1,683 matches
-
a sa), cum reiese din ex-librisurile de pe lucrări tipărite la Amsterdam sau Paris și achiziționate de domnitor. Tot el a fost cel care a adus de la Hurezu și Mărgineni cărțile rămase ale Brâncovenilor sau Cantacuzinilor. Despre biblioteca lui Nicolae Mavrocordat, diplomatul francez Sevin, de la Constantinopol, afirma că „poate fi egalată cu a celor mai mari principi". O parte a acestei remarcabile biblioteci a Mavrocordaților a fost cumpărată (1750) pentru Biblioteca regală a Franței (cum reiese dintr-o corespondență a diplomaților francezi
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
Mavrocordat, diplomatul francez Sevin, de la Constantinopol, afirma că „poate fi egalată cu a celor mai mari principi". O parte a acestei remarcabile biblioteci a Mavrocordaților a fost cumpărată (1750) pentru Biblioteca regală a Franței (cum reiese dintr-o corespondență a diplomaților francezi de la Constantinopol, dintre anii 1729-1751). O altă parte, moștenită de Constantin Mavrocordat (recunoscut ca protector al artiștilor), a fost păstrată tot la Mănăstirea Văcărești, la ea adăugându-se colecția ginerelui lui Nicolae Mavrocordat, Ioan Scarlat. Cert este că, după
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
o discuție cu lordul Beaumont pe 8 februarie 1849 ca urmare a recomandării aceluiași lord Stuart. Acesta devenea la scurt timp după discuțiile purtate cu emisarul român un avocat al cauzei românești. Din păcate, întreaga disponibilitate de susținere acordată de către diplomatul englez amintit nu determina guvernul englez să se poziționeze critic față de politica intervenționistă a Rusiei în sud-estul european. Pentru societatea românească în general și clasa politică în special, dezbaterile din cercurile politice englezești erau importante pentru că arătau faptul că, dincolo de
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
exemplul unui om de bine care va fi făcut atât pentru a alina suferința unei mari părți din umanitate" 34. Nota dominantă a acțiunilor pe care emigranții români le desfășurau în perioada 1848-1857 era încercarea de captare a sprijinului jurnaliștilor, diplomaților și liderilor politici europeni pentru susținerea problemei românești. Programul politic schițat în intervalul amintit, axat pe dobândirea sprijinului pentru Unirea Principatelor, reclama pentru realizarea lui toate energiile materiale și umane nu doar ale celor aflați în exil, ci și ale
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Flandra 255. La rândul său, consulul belgian la București, Jacques Poumay, consemna că voința unanimă este: "Unirea sub un prinț străin, singura combinație capabilă să asigure existența politică și prosperitatea Principatelor moldovalahe"256. Aceeași părere putea fi întâlnită și la diplomatul belgian la Constantinopol, Blondel von Cuelebroeck. Vizita sa la București și Iași (decembrie 1856-ianuarie 1857), precum și presupusele demersuri întreprinse în favoarea Contelui de Flandra și a cauzei Unirii provocau o puternică reacție la nivelul cercurilor diplomatice europene, fiind acuzat de faptul
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
de la abdicare, primul ministru Ion Ghica anunța pe consulul general al Belgiei la București, J. Poumay, dorința românilor de a avea în fruntea lor pe Filip de Flandra. Intuind opoziția pe care această propunere avea să o întâmpine la Bruxelles, diplomatul belgian raporta superiorilor săi hotărârea locuitorilor de la nordul Dunării de a face, prin alegerea lui Filip, un nou pas spre constituirea unui stat independent 292. În ciuda pledoariilor pe care le făcea amintitul diplomat, ce nu uita să amintească în rapoartele
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
nu se opresc aici. Chiar dacă în timpul audienței oferite lui I. Bălăceanu, trimis la Paris ca agent diplomatic, ministrul de externe Drouyn de Louys îi comunica imposibilitatea punerii în practică a punctului trei din rezoluția adoptată la 1857 de către Adunările ad-hoc306, diplomatul român nu se lăsa dezarmat. Dificultatea negocierilor politice din acest moment era dată și de existența unor atitudini diferite din partea unor lideri politici ai aceleiași țări. Un exemplu în acest sens era cel al Franței. Dacă autoritățile române știau că
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
moment era dată și de existența unor atitudini diferite din partea unor lideri politici ai aceleiași țări. Un exemplu în acest sens era cel al Franței. Dacă autoritățile române știau că împăratul Napoleon sprijinea unirea, dar și alegerea unui prinț străin, diplomatul francez amintit mai sus transmitea reprezentantului Austriei la Paris, R. Metternich, că o susținere reală avea doar perpetuarea unirii 307. Drouyn de Louys făcea parte dintre aceia care susțineau un prinț pământean, iar printre liderii politici pe care îi avea
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Basarab-Brâncoveanu308. Bine informat la rândul lui, reprezentantul Austriei Eder credea că, dacă Puterile Garante continuau să-și mențină opoziția față de aducerea unui domn străin, diferiți candidați ar încerca să provoace o răscoală a populației de la nordul Dunării. Din aceste motive, diplomatul austriac credea că în aceste condiții soluția cea mai bună rămânea instalarea de către Poartă a unui caimacan pe o perioadă determinată, care să permită desfășurarea unor acțiuni separatiste 309. În condițiile discuțiilor desfășurate în cadrul Conferinței de la Paris, rolul lui I.C.
