24,608 matches
-
sinucidere. Așa încât în zori, când am auzit-o căzând istovită de veghea ei zgomotoasă, am turnat vinul din amforă în sticla cu vinul special al tatălui nostru. După cum aflaserăm, doza aceea era suficientă să omoare un cal. Luam gustarea de dimineață în bucătărie, la nouă fix; ne-o servea chiar doamna Forbes, dându-ne brioșele pe care Fulvia Flaminea le lăsa foarte devreme pe plită. La două zile după ce înlocuiserăm vinul, când eram la micul dejun, fratele meu îmi atrase atenția
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
bufet. Asta a fost vineri, iar sticla rămăsese neatinsă tot acel sfârșit de săptămână. În noaptea de marți însă, doamna Forbes bău jumătate, pe când se uita la niște filme deșucheate la televizor. Cu toate acestea, miercuri coborî la gustarea de dimineață la fel de punctuală ca oricând. Avea obișnuita față trasă după o noapte de nesomn, iar ochii îi erau neliniștiți ca totdeauna în spatele lentilelor masive, și deveniră și mai neliniștiți când găsi în coșulețul cu brioșe o scrisoare cu timbre din Germania
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
aveau nici o legătură cu moartea. Am strâns și mai tare mâna fratelui meu, care era înțepenită și înghețată, și am intrat în casă prin ușa din spate. Dormitorul nostru era deschis și în aceeași stare în care-l lăsaserăm de dimineață. În cel de alături, al doamnei Forbes, un carabinier înarmat păzea intrarea, dar ușa era la perete. Dădurăm să intrăm, cu inima grea, dar nu făcurăm bine doi pași când Fulvia Flaminea ieși ca din pușcă din bucătărie și închise
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
sa materială și gîndindu-se la viitorul țării, a început redactarea unui manuscris care trebuia să constituie sugestii pentru un viitor guvern necomunist (gîndul său îl purta spre Sabin Manuilă) despre felul cum trebuie reorganizată țara. A redactat materialul în trei dimineți, nu l-a definitivat și nu l-a trimis nimănui, ascunzîndu-l între foile unei cărți. "Mi-am dat seama, declară inculpatul, și de faptul că intru în conflict cu Statul, dacă-l trimit. Am renunțat. Mi-am propus să aud
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
de lașitate, s-a agățat de mine, zicând: "Nu fi la fel de animal ca și ei!" Deși, sincer să fiu, mă cam duseseră în starea de animalitate. Consecința lipsei mele de reacție - dar și a celorlalți de pe stradă? într-o bună dimineață, ne-am trezit în chiar holul blocului, cu ditamai puturoasele fecale, făcute cadou de aceeași bandă de vagabonzi"! Cititorul îmi va scuza, sper, această relatare naturalistă. N-am evocat întâmplarea decât pentru puternicul ei... iz metaforic. Lumea a intrat, tot
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
Pentru a răsplăti o astfel de fidelitate, Jonathan intenționează să �eternizeze relația dintre ei� - cumpărînd odaia. Din monotonia căutată a acestei vieți pe care o consideră perfectă și completă îl scoate, brusc, porumbelul oprit în fața ușii camerei sale într-o dimineață de august. Pasărea intrată întîmplător pe fereastra uitată deschisă a holului are, pentru etern ordonatul Jonathan Noel, forța unei efigii a haosului. Ochii îngroziți ai bărbatului înregistrează detalii mărite pînă la monstruos și halucinant. Terorizat de moarte, Jonathan trîntește ușa
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
lămpilor,/ să sparg întunericul cu pietre. Iată-mă plîngînd/ cu obrazul lipit de bobul de grîu, în încercarea/ - zadarnică - de a muri unul în locul celuilalt./ Prezumții și viziuni în care soarele este plin/ de noroi și de sînge, în fiecare dimineață,/ de zgură și de abisuri, de parcă s-ar ivi direct/ dintre coapsele imaginației noastre. O nouă cădere/ - a cîta pînă acum? - și visele tulburi/ în care sînt invitat la masă de rudele moarte./ Sînt purtat, în zori, de o furnică
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Sînt ca niște răni pe umerii copiilor./ Acum, cînd marele oraș e îmbrăcat în kaki" (Scenă de gen IV). Baudelairismul actualizat al autorului Cîntecelor negre e reluat cu vervă proprie: ""Am oroare, i-am spus,/ De această mașină de întins diminețile,/ De frunzele aurii, de tutun, pe care le recoltăm/ Din tarlalele epuizate ale nervilor,/ Am oroare de fecioarele gelatinoase ale marelui oraș".// Apoi au adus prînzuri bogate,/ Chelneri cu fețe de înecați ne-au așternut înainte/ Cadavrele florei și faunei
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
