179,431 matches
-
Horia Bernea & Ioana Bătrânu Pavel Șușară Deși complet diferiți din multe puncte de vedere, diferiți ca generație, diferiți ca experiență personală și istorică, diferiți ca prezență imediată și ca dinamică în mediul social, Horia Bernea și Ioana Bătrânu percep similar provocările picturii și înțeleg la fel natura acesteia ca experiment de limbaj și ca probă existențială. Puțini oameni
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
Horia Bernea & Ioana Bătrânu Pavel Șușară Deși complet diferiți din multe puncte de vedere, diferiți ca generație, diferiți ca experiență personală și istorică, diferiți ca prezență imediată și ca dinamică în mediul social, Horia Bernea și Ioana Bătrânu percep similar provocările picturii și înțeleg la fel natura acesteia ca experiment de limbaj și ca probă existențială. Puțini oameni, dacă există cumva și aceia puțini
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
în papagali de colivie. Cu un mimetism indestructibil, regimul de la București a aplicat conștiincios (și la acest capitol) modelul sovietic. Cîțiva novatori afirmați după încetarea oficială a stalinismului s-au văzut integrați sistemului și au început să servească, în grade diferite, politica regimului ce le permisese afirmarea literară. Recalcitranții (pentru că, din fericire, a existat și această rarisimă specie) au fost retrimiși în noaptea de unde ieșiseră, asemenea lui Soljenițîn. Titus Popovici, căruia i se publicase romanul Străinul, s-a simțit obligat să
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
continuă a autorităților, paralel cu discreditarea în ochii intelectualilor adevărați. Există, din păcate, o întreagă legiune de scriitori români care au adoptat în perioada comunistă stilul de comportament Titus Popovici, montînd la nesfîrșit o existență bazată pe double face : în diferite grade, consecințele au fost întotdeauna lamentabile. De puține ori însă eșecul ultim al unei asemenea opțiuni a apărut cu mai mare claritate ca în cazul lui Titus Popovici, autor al cărui talent, vizibil de la prima scriere, s-a ofilit treptat
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
nu prea cu precedentele sale cărți. Seamănă în măsura în care relativismul specific logicii sistemelor fuzzy domină materia epică. Aceeași continuă întrepătrundere a planurilor temporale și spațiale, care face posibilă întîlnirea și comunicarea cvasi-onirică între personaje ce au trăit toată viața pe meridiane diferite, în epoci despărțite de secole sau milenii. Totul este posibil în scrisul lui Constantin Virgil Negoiță. Eroii biblici își fac simțită prezența în istoria omenirii sub chipul unor identități reale din cartea de istorie sau chiar sub cel al unor
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
traducere. Constantin Virgil Negoiță a regîndit, practic, fiecare versiune a romanului în limba respectivă. Iar rezultatul este unul cît se poate de relevant. În limba engleză cuvintele au o cu totul altă sonoritate decît în română, cadența frazei este complet diferită. Poeticitatea textului este pusă mai bine în evidență, de textul redactat direct în limba engleză, ca în acest fragment luat aproape la întîmplare: "The message of the manifest will be clear. Be happy, the Son of God didn't die
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
literar prin transpunerea sa într-o altă limbă. Altfel spus, cui aparține în mai mare măsură un text tradus: autorului sau traducătorului? Constantin Virgil Negoiță demonstrează că, inclusiv cînd este vorba de același text, scris de aceeași persoană în limbi diferite, rezultă două romane care trebuie citite independent unul de celălalt. Dacă și în cazul unui roman se constată diferențe atît de semnificative între versiunile redactate în limbi diferite, ce speranțe mai pot trage cei care se ocupă de traducerea poeziei
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
cînd este vorba de același text, scris de aceeași persoană în limbi diferite, rezultă două romane care trebuie citite independent unul de celălalt. Dacă și în cazul unui roman se constată diferențe atît de semnificative între versiunile redactate în limbi diferite, ce speranțe mai pot trage cei care se ocupă de traducerea poeziei. Este limpede că, oricît de bine făcută ar fi, o traducere nu poate păstra sonul limbii originale și, de cele mai multe ori, nici cadența versurilor. Or, se știe, arta
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
ridică la înălțimea acelora pe care erosul colectiv le poate emana cu mult mai fierbinte decît un vulcan în plină erupție și cu mult mai vîrtos decît speranțele în materie ale Mihaelei Tatu. Cine a avut puțintică răbdare să citească diferitele texte sacre pe care multimilenarele noastre reverii le-au pus în legătură directă cu Creatorul, și cine a avut privilegiul de a contempla șoldurile cutremurătoare și sînii cosmici ai figurinelor neolitice, plastica antropomorfă precolumbiană sau imaginile care argumentează veridicitatea textelor
