1,735 matches
-
evita gravele urmări pe care le ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic. Ultimatumul sovietic a surprins clasa politică și opinia publică. Diplomatul român Alexandru Cretzianu, dă expresie stării de spirit imediat după primirea ultimatumului sovietic: este de ajuns să spun că regele, primul ministru și șefii militari păreau să-și fi pierdut dintr o dată cele mai scumpe iluzii și, totodată, luciditatea rațiunii
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
o evocau destul de frecvent, prin: "tovarășa a spus..., tovarășa a indicat..." 1. Activitate de protocol și nu numai Direcția Protocol a M.A.E. era una dintre cele mai agitate, având zilnic multe activități cu o paletă largă: audiențe ale diplomaților fiecărei ambasade la conducerea M.A.E., primiri și plecări de delegații oficiale, sprijinirea tuturor ambasadelor din București la organizarea marcării în România a manifestărilor prilejuite de sărbătorile lor naționale sau de prezența unor delegații oficiale etc. Direcția era împărțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
noastră după ce familia se reunise, adică din 1984. Aici, din nou, am avut o șansă pe care parțial, pentru copii în special, o soluționam în cadrul unor controale ale direcției de protocol la magazinele alimentare speciale, create pentru aprovizionarea ambasadelor și diplomaților străini din București. Trebuie să recunosc că acest aspect a fost determinant în decizia mea de a rămâne aproape cinci ani la această direcție din M.A.E. * În plan profesional, am reluat disciplina completării zilnice a agendei, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Orice observator străin își putea da seama, fără un efort prea mare, cine erau protejații puterii și care le erau preocupările; se puteau chiar sesiza și orientările politicii externe ale statului. Am reținut, pentru mine, câtă precizie era în comentariile diplomaților legate de numărul exagerat de mare al portretelor cu figura Elenei Ceaușescu. După cum observa malițios un ambasador dintr-o țară vest europeană, acestea erau cu cel puțin 10-15 % mai multe decât cele ale soțului ei, secretarul general al partidului, președintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sunt în ton cu toată sala, la aplauze s-au abținut, pe fețele unor ambasadori am remarcat niște zâmbete amare. Peste cinci ani, în 1989, la cel de al XIV-lea congres, aveam să remarc mult mai fermă reacția, dezacordul diplomaților cu obediența sălii la inițiativele slugarnice ale unor membri ai prezidiului, care dădeau semnalul ovațiilor deșănțate. După observațiile personale cu privire la omul Ceaușescu, în urma translației convorbirii lui cu ambasadorul sovietic, la groapa vânătorească și constatările fermității cu care îl înfrunta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
orele 19,00. Ceremonia a fost pregătită detaliat de Direcția Protocol, cu începere de la orele 18,00, când era ora limită a prezentării la palat a șefilor misiunilor diplomatice. A urmat explicarea modalității de prezentare a fiecărui ambasador, apoi așezarea diplomaților în ordinea de precădere, adică în ordinea vechimii în post, la București. Primul era decanul Corpului diplomatic, urmau ceilalți ambasadori, conform ordinii de precădere, publicată anual într-un volum special care conținea listele actualizate la începutul fiecărui an de fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în post, la București. Primul era decanul Corpului diplomatic, urmau ceilalți ambasadori, conform ordinii de precădere, publicată anual într-un volum special care conținea listele actualizate la începutul fiecărui an de fiecare misiune diplomatică, instrument deosebit de util în activitatea tuturor diplomaților pentru munca lor cotidiană. Ordinea de precădere din lista noastră se încheia cu însărcinații cu afaceri a.i., care țineau provizoriu locul ambasadorilor și asigurau conducerea misiunii diplomatice, în lipsa ambasadorilor acreditați și recunoscuți ca titulari. La orele 19,00, regele Juan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