cazan încins în subsolul textului. Poetul e un romantic cifrat, un idealist ce-și înlocuiește pelerina fîlfîitoare cu o uniformă murdară de mecanic. Pletosul "înger exterminator" ce-l vizitează nu e decît un alter ego mai puțin precaut: "Într-o dimineață în care zorelele/ Răsăriseră la fereastra mea ca într-o romanță/ Vine îngerul exterminator cu pletele lui excesive/ Și-mi bate la ușă./ Eu îi deschid toate calcarurile, dar nu uit să-i reamintesc:/ "Ar trebui să te cam tunzi
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
romanță/ Vine îngerul exterminator cu pletele lui excesive/ Și-mi bate la ușă./ Eu îi deschid toate calcarurile, dar nu uit să-i reamintesc:/ "Ar trebui să te cam tunzi, amice,/ Ți-o spun așa, din pură simpatie""(Într-o dimineață). Condescendența ironic conotată cu care îi vorbește nu stinge ardoarea autorului, frenezia ascunsă cu care își articulează ființa în lume. Notificările ei reprezintă un abandon pur liric, visător, în existența fixată prin alfabetul rebarbativ, prin metaforizarea naturalist-reportericească: "Toate părțile trupului
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Și lecturile erau, în consecință, cele ale participanților, fără prea mare valoare. Doar marele critic era obișnuit cu apostolatul și asculta răbdător lecturile. De altfel, le asculta, cu aceeași răbdare de benedictin, și în timpul celorlalte zile ale săptămînii, mai ales diminețile cînd n-avea ore la liceu, dar și după-amiezile primind tot soiul de veleitari cu compoziții născute moarte. Rar cînd dădea peste o bucată mai de soi, invitînd autorul să o citească și în cenaclu. Mai venea la ședințele de
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
deși au lucrat mai mult sau mai puțin, ceva atît de semnificativ ca atunci cînd erau împreună. A se înțelege exact: fiecare din aceste mari artiste s-a împlinit scenic și în alte formule și mă gîndesc, de exemplu, la Dimineața pierdută, spectacol de mare forță regizorală și performanță actoricească, pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra. Păreau, la urma urmelor, evadări care încarcă în mod fundamental bateriile, epurează reziduurile pentru o nouă provocare creatoare. Atunci cînd nu s-
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
părăsești imaginea asta pentru una care cel puțin se anunța a fi mai bună. Acum vrei să te întorci aici. De ce? Nu știu. Cutia de lapte murdară, vânzătoarea plictisită și oamenii care stau la coadă nervoși completează începutul promițător al dimineții. Pe deasupra, se găsește încă un nebun care nu reușește să distingă dungile albe de pe asfalt și apasă piciorul pe accelerație cu intenția clară și scelerată de a lua locul demiurgului în timpul săvârșirii inconștiente a câtorva crime. Nimic deosebit. Mă întorc
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
să nu am lapte în casă sau să cred că miracolele menite să distrugă banalitatea unei zi obișnuite se pot întâmpla în orice colț al lumii. Poate că trebuiau să treacă 9 ani pentru ca să ajungem să ne plimbăm într-o dimineață de iarnă la liziera pădurii. Ai fi sunat? La interfon... Nu știu. Nici acum nu știu la ce să mă aștept de la întâlnirea asta. Atunci de ce ai căutat-o? Știai foarte bine că nu ai fi putut să vii aici
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
raft necesar pentru grămezile de cărți adunate în ultimul timp) și cu o masă de scris care necesită reparații. Micul ecran, "luxul săracului", constituie singura fereastră spre lume a celulei mele pe care o părăsesc rar, în care lucrez de dimineața pînă în noapte. Prietenii pe care mă bizui sînt cîțiva tineri de bună-credință, din Amarul Tîrg și din țară, ca și, în egală măsură, cîteva animale (ca să nu se simtă ofensați, dar mă vor înțelege, desigur, tinerii în cauză, le
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Russell și L. Wittgenstein, a tuturor scolasticilor, a Vedelor, a Upanișadelor și canonul budist pali, familiaritatea cu Swedenborg, Balthasar Gracian, Jacques Lacan, C.G.Jung și Michel Foucault urmînd de bună seamă a fi obținută în cîteva jumătăți de oră ale dimineții în sălile de așteptare ale aeroportului, în pauza reprezentațiilor de la Bayreuth ori premierelor muzicale de la Royan și Donaueschingen; sau în răstimpuri dintre foarte scurte și în general nu prea complicate escapade erotice. Bodleyiana, biblioteca Vaticanului, a Congresului S.U.A., biblioteca națională
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
Andreea Deciu Sînt dimineți în care, proaspăt trezit din visele în care nu sînt nici bătrîn, nici tînăr, ci doar eu, binecunoscutul mie , mă privesc în oglinda de ras și abia dacă zăresc un chip familiar" (trad. mea, AD)-iată o primă frază dintr-