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
în deceniul '30-'40, va evolua de la o ideologie conservatoare la un liberalism de tip clasic și va visa împreună cu prietenul său Manole Neuman la un partid al "moderaților violenți" și al "conservatorilor în trench-coat" va vorbi - trebuie spus - în diferitele variante ale Jurnalului fericirii, încă din anii '70, deci în plin delir totalitar, de noțiuni precum: "ideea europeană", "unificarea europeană", "Statele Unite ale Europei", "Mitteleuropa" ș.a. "Lord Byron" este un eseu biografic, cu focalizare pe contradicțiile personalității și operei byroniene: "Descindea
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
al cărui discipol este Gabor. Povestea Medeei capătă în acest spațiu cultural, în această Serbie, în acest moment al istoriei, rezonanțe acute. De fapt, toată tragedia se simte acut, imediat, dincolo de timp, de cuvinte, de apartenențe la culturi și civilizații diferite. Călătoria mea spre această Medee a lui Tompa Gabor amestecă destine, suferințe, ceea ce este repetitiv și semnificativ în ele, amestecă disperări, sfîșieri, vinovății, pe care mi le structurează dramatic. Patima insuflată Medeei de Euripide nu s-a diluat. Aș zice
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
Euripide este comprimat, replicile sînt reduse la cîteva sunete sau grupuri de sunete - EII, OII, MOII, MEII, FIIO - un tip de limbaj, altfel decît în Medeea lui Andrei Șerban. Aceleași sunete, spuneam, repetitive, pe care le rostesc personajele în situații diferite, exprimînd stări diferite, raporturi diferite între ele, tensiuni, grade ale conflictului, ură, violență, iubire, durere, revoltă, patimă. Felul în care sînt emise, "interpretate" aceste sunete, rostogolite de protagoniști, de Cor, sunete ale unei visceralități profunde, elementare, un amestec bizar cu
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
replicile sînt reduse la cîteva sunete sau grupuri de sunete - EII, OII, MOII, MEII, FIIO - un tip de limbaj, altfel decît în Medeea lui Andrei Șerban. Aceleași sunete, spuneam, repetitive, pe care le rostesc personajele în situații diferite, exprimînd stări diferite, raporturi diferite între ele, tensiuni, grade ale conflictului, ură, violență, iubire, durere, revoltă, patimă. Felul în care sînt emise, "interpretate" aceste sunete, rostogolite de protagoniști, de Cor, sunete ale unei visceralități profunde, elementare, un amestec bizar cu un soi de
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
o carte, tonul unei discuții obișnuite purtate pe stradă. E cu atît mai greu cînd "personajele" sînt și nu prea, cu o expresie cîndva la modă, oameni ca noi. O călătorie firească, în genul unei "excursii" la țară, în lumile "diferiților", face Ruxandra Cesereanu, împreună cu studenții ei clujeni de la Facultatea de Jurnalistică. Poveștile, ascultate și scrise pe parcurs, s-au adunat într-o carte, A doua Curte a Miracolelor (fiindcă a existat și o primă curte a miracolelor sau, mai bine
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
spus, am "dibuit" fărîme, cioburi și așchii din ea), de curînd apărută la editura Tritonic. Prefața conducătoarei de expediție, dacă o putem numi așa, e și un fel de avant-propos al receptării critice. Toți studenții care au colaborat, în feluri diferite și prelucrînd experiențe diferite, la alcătuirea volumului, au parte de cîte o caracterizare succintă și sugestivă, a lor și a reportajelor - proze scurte: "Octavian Coman realizează un reportaj captivant, în care un fost copil al străzii, matur acum, îi este
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
cioburi și așchii din ea), de curînd apărută la editura Tritonic. Prefața conducătoarei de expediție, dacă o putem numi așa, e și un fel de avant-propos al receptării critice. Toți studenții care au colaborat, în feluri diferite și prelucrînd experiențe diferite, la alcătuirea volumului, au parte de cîte o caracterizare succintă și sugestivă, a lor și a reportajelor - proze scurte: "Octavian Coman realizează un reportaj captivant, în care un fost copil al străzii, matur acum, îi este călăuză printr-un București
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
autoironic al Geaninei Sălăgean, căreia nu îi plac bătrînii și bolnavii, poate fi șocant." Așadar, hic sunt leones! Cititorul se cuvine să fie pregătit. Prima "scenă" se joacă pe stradă. E cea mai întinsă din volum, în opt "acte", regizate diferit, dar cam cu aceiași actori: ăia. Sînt oameni din altă lume, deschisă și expusă, la prima vedere, dar care și-a "rafinat", de-o vreme încoace, strategiile evitării, ale ținerii la distanță. Ca să-i cunoști (oarecum), trebuie să simulezi "felul