restrâns și deosebit de pretențios al activității diplomatice. Ea se înapoia la post, după vacanța de vară. Era o doamnă trecută de cincizeci de ani, sobră, elegantă și cu un orizont cultural suficient de bogat. Am sosit la aeroport, la salonul diplomaților, cu o oră înainte de îmbarcare, după ce mă întâlnisem cu colegul meu de protocol, care îmi comunică informația că peste câteva minute urma să sosească ambasadoarea României în Danemarca și plecă imediat s-o întâmpine. A fost surprinsă când i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu câte un cadou binemeritat pentru fiecare membru al familiei. 6. O aniversare rotundă în condiții de excepție Anul 1988 fusese pentru Ministerul de Externe tensionat, iar pentru unii "funcționari diplomatici" destul de delicat. La Direcția de Protocol, spre exemplu, dialogul diplomaților străini era mai ușor de realizat, mai puțin complicat, întrucât aici era singurul loc unde orice membru al oricărei misiuni diplomatice putea să se întâlnească cu un omolog român și să își spună păsurile. Se primeau, astfel, o seamă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ori. Norocul îmi surâdea, după un tur de orizont l-am zărit pe ambasadorul Franței, domnul Michel Rougagnou, care fusese ambasador în România în anii 19831987 și cu care avusesem nenumărate convorbiri contradictorii, legate de lipsa de căldură din locuințele diplomaților străini din București, de întreruperile frecvente de curent electric, de slaba aprovizionare a magazinului diplomatic etc. Bună seara, domnule ambasador, ați uitat limba română? Uimit, ambasadorul se întoarse spre mine, se frecă la ochi și îmi replică în franceză: Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
avertizau în cor "Te mata, te mata" (te omoară, te omoară). Din partea opusă a șoselei, în întâmpinarea hoțului veneau trei peruani care îl ocroteau pe colegul lor și care se opriseră ostentativ să-l aștepte pe păgubaș. Analizând repede situația, diplomatul român renunță la intenția lui și se întoarse la mașină. Asemenea atacuri și furturi erau foarte frecvente în Lima, din această cauză era recomandat să se evite reacțiile violente în caz de atac pe stradă, pentru a nu se ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
acest an, să îl felicitați, să-i urați un an bun, deși noi i-am trimis felicitările încă de la mijlocul lunii decembrie. Da, da o să-l felicit, e o idee bună. La intrarea noastră în minister, în hol ne aștepta diplomatul de la protocol, căruia ambasadorul i-a transmis felicitările pentru noul an. Am tradus, fără comentarii, și am rămas stupefiat când mi-a zis: Spune-i domnului ministru că îi mulțumesc pentru rapiditate. Persoana care ne conduce este diplomatul de la protocol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ne aștepta diplomatul de la protocol, căruia ambasadorul i-a transmis felicitările pentru noul an. Am tradus, fără comentarii, și am rămas stupefiat când mi-a zis: Spune-i domnului ministru că îi mulțumesc pentru rapiditate. Persoana care ne conduce este diplomatul de la protocol, ministrul ne primește în cabinetul său. Știu, dar vreau să spun (această expresie era frecvent folosită de ambasador, mai ales când nu avea nimic de spus). Ați procedat excelent, felicitându-l și pe diplomatul de la protocol. Este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care ne conduce este diplomatul de la protocol, ministrul ne primește în cabinetul său. Știu, dar vreau să spun (această expresie era frecvent folosită de ambasador, mai ales când nu avea nimic de spus). Ați procedat excelent, felicitându-l și pe diplomatul de la protocol. Este o dovadă de atenție pentru munca lui, dar trebuie să recunosc că în ministerul nostru cel mai mic în grad, adică protocolistul, trebuia să fie primul care adresează felicitări mai ales unui ambasador. La intrarea în cabinet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
i se va aduce la cunoștință cazul pe care îl dezbatem acum, singurul responsabil de cele întâmplate, de posibilul pericol în care a fost pusă clădirea ambasadei pentru un interval limitat de timp, este Dobre. Conform regulilor de protocol românești, diplomatul își așteaptă oaspetele în salon, nu la poartă. Ca atare, după părerea mea, dacă poarta chiar a rămas deschisă, fapt de care eu personal nu sunt convins, singurul vinovat este persoana care are și misiunea portarului. Tovarășe diplomat, mă întrerupse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
vei vedea, chiar dacă nu mă cauți. Acest îndemn și perspectiva apropiatei mele plecări la București, probabil, l-a pus pe gânduri pe șoferul-portar, care avea pretenția de a-l manipula pe șeful misiunii, prin manevre bazate pe minciuni ordinare, împotriva diplomaților, care aveau misiunea să se ocupe de problemele relațiilor româno-peruane, nu de manevrele murdare ale unui neisprăvit cu pretenții specifice sferto-docților. Teama că aș putea să informez pe șefii lui din minister cu exactitate despre defecțiunile constatate în magazia ambasadei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