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
St. Petersburg, "grija" față de crearea tuturor condițiilor pentru ca moldovenii să poată să-și exprime opțiunea în favoarea menținerii sau desfacerii Unirii Principatelor. Dorind să înlăture eventualele suspiciuni provocate de temerile sale, privind anumite presiuni ce s-ar putea face în Moldova, diplomatul rus arăta că, deși nu credea în forța manifestațiilor separatiste, înțelegea cauzele ce le-au declanșat 366. Concluzia care se putea trage din dezbaterile desfășurate la Paris era că, din dorința de a-și prezerva cât mai bine propriile interese
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
era cunoscută, dar pe al cărei sprijin credea că putea conta în deja anunțatul conflict cu Austria 388. Atent la sugestiile și mesajele care-i veneau din partea tuturor cercurilor diplomatice europene, Bismarck simțea de datoria sa să-l avertizeze pe diplomatul Goltz asupra faptului că, indiferent de ce informații primea în privința sensibilului subiect românesc și nu numai, din partea ministrului de externe francez, susținător al proiectului aducerii unui domn străin pe tronul Principatelor, el trebuia să vegheze doar la interesele Prusiei și să
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
că, din punctul său de vedere, soluția cea mai bună pe care trebuia să o adopte Prusia și care ar fi fost conformă cu interesele sale era de a-i trimite un protest lui Carol pentru plecarea sa în România. Diplomatul prusac nu era în acel moment singurul care susținea o asemenea idee; ambasadorul Angliei la Berlin, lordul A. Loftus, spusese la rândul său lui Bismark că regele Prusiei trebuia să-l dezavueze public pe Carol din cauza gestului său. Pentru liniștirea
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
conducerea domnilor Brătianu și Rosetti cu toate bandele lor românești"428. Ședința din 25 mai a Conferinței de la Paris evidenția din nou divergențele existente în cadrul diplomației. În timp ce Savfet Pașa cerea aproape obsesiv să i se permită restabilirea ordinii în România, diplomatul francez Moustier, dovedind o bună cunoaștere a stării de spirit ce exista în opinia publică românească, avertiza asupra dificultăților ce puteau să apară pentru guvernul otoman dacă acesta ar fi acționat unilateral împotriva guvernului român 429. Intențiile românilor erau exprimate
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
drepturile politice. Beneficiile acestor drepturi vor putea fi extinse la celelelate culte prin dispoziții legislative"577. Chiar dacă prevederile amintite nu erau luate prea curând în considerare de către clasa politică românească, din perspectiva drepturilor la care tindeau evreii mențiunea făcută de diplomatul francez era o importantă victorie pentru aceștia, măcar din perspectiva recunoașterii lor de către un important for internațional. După 24 ianuarie 1859, noile autorități aveau de rezolvat în condițiile menționate o nouă situație delicată, și anume soluționarea a ceea ce devenise deja
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Majadahonda, 1997. Idem, Goleștii. Locul și rolul lor în istoria României, București, Editura Enciclopedică, 1979. Idem, Pe urmele lui Dimitrie Brătianu, București, Editura Sport Turism, 1984. Idem, Ion Ghica, diplomat și om politic, București, Editura Majadahonda, 1995. Idem, Dimitrie Brătianu. Diplomatul, doctrinarul liberal și omul politic, București, Editura Paideia, 2003. Iorga, N., Războiul pentru independență. Acțiuni diplomatice și stări de spirit, București, Editura Cultura Națională, 1927. Iorga, Nicolae, Istoria românilor, vol. IX, Unificatorii, București, Biblioteca Academiei Române, 1938. Istoricul PNL, Chișinău, Tipografia
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
42. 30 Apostol Stan, Mircea Iosa, op. cit., p. 66. 31 Ioan Stanomir, Nașterea Constituției. Limbaj și drept în Principate până la 1866, București, Editura Nemira, 2004, p. 203. 32 Daniel Barbu, Politica pentru barbari, p. 81. 33 Anastasie Iordache, Dimitrie Brătianu. Diplomatul, doctrinarul liberal și omul politic, București, Editura Paideia, 2003, p. 96. 34 Ibidem, p. 107. 35 Ion Ghica, Amintiri din pribegia-mi după 1848, vol. I, Craiova, Editura Scrisul Românesc, f.a., p. 160. 36 Ibidem. 37 Dan Simionescu, Din istoria
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
1984, p. 68. 237 N. Corivan, Din activitatea emigranților români în Apus (1853-1857). Scrisori și memorii, București, Editura Cartea Românească, 1931, pp. 15-18. 238 Ibidem, p. 31. 239 N. Corivan, op. cit., pp. 37-38. 240 Ibidem. 241 Anastasie Iordache, Ion Ghica, diplomatul și omul politic, București, Editura Majadahonda, 1995, p. 194. 242 George Fotino, op. cit, p. 257 243 Ibidem. 244 Lui I.C. Brătianu 1821-1921. Din scrierile și cuvântările lui I.C. Brătianu. Lupta pentru redeșteptarea națională. Pagini de istorie contemporană, vol. I