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
urmă aliaților. Prăbușirea unui avion canadian, confundat a fi al germanilor, devine amintire obsesivă, de care Kermode încearcă să scape (spre a consola o conștiință vinovată) fixîndu-și în schimb atenția asupra zilei în care s-a produs accidentul, o superbă dimineață de noiembrie, calmă și perfect senină. Strategia aceasta nu e întîmplătoare, căci autorul face dese referiri la acele episoade din viață pe care e prudent să nu și le amintească. Memoria o cutie a Pandorei în care Kermode ezită declarat
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
despre tine însuți. Dusă pînă la ultimele consecințe, această onestă recunoaștere poate însemna refuzul de a-ți structura evocativ amintirile, de a le aranja într-o ordine a importanței. E mai important accidentul avionului canadian decît culoarea frunzelor din acea dimineață de noiembrie? Refuzînd să ierarhizeze, povestitorul refuză și să acorde judecăți de valoare, chiar și atunci cînd poate părea scandalos că nu o face. Dacă nici măcar autobiograful nu poate comunica adevărul unei vieți, așa cum a fost ea trăită, la ce
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
să nu existe nici o legătură. Fără titlu poate să însemne și neîndreptățit, într-o superbă ambiguitate paradigmatică pentru o ontologie a autobiografismului. Căci acel moment privilegiat și iluzoriu, în care există un "eu binecunoscut mie" va fi urmat întotdeauna de dimineți în care oglinda abia dacă ne dezvăluie un chip familiar. Frank Kermode, Not Entitled. A Memoir, 263 pag., Farrar, Straus and Giroux, New York.
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
mai vede nimeni, deși pe lumea ailaltă acum păreau să fie duși cu toții. Femeile purtau numai basmale și în picioare pantofi fără toc, și nu se mai machiau și nu-și mai dădeau cu parfum... Iar regizorul, cînd ea, în dimineața aia, se dusese la teatru,... regizorul, care o știa elegantă, văzînd-o cu basmaua în cap și cu pantofi fără toc înalt o întrebase: Da' de ce te-ai mascat așa?!... Astfel că renunțase. Nu se mai dusese nici la teatru. Mai
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
în port. Negocierile sterile dintre Ankara, Londra și Ierusalim prelungesc staționarea Strumei în Bosfor, vreme de nouă săptămîni. În seara de 23 februarie, autoritățile turcești dau ordin că vasul (care avea motorul stricat) să fie remorcat înapoi în Marea Neagră. În dimineața zilei următoare, o explozie pulverizează vasul. Există un unic supraviețuitor. În jurul acestui "sîmbure narativ" (care, zice-se, l-ar interesa, în perspectivă, si pe Spielberg!), filmul aglutinează "materie", menită să reconstituie și să limpezească o realitate halucinanta. Pasagerii Strumei își
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
fi avut o înrîurire dezastruoasă". Și citează că fiind ministru în guvernul liberal din 1914-1918, însărcinat cu cenzura, Duca ar fi jugulat Universul, iar mai tîrziu, în 1927, n-a sprijinit - cum i-o ceruse - ziarul său ci Adevărul și Dimineața, rivalele sale. În perioada neutralității a fost de partea lui Take Ionescu care cerea intrarea imediată în război de partea Antantei, condamnînd atitudinea bine cumpănită a lui Ion I.C. Brătianu, premierul, care a așteptat momentul favorabil și, mai ales, încheierea
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
țara sub raport economic și cerea, în ciuda Constituției din 1923 și a prevederilor tratatelor de pace de la Versailles și Trianon, ca evreilor să li se ridice cetățenia. Sigur că opiniile sale antisemite erau comentate critic de ziarele democratice Adevărul și Dimineața. Stelian Popescu considera aceste ziare ca fiind evreiești și, din interes concurențial, (în 1930 Universul, mărturisește memorialistul, atinsese un tiraj de 150.000 exemplare, adică tirajul pe care îl avea mai demult Dimineața) le prigonea și injuria cu o ură
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
pe care îl avea mai demult Dimineața) le prigonea și injuria cu o ură constantă. În 1936 lucrurile au ajuns pînă acolo încît directorul Universului organiza bande bătăușe de cuziști și legionari care incendiau, pur și simplu, la chioșcuri, ziarele Dimineața și Adevărul. Era, desigur, un atentat la democrație (cele două ziare de pe strada Sărindar erau consecvent democratice). Dar directorul Universului nu s-a dat în lături să-l practice, el motivînd, desigur, obiectivul naționalismului militant dar, de fapt, o făcea
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]