e frumoasă și oferă multe satisfacții, dar eu mi-am dorit să fiu liber, am alt ritm de viață și nu-mi place să-mi pierd timpul cu probleme administrative: structuri, reorganizări, restructurări și așa mai departe. Sigur că cineva
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
Eminescu, cu o stăruință ce durează de aproape patru decenii. Paginile de istorie literară ale lui Grațian Jucan se încadrează în ceea ce Perpessicius numea "mențiuni" de istorie literară. Ele sunt contribuții oneste și informate, expuse cu o rigoare și claritate didactice. Reluate, multe dintre ele, din revistele literare, sunt, de data aceasta orânduite în așa fel încât să ilustreze tema abordată: Eminescu și Ardealul, în cercetarea căreia a găsit îndemnuri fie în opera poetului, fie în puținele mărturisiri autobiografice din publicistica
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
etimologismul învățatului blăjean Cipariu, pe care-l ascultase în anii de liceu. Septimiu Albini a fost mai ales un dascăl. Alcătuind o monografie a Școlii de fete a Asociatiunii o recomandă pentru condițiile civilizate de studiu și pentru calitatea prestației didactice a profesorilor. Unele dintre observațiile sale, nu puține, pot interesa și învățământul actual. Întrebându-se în ce limbă facem instrucțiunea copiilor noștri, Septimiu Albini este de acord cu studiul unor limbi de cultură și civilizație pentru lărgirea orizontului de pregătire
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
Bărboi În suplimentul "Dilemei", VINERI, din aprilie, am citit două articole complementare despre literatura română în învățămîntul gimnazial și liceal, materiale ce ar trebui neapărat avute în vedere de subalternii d-lui Andrei Marga. Dacă mafia manualelor perpetuează vechile clișee didactice și le impune în grilele de examene, cenzurînd interpretările personale ale elevilor, creativitatea, inteligență și apreciind doar memorarea unor "comentarii" stupide prefabricate, dezgustul adolescenților pentru "materie" (rămasă la propriu doar materie) este în bună măsură explicabil. În primul dintre articole
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
exclusivă, d-nele și d-nii profesori fredonează prin cancelariile Patriei: ace bine ca esti, ce mirare că sînta". Și ni se dau și incredibile mostre de comentariu-kitsch din sinteze devenite norme de evaluare la Bac. Concluzia tînărului profesor e amară: "Idiosincraziile didactice devin criteriile esențiale de evaluare, iar încremenirea în proiect, valoare canonica. Cît privește interpretările personale ale elevilor, ce să mai vorbim. Aprecierea lor ține, încă, de o avangardă a sistemului nostru educațional." * Cel de al doilea articol,Tema și variațiuni
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
realismul ăîntoarcereaă lui Mendoza la asemenea caracteristici - ca și la schemă picaresca - este însă mai degrabă un rétro postmodern, decât o preluare literala. De aceea, din întreg arsenalul artistic al modernității, romancierul spaniol păstrează efectul ădistantăriiă : nu însă în sensul didactic în care îl concepea Brecht, ci într-acela al ironiei, sau mai bine zis al ămetaironieiă - specific postmoderne - care (arată Octavio Paz) pune contrariile să comunice între ele și suspenda opoziția ce le separă. Nemăsura sceleraților din Orașul minunilor și
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
fără crispări regionaliste, expoziția a fost concepută că un dialog firesc, purtat cînd în coduri asemănătoare, cînd în perspective diferite, așa cum decurge el din însăși ordonarea lucrărilor și din încadrarea lor în timp. Construită după criterii oarecum exterioare, logice și didactice în aceeași măsură, adică după criterii tematice, iconografice și cronologice, expoziția s-a închegat cu o foarte mare acuratețe, în ciuda cantității și a diversității materialului vizual. Portretul, peisajul, scena de gen, natură moartă, compoziția și compoziția abstractă, cu nenumăratele lor
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
lui Teodor Murăsanu: profesorul, animatorul cultural și poetul. Despre primul aspect al personalității sale vorbesc elevi din perioada interbelică și discipoli mai noi, ca Aurel Podaru, care l-a cunoscut în ultima parte a activității, subliniindu-se pe langă probitatea didactica și marea lui omenie. Ca profesor, Teodor Murăsanu rămâne exemplar și azi prin acea căldură afectiva a lecțiilor de literatură, prin dragostea și înțelegerea pentru elevi, prin îndrumarea și stimularea inclinațiilor literare ale școlarilor săi. ESTE animatorul cultural al vieții
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
trimise lui Aurel Podaru. Cele mai multe sunt de la Romulus Demetrescu și confirmă o prietenie literară ce s-a prelungit în anii grei de dupa al doilea război mondial, cănd criticul vechilor "Pagini literare" mai nădăjduia în apariția unei publicații literare a cadrelor didactice în care să publice și Teodor Murăsanu. Cam prețioase și narcisiste epistolele trimise de Pavel Bellu, protocolare cele de la A. Banciu, Radu Brates și Nae Antonescu, revelatoare pentru omenia îndrumătorului literar, conducătorul cenaclului literar "Pavel Dan" până aproape de sfârșitul vieții
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
doi autori amintiți au o poziție protocronică, confirmînd perenitatea momentului străromân în planul universalității. (Sic!)"). Ilustrînd de la cap la coadă venerabilul adagiu Finiș coronat opus, cartea nu pare să fi beneficiat de oficiile unei minți lucide, conștiente că un instrument didactic se cade să aibă obiective precise și strategii pe măsură. De altfel, majoritatea autorilor români de manuale nu dau semne că s-ar adresa unor elevi în carne și oase ai erei mediatice, încercînd să-i ispitească la exercițiul cititului
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
de literatură (ajunsă la al V-lea tom) și calificată mustrător drept "eseu (?!!) grăitor pentru aspirația autorului spre construcțiile teoretice ample". Din nefericire, departe de a fi un accident, manualul în discuție este simptomatic pentru o gamă completă de instrumente didactice inepte care, în decadă - zisă - post-comunistă, continuă să tortureze sadic generații de elevi inocenți. Dincolo de orice diferențe minore, în chestiunile cu adevarat esențiale ele trădează o convergență alarmantă. De pildă, toate mutilează pînă la desfigurare o serie de scriitori însemnați
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
care resimt în fața manualelor cam aceeași stupoare pe care o încercăm cu toții în ultima vreme, luptîndu-ne cu formularele de plată a impozitelor. CEL MAI șocant aspect al tuturor manualelor de literatură rămîne însă capitolul naționalist mesianic acumulat în matrițele limbii didactice de lemn. În loc să stimuleze motivația de lectură și creativitatea elevilor, retorica educativa în uz pare a avea un scop unic: să acrediteze ireversibil ipoteza superiorității culturale a propriei nații - poporul ales, care a găsit, cu mult înainte de alții, piatra filosofala
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]