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
1848-1880, București, Editura Academiei, 1978, p. 201; Românul, 17, 18 mai, 1866, p. 340. 430 Idem, 19 mai, 1866, p. 342. 431 Reforma, 10 mai, 1866, p. 2. 432 Românul, 20 mai 1866, p. 346. 433 A. Iordache, Ion Ghica. Diplomatul, omul politic, p. 262. 434 N. Ciachir, op. cit, p. 202; Gheorghe Cliveti, România și Puterile garante 1856-1878, Iași, Editura Junimea, 1988, p. 90. 435 Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne și guvernanți (1866-1916), București, Editura Silex, 1994, pp.12-13. 436
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
647 Carol I, Regele României, Cuvinte către poporul său, f.l., f.a., p. 9. 648 Regele Carol I al României. Cuvântări și scrisori. tom I, 1866-1877, București, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1909, p. 60. 649 A. Iordache, Ion Ghica, diplomatul și omul politic, București, Editura Majadahonda, 1995, p. 268; C. Răutu, I.C. Brătianu-Omul, timpurile, opera (1821-1891), Turnu-Severin, Institutul Tipografic "Datina", 1940, p. 97. 650 Jacob Neumer, Iudaismul în timpurile moderne, Colecția Iudaica, Editura Hasefer, Buucresti, 2001, p. 8. 651 Constituția
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
este aproape imposibil să obțin acțiunea și rezultatele pe care le vreau [...]. Dar Trezoreria nu trebuie să fie comparată cu Departamentul de Stat. Ar trebui să încercați mai întâi să obțineți o schimbare oarecare în gândirea, politica și în acțiunea diplomaților de carieră, și apoi ați ști ce înseamnă o problemă reală. Dar Trezoreria și Departamentul de Stat puse laolaltă sunt nimic față de Ma-a-rină. Amiralii sunt cu adevărat o problemă când vrei să cooperezi cu ei, și eu știu cel mai
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
este de cel mai mic folos când este tentat să joace rolul de mijlocitor. Aproape în fiecare an există voturi pe aspecte care permit legislatorilor să înscrie puncte în privința unui corp electoral redus, dând în același timp bătăi de cap diplomaților noștri. Adesea, voturile sunt simbolice nu schimbă nimic, nu fac nimic, și totuși îi deranjează pe oamenii de peste hotare de a căror cooperare țara noastră are nevoie urgentă. Exemplele includ o hotărâre de a muta ambasada americană din Israel la
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
lor, a avut succese diplomatice, victorii militare, ani rodnici în mecenatul artistic, în construirea palatului și a parcului de la Versailles. Încântat de prezența ei, Regele Soare o scotea în evidență, era mândru că trezea admirație în jur, la Curte, și diplomaților veniți la Curte, ceea ce-i alimenta orgoliul inteligentei metrese. Cu fleru-i artistic, Athénaïs l-a secondat pe Regele Soare în activitatea de mecenat. Ea a fost aceea care i-a susținut pe Racine și pe Boileau ca istoriografi regali, pe La
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu ghilotina, inventată de medicul Joseph Ignace Guillotin (1738-1814), membru în Adunarea Națională. După șapte ani de la execuția reginei Franței, Fersen a fost reprezentantul Suediei la Congresul de la Rastatt. Napoleon, prim- consul la vremea aceea, nu-l va aborda pe diplomatul suedez pe considerentul convingerilor lui regaliste și pe acela al relațiilor comentate cu regina Franței ce a sfârșit pe eșafod. Revoluția s-a stins în Consulat, prim-consul fiind Napoleon, devenit ulterior împărat ce, după despărțirea de Joséphine, a luat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
iubire, eseuri, nuvele, piese de teatru. A atras-o scena, a jucat în musichalluri, spectacole nonconformiste în care apărea sumar îmbrăcată sau goală, apariții ce trezeau unora admirația, altora, oroare. Colette s-a căsătorit a doua oară cu jurnalistul și diplomatul Henry de Jouvenel, el era directorul ziarului "Le Matin", ea a susținut o cronică la respectiva publicație. A publicat lucrările Cârceii de viță și Sido, a doua a fost scrisă în amintirea mamei pe care a adorat-o. Cu Henry
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Londra, 1831), contradansul englez, cadrilul francez, valsul german și mazurca poloneză, toate în sunetele unei muzici ungurești. Dansurile europene ar fi fost învățate de la ruși, în timpul ultimei lor ocupații (1806- 1812). La un bal oferit de Grigore Ghica-vodă în 1824, diplomatul danez Clausewitz remarca la rândul lui sincronizarea coregrafiei cu Occidentul, în intens contrast cu bărbile lungi ale boierilor și mai ales cu caftanele lor, neasemuit de incomode la joc. „Când era să înceapă danțul - ne informează Ion Ghica -, boierii cei
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]