1,367 matches
-
Cererea, însă, nu a intrat în sfera preocupărilor ministrului, deși episcopia deținea fondurile necesare, iar referentul școlar George Popa întocmise un plan de învățământ. În același an, 1882, s-a intervenit pe lângă baroneasa Ifigenia Sina din Viena pentru a dona diecezei o parte a intravilanului său din Arad pentru construirea unei clădiri noi pentru Institutul teologic-pedagogic. Noua clădire a fost construită până în anul 1885, iar din anul școlar 1885-1886 institutul s-a mutat în noua clădire. În toată perioada cât a
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
încă în Lituania. Cu toate acestea, Ordinul a reușit cu greu să-și susțină cauza acestei cruciade și s-a confruntat cu amenințarea tot mai mare a Regatului Poloniei și Lituaniei, o alianță cu adevărat creștină. Vladislav a sponsorizat crearea Diecezei a lui Vilnius sub episcopul Andrzej Wasilko, fostul duhovnic al Elisabetei a Ungariei. Episcopia controla o mare parte a Ordinului Teutonic, care era subordonat scaunului din Gniezno și nu celui din Königsberg. Probabil că decizia nu a îmbunătățit relațiile lui
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
și înscăunat în Catedrala din Iași la 14 aprilie același an. Ca motto pe stema episcopală și-a ales textul: "„Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul“" (Beatus populus cuius Deus Dominus) (Ps. 143, 15). În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iași, episcopul Durcovici a desfășurat o activitate pastorală istovitoare, vizitând parohiile din Moldova și îndemnându-i pe credincioși să-și păstreze credința. Astfel, gândindu-se la timpurile care aveau să vină când mulți dintre credincioși vor rămâne fără preoți
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
preoților și a sătenilor pentru respectarea liniștii și a păcii, ferindu-se astfel de a provoca autoritățile comuniste. Cazul Durcovici rămâne unul dintre cele mai dramatice din istoria Bisericii din România. Perioada 1948-1949, în care s-a aflat la conducerea Diecezei de Iași, a fost una de confruntare deschisă cu regimul comunist, iar episcopul Durcovici și-a făcut pe deplin datoria. Astfel, el a inițiat unele acțiuni menite să asigure continuitatea Bisericii, acțiuni bazate pe îndemnul adresat credincioșilor de a păstra
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
și-a susținut în anul 1972 licența în teologia universală în limba germană, tema disertației a fost: "Conciliul Vatican II și Euharistia". A fost sfințit preot de către episcopul Áron Márton la 13 aprilie 1969 în Catedrala din Alba Iulia pentru Dieceza de Satu Mare. Aproape de îndată a primit însărcinări deosebit de importante în cadrul ierarhiei bisericii catolice. În perioada 1 septembrie 1969-31 iulie 1970 a îndeplinit funcția de secretar al Ordinariatului Romano-Catolic de Satu Mare. În continuare a studiat, în perioada 1972-1974, la Institutul Biblic
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
de la Șumuleu Ciuc, județul Harghita, fiind efectuată de către nunțiul apostolic extraordinar Francesco Colasuonno, asistat de către episcopul Lajos Bálint de Alba Iulia și de episcopul emerit Antal Jakab de Alba Iulia. La 10 mai 1990 este numit și vicar general al Diecezei de Alba Iulia. În noile condiții în anul 1991 și-a reînceput activitatea Conferința Episcopilor Catolici din România. Excelența Sa a fost cel care a deținut funcția de secretar al acestui corp bisericesc (15 aprilie 1991-27 septembrie 1993). Este membru și
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
cu acuzații. Între cele patrusprezece persoane condamnate, Părintele Vasile Lucaciu a primit cea mai mare pedeapsă: cinci ani de închisoare. Pentru a potoli orice urmă de reacțiune, guvernul maghiar a interzis, în 1895, orice activitate a Partidului Național Român. Înființarea diecezei greco-catolice de Hajdúdorog, cu majoritatea parohiilor de limbă maghiară, a fost percepută drept una din cele mai grele lovituri suportate de Biserica Română Unită din Transilvania. Lupta pentru înființarea Episcopiei de Hajdúdorog a fost treptată. La început a fost dusă
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
În acest timp, în părțile Chioarului, alți 12 preoți, și ale Sătmarului alți 58, în frunte cu protopopul din Ruseni, au aderat la unire, solicitând jurisdicția episcopului Camillis de Muncaci. Făcând vizitații canonice, cu deosebire în părțile mai “fierbinți” ale diecezei, episcopul Athanasiu Anghel s-a convins de rezistența unor preoți, cum au fost cei din Țara Hațegului, care se socoteau uniți cu calvinii, sau cei din părțile Brașovului și Făgărașului, mult timp scoși de sub jurisdicția Bălgradului, s-a hotărât să
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