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
ai "țării B (bătrîni și bolnavi)". Adică toți cei de care nu (mai) vrem să știm... Urmează, la rînd, cei care nu vor să știe de noi și de regulile noastre, vînzătorii din talcioc, maeștrii "graf-ului", prostituatele, homosexualii. Abordări diferite, de la empatie, chiar tandrețe, pînă la povești dureroase de familie, "exorcizate" așa și, în fine, la "autoficțiuni" provocate, pe o temă dată, reușesc, fără filistinisme, să informeze și să ne provoace, eventual, o reacție. De altfel, în "ocolurile" aproape literare
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
din sfera mai largă a culturii, seamănă, metaforic vorbind, cu drumul aventuros, plin de primejdii și neprevăzut al cuceritorilor vestului sălbatic. Poate pentru că cele două evenimente au fost sincrone în plan istoric, iar dificultățile de înfruntat, chiar dacă de natură complet diferită, puteau, la rigoare, să suporte comparația. Privațiunilor fizice ale cuceritorilor Vestului le-au corespuns privațiunile spirituale ale celor care au încercat să facă literatură într-o limbă involuată, fără alte tradiții în ale scrisului decît scrierile bisericești. Apoi, citind prima
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
blamabil, monstruos chiar, dar nu kitsch. Dat fiind acest caracter imitativ, nu numai că noțiunea de care vorbim nu este opusă celei de modă, ci de obicei i se suprapune, confundîndu-se cu ea, cu "moda zilei". Kitsch-ul, raportat la diferitele sfere de activitate, pături sau categorii sociale etc. este, dimpotrivă, prin natura lui arhiconformist, mulîndu-se după morala, gustul, ideile predominante la un moment dat în anumite cercuri, grupări sau colectivități mai largi, în general lipsite de cultură. Cumetrele de mahala
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
pe de rost, nu de puține ori reluate de acțiunea mimetică a maselor dezlănțuite. Spectacolul mimetic al maselor dezlănțuite pînă la paroxism îl avem și astăzi, în societățile democratice. E deajuns să fi urmărit imagini din campaniile electorale succesive ale diferiților candidați din SUA, sau mai recent pe acelea de la Convenția republicană din New York, care a propus realegerea președintelui Bush. Paginile din Elias Canetti sau Ortega Y Gasset amîndoi printre scriitorii preocupați în feluri diferite de reacțiile maselor, pălesc în fața realității
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
late ale ipohondriei; iar apoi activ, dinamic, în plină acțiune, în aerul greu al realității provinciale. Pe cât de natural în mișcări, pe atât de atent elaborat (până la detaliul infinitezimal), "funcționarul neantului" e transpus și văzut în decoruri, registre și lumini diferite, compus multidimensional. Oricât de curios ar părea, el este o rezultantă a romanului, iar nu un punct fix al lui, o tipologie clară și ordonatoare. Ce diferență față de romanul realist tradițional, al formației unui erou ambițios, trecând prin varii încercări
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
prin scene live și descrieri la a doua mână, gesturi decupate comportamentist și istorisiri complicate, stufoase, pe care judecătorul Viziru încearcă, ulterior, să le decanteze. Altfel spus, Antipa e văzut din afara și dinlăuntrul lui, la prezent și la trecut, în diferitele medii prin care trece și în pupila mărită de spaimă a victimelor pe care le face (în joacă, în glumă). Fantasticul romanului e dat, în primul rând, de această insistență descriptivă asupra noului Cicikov. Cu cât caracterizarea lui este mai
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
închegat o tradiție secundă, a contestației înseși. Când protestul își pierde funcția dislocantă și revitalizantă, devenind manieră poetică și referință bibliografică obligatorie, înseamnă că un cerc al (recepției) literaturii s-a închis și se deschide un altul, pe un segment diferit al spiralei. Încremenirea în provocare nu poate dura. Istoria demitizării, capitol bine ilustrat de-a lungul secolului trecut - de la vechii dadaiști la proaspeții milenariști -, numără în dreptul unor generații intermediare pagini de un alb semnificativ. Căci "șaizeciștii" și apoi "șaptezeciștii" așază
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
mai mult sau mai puțin ipocrite. Criticii nu s-au aplecat niciodată cu seriozitate asupra cărților cu tematică erotică - deși toată lumea le citea cu nesaț pe sub masă - iar îndrăznelile lexicale și de viziune ale unor scriitori au făcut, în epoci diferite, obiectul unor procese răsunătoare. În perioada interbelică (considerată încă paradisul democrației românești), poetul suprarealist Geo Bogza a devenit chiar primul caz de scriitor condamnat și închis la Văcărești pentru vina de a fi scris "literatură erotică". Ceea ce atunci părea a
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]