referire despre această viză în registru și nici copia chitanței de încasare a taxei consulare. Pentru a nu greși și a nu vă informa eronat, am continuat să caut și în zilele următoare, fără nici un rezultat. Da, știam eu că diplomatul nu era cinstit. Eu nu pot să-mi dau seama ce s-a putut întâmpla. Poate a uitat pur și simplu, fiind probabil grăbit să nu o facă pe solicitantă să aștepte prea mult. Nu, tovarășe, am avut dreptate când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
unele cumpărături la magazinele diplomatice din vecinătatea misiunii lor diplomatice, de pe Șoseaua Kiselev. L-am preferat pe unul dintre moldovenii din schema ambasadei, solicitându-i în mod expres săptămânalul "Literatura și Arta". Când m-a condus până la ieșirea din misiune, diplomatul mi-a zi pe un ton conspirativ. Știu ce te interesează, în două zile dau pe la Protocol și îți dau primul exemplar al unei reviste pe care am primit-o de la Chișinău zilele trecute. Sunt convins că vei fi surprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
zilele trecute. Sunt convins că vei fi surprins, că te va interesa în cel mai înalt grad. Sunt nerăbdător să aflu despre ce revistă este vorba, sper să fie o surpriză agreabilă. A doua zi, spre sfârșitul programului de lucru, diplomatul sovietic îmi telefona din holul ministerului și îmi spunea că mi-a adus revista promisă. Imediat ce am intrat în biroul meu de la parter, am deschis plicul și am rămas cu gura căscată. Țineam în mâini o revistă de 12 pagini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
că nu ești obligat să îl returnezi. Îți mulțumesc, cred că eu o să-l circul ca pe o mostră promițătoare. Din păcate, nu cunosc dacă această revistă continuă să apară la Chișinău, sau câte numere au apărut. În acele vremuri, diplomatul sovietic respectiv a continuat însă să-mi ofere un alt periodic, intitulat "Literatura și Arta", unde știam că orientarea era mai puțin obedientă Moscovei. Mai bine de o jumătate de an, cât a mai fost el ministru, am reușit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ale ungurului. Prima și singura dată când am avut un schimb de opinii cu tovarășul Stoian a fost în anul 1970, când el fusese numit rector la Academia "Ștefan Gheorghiu", iar eu eram cursant la primele cursuri de "reciclare ale diplomaților", organizate la "Ștefan Gheorghiu". Ca fost membru al colectivului de elaborare al proiectului acestor cursuri, am fost pus ca un fel de responsabil de la M.A.E., iar prorectorul Balaure pe mine mă chema când apăreau probleme organizatorice ale acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
toți ambasadorii socialiști privind acceptarea sau cel puțin opinii legate de reformele Moscovei. Îmi amintesc o convorbire deosebită cu ambasadorul R.S.F. Iugoslavia, la recepția de la Ambasada Finlandei. După ce îi mărturisisem sârbului că lucrasem opt ani la Ambasada României din Moscova, diplomatul mă întrebă dacă îl întâlnisem pe Gorbaciov. Când i-am mărturisit că liderul sovietic fusese "însoțitorul de onoare" al lui Ceaușescu în timp ce acesta participa la funeraliile lui Andropov, ambasadorul iugoslav reacționă prompt: Deci Ceaușescu și Gorbaciov se cunosc de câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Londra, 1831), contradansul englez, cadrilul francez, valsul german și mazurca poloneză, toate în sunetele unei muzici ungurești. Dansurile europene ar fi fost învățate de la ruși, în timpul ultimei lor ocupații (1806- 1812). La un bal oferit de Grigore Ghica-vodă în 1824, diplomatul danez Clausewitz remarca la rândul lui sincronizarea coregrafiei cu Occidentul, în intens contrast cu bărbile lungi ale boierilor și mai ales cu caftanele lor, neasemuit de incomode la joc. „Când era să înceapă danțul - ne informează Ion Ghica -, boierii cei
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
renunța însă la giuvaierele orientale și la bogatele șaluri de cașmir. Pe puntea vasului austriac „Ferdinand“, navigând între Galați și Constantinopol, atenția lui Edouard Thouvenel este atrasă de o prințesă moldoveană, nepoată de domn fanariot. „Costumul acestei ilustre doamne - observă diplomatul francez - era împrumutat, în proporție egală, modelor Europei și ale Asiei. Brusa oferise strălucita stofă a turbanului, iar Viena pânza cu mari broderii a rochiei, ale cărei mâneci à l’imbécile vădeau, la aceea care o purta, pretenția de a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ASOCIAȚIA AMBASADORILOR și DIPLOMAȚILOR de CARIERĂ din ROMÂNIA PAGINI DIN DIPLOMAȚIA ROMÂNIEI ("semper fidelis patriae") Vol. IV Coordonatorii volumului: prof. univ. dr. Ion M. Anghel ambasador (p) dr. Lucian Petrescu ambasador (p) dr. Valeriu Tudor ambasador (p) Asociația adresează mulțumiri NIRO INVESTMENT GROUP pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]