să contracareze acțiunile episcopului ortodox Șaguna de a-i atrage la schismă pe românii din Transilvania. La 23 mai 1850 Sfântul Scaun și-a făcut cunoscută opinia către primul ministru Felix zu Schwarzenberg, susținând necesitatea numirii unui nou ierarh în dieceza română unită cât mai curând, "pentru evitarea oricărei defecțiuni". Interes pentru ocuparea cât mai rapidă a scaunului vacant au manifestat înșiși românii uniți, întrucât vacanța prelungită putea avea drept consecință treceri la Biserica Ortodoxă. Așa fiind, imediat după suspendarea episcopului
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
cincilea copil din cei opt copii ai părinților săi care erau o familie de muncitori. Cursurile școlii elementare le-a urmat în localitatea natală Ferneziu, mai apoi devenind absolvent al Liceului Teoretic "Gheorghe Șincai" din Baia Mare. A fost admis în Dieceza romano-catolică de Timișoara pentru a urma studii teologice la Institutul Teologic Romano-Catolic de la Iași, unde a fost înscris ca student teolog în anul 1957; dar, din dispoziția Departamentului Cultelor de la București, a fost exmatriculat în același an pe motivul că
Alexandru Mesian () [Corola-website/Science/303270_a_304599]
-
a celor care doreau acest lucru și care nu au vrut să rupă legăturile lor cu Biserica Catolică, în pofida persecuției și a interdicțiilor la care erau supuși; acestea le făcea atât în Baia Mare cât și în alte localități din teritoriul Diecezei de Maramureș. O altă preocupare pastorală în aceeași perioadă a fost formarea tinerilor preoți. În această perioadă a făcut pastorație atât în zona sa natală cât și în satele din Maramureșul istoric și din Țara Oașului, în vremea în care
Alexandru Mesian () [Corola-website/Science/303270_a_304599]
-
Ortodoxă Română. La 7 februarie 2004 a primit din partea Președinției României Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Comandor - categoria G Culte. Sunt de remarcat bunele și stabilele raporturi dintre Episcopia Lugojului și instituțiile administrative și culturale locale și din teritoriul Diecezei Lugojului. În ziua de luni, 15 august 2005, la sediul Primăriei Municipiului Lugoj a avut loc o ședință festivă a Consiliului local, eveniment în cadrul căruia Preasfințitul Părinte Alexandru Mesian, Episcopul român unit cu Roma, greco-catolic al Lugojului a primit titlul
Alexandru Mesian () [Corola-website/Science/303270_a_304599]
-
Onoare" al Municipiului Lugoj, în urma hotărârii unanime a membrilor Consiliului local luată în data de 28 aprilie 2005. Acest înalt titlu i-a fost atribuit P.S. Alexandru pentru contribuția adusă la climatul de toleranță interconfesională din Lugoj și pentru afirmarea Diecezei Lugojului atât în țară, cât și peste hotare, ca unic "ambasador" al Lugojului la Vatican. Episcopul Alexandru Mesian a participat la 11 septembrie 1994 la consacrarea lui Ioan Șișeștean ca episcop greco-catolic al Maramureșului. Episcopul Alexandru Mesian a scris lucrarea
Alexandru Mesian () [Corola-website/Science/303270_a_304599]
-
Christ's College, Cambridge, și la Christ Church, și Colegiul Wadham din Oxford, unde a obținut doctoratul. A predat teologia la Universitățile din Oxford și Cambridge, unde a fost decan la Colegiul Clare. În 1991 a fost hirotonit episcop pentru dieceza de Monmouth, iar în 1999 a fost numit arhiepiscop al Țării Galilor. În 2002 a fost ales drept successor al lui George Carey, drept arhiepiscop de Canterbury, și totodată președinte al Comuniunii Anglicane, cu toate că la origine nu făcuse parte din Biserica Angliei
Rowan Douglas Williams () [Corola-website/Science/299493_a_300822]
-
călugărilor, ajutându-i pe aceștia să își definească controlul asupra unor teritorii vaste. Pentru a evita problemele de moștenire, a susținut puternic celibatul, ceea ce a făcut ca episcopii să fie loiali împăratului de la care primeau puterea. În 1007 a fondat Dieceza de Bamberg, un important centru de educație și artă. A murit în 1024, nelăsând urmași, probabil datorită unui jurământ de castitate luat împreună cu soția sa Cunigunde de Luxemburg. A fost ultimul membru al dinastiei ottoniene, fiind urmat de Conrad al
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
(n. 20 septembrie 1908, Erdeiș, comitatul Arad - d. 6 iunie 2003, Timișoara) a fost un cleric romano-catolic, episcop-auxiliar al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara. s-a născut la data de 20 septembrie 1908 în satul Erdeiș, lângă Chișineu-Criș. A studiat mai întâi la Gimnaziul Ordinului Piarist din Timișoara. A absolvit studiile de filozofie și teologie la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
plumbul a cedat pe alocuri și câteva ochiuri de sticlă s-au deplasat. La restaurarea frescelor s-a angajat profesorul de desen Joseph Ed. Krämer, discipol al renumitului timișorean Szappanos Gyula. La inițiativa episcopului Sebastian Kräuter și a directorului cancelariei diecezei, cele 8 vitralii au fost montate pe coridorul de la etajul I al Palatului Episcopal, care, începând din anul 1991, a fost restaurat cu sprijinul R.F.G. Începând din anul 1995, vitraliile strălucesc în toată splendoarea.
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
A fost ascunsă împreună cu alte cărți ale episcopului Ioan Duma și păstrată de diferite persoane de încredere, fiind tipărită abia în anul 2003 . În perioada de după preluarea puterii de către regimul comunist (1948), problema clerului a devenit foarte stringentă atât pentru Dieceza de Iași, ca de altfel pentru întreaga Biserică Catolică din România. De aceea, unii episcopi au propus ca unii din tinerii vrednici de taina Preoției să fie consacrați în clandestinitate ca episcopi, beneficiind de favoruri speciale din partea papei Pius al
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
să fie consacrați în clandestinitate ca episcopi, beneficiind de favoruri speciale din partea papei Pius al XII-lea și prin mijlocirea nunțiului apostolic. Monseniorul Ioan Duma a fost numit de către Papa Pius al XII-lea episcop titular de Iuliopolis (Giuliopoli), pentru Dieceza de Iași, la 16 noiembrie 1948. A fost consacrat ca episcop la data de 8 decembrie 1948, în capela Nunțiaturii Apostolice din București, de către pro-nunțiul apostolic Patrick Gerald O`Hara. Consacrarea a fost secretă și fără asentimentul Guvernului Român, de
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
1987 și 1999, în noua Iugoslavie (formată din Șerbia și Muntenegru), localitatea a fost redenumită Torak (Torac), la începutul anului 2001. Prima atestare documentara a satului datează din anul 1332, Toracul apărând în listele de zeciuieli papale păstrate de Arhivă diecezei catolice din Cenad. Toracul și Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 (Războiul pentru Independență României) Românii din Austro-Ungaria au urmărit cu mare interes și mândrie participarea armatei române în Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, care a fost și Războiul pentru Independență României. Guvernul
Torac, Banatul Central () [Corola-website/Science/304692_a_306021]
-
de avocat, Babeș s-a înapoiat la Arad, unde a funcționat întâi ca profesor și apoi ca inspector al școlilor românești. Tot în acea vreme a fost trimis la Viena cu alți bărbați de încredere, în deputațiune pentru apărarea intereselor diecezei Aradului și ale poporului românesc de la Mureș și Criș. Acolo a rămas pentru ani. La sfârșitul lui 1849 a fost redactor și translator al textului românesc la gazeta oficială în care erau publicate textele de legi imperiale. În 1851 a
Vincențiu Babeș () [Corola-website/Science/303554_a_304883]
-
(n. 26 noiembrie 1870, Morițfeld, comitatul Timiș - d. 4 noiembrie 1954, Timișoara) a fost primul episcop al nou-înființatei Dieceze de Timișoara, după refugiul episcopului Julius Glattfelder la Szeged. s-a născut în satul Morițfeld (azi Măureni, Caraș-Severin), într-o familie de șvabi bănățeni, fiind unul dintre cei 13 copii ai acesteia. Majoritatea fraților săi vor părăsi această lume la
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
vârsta de 36 de ani canonic onorific și decorat cu ordinul pontifical "Pro Ecclesia et Pontifice". Din anul 1911 primește titlul de "Canonicus a latere", ocupând totodată funcția de cancelar episcopal. În urma împărțirii Banatului și implicit a teritoriului aproape milenarei Dieceze de Cenad, în anul 1918, între Ungaria, Regatul României, și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, s-a impus și o reorganizare, cel puțin temporară, a administrației bisericești. Partea vechii Dieceze de Cenad de pe teritoriul României este organizată la 17 februarie
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
episcopal. În urma împărțirii Banatului și implicit a teritoriului aproape milenarei Dieceze de Cenad, în anul 1918, între Ungaria, Regatul României, și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, s-a impus și o reorganizare, cel puțin temporară, a administrației bisericești. Partea vechii Dieceze de Cenad de pe teritoriul României este organizată la 17 februarie 1923 într-o Administratură Apostolică, cu sediul la Timișoara. Astfel, în urma retragerii ultimului episcop de Cenad, Julius Glattfelder, la Szeged, a fost numit la 12 martie 1923 ca administrator apostolic
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
organizată la 17 februarie 1923 într-o Administratură Apostolică, cu sediul la Timișoara. Astfel, în urma retragerii ultimului episcop de Cenad, Julius Glattfelder, la Szeged, a fost numit la 12 martie 1923 ca administrator apostolic al părții revenite României din vechea Dieceză de Cenad, canonicul dr. Augustin Pacha. La 3 aprilie 1927, Mons. Augustin Pacha este numit de către Sf. Scaun ca episcop titular de Lebedus și administrator apostolic al Episcopiei de Timișoara. La 15/27 mai 1927, situația politică neschimbându-se, canonicul
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]