2,292 matches
-
Am presupus că ceea ce urma să o Întreb avea s-o Înveselească pe Lou. Nici vorbă. Când i-am explicat ce urmăream, expresia ei părea să spună „Ce mama dracului mai e și e asta?“. Mă așteptam ca acum, fiind directoarea sălii, să ia mai În serios eventualele Încălcări ale normelor de siguranță decât pe vremea când era doar o secretară ce-și putea permite să nu aibă nici o grijă sau responsabilitate. Cu toate astea, Îmi spusese ceea ce doream să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
clare, mă uit la ceas, poate că ea mai are timp, însă eu nu mai am. Trebuie să fug, Galia, vorbim mâine, îi șoptesc eu și o sărut pe frunte, apoi ies în grabă din cameră, aproape dau peste Hava, directoarea, care stă în fața ușii, ca și când ar fi tras cu urechea la conversația noastră, dar figura ei autoritară, gravă, înlătură orice suspiciune. Draga mea, spune surprinsă, nu credeam că vei ajunge astăzi, cum se mai simte soțul tău? Eu spun, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și triști, după plecarea cărora gazdele răsuflă ușurate. Capitolul unsprezecetc "Capitolul unsprezece" În drum spre cămin, uit să număr încordată semafoarele, uit deodată să mă mai tem, așa cum făceam în fiecare dimineață a ultimelor săptămâni, să mă tem de Hava, directoarea, de suspinele sfâșietoare din camere, de neputința mea de a mai fi de ajutor. Un suflu nou mă conduce semafor după semafor, împinge înainte mașina veche, mă simt ca în primele zile ale unei noi iubiri, atunci când dragostea învăluie încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
petrecut ultimele săptămâni încercând din răsputeri să renunț la acest grup. Problema mea e că, dacă mă apuc de un lucru, trebuie să îl duc la bun sfârșit. Presupun că e o chestiune de educație. Trebuie să îți faci datoria. Directoarea școlii noastre era foarte severă cu cei care renunțau ușor. Nu se supăra însă dacă nu făceai o treabă bună, atâta timp cât te străduiai și încercai să dai tot ce e mai bun în tine. Așa că nici nu s-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fior de-a lungul șirei spinării. Ca să câștig timp, aprind un Winchester. Îi surprind chipul: bărbie rotundă, nas rotund, ochi rotunzi, privire rotundă - nimic energic. Nu, nu e Adelina! Arunc țigara cu gust de cartof crud și intru în cancelarie. Directoarea mă prezintă: un băiat de viitor, a scos două volume de poezii. păcat că ne părăsește. Chimistul mă privește distrat: tinere, și eu făceam poezii la vârsta dumitale. și acum pot recita Moartea lui Fulger, din cap. Chiar începe. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scos două volume de poezii. păcat că ne părăsește. Chimistul mă privește distrat: tinere, și eu făceam poezii la vârsta dumitale. și acum pot recita Moartea lui Fulger, din cap. Chiar începe. Intră elevul de serviciu și-i șoptește ceva directoarei, care sare ca arsă: - Mă scuzați, domnule președinte, dar tocmai am aflat că o colegă a tras după ea ușa de la secretariat. Problema e că se închide automat. - Și ce-i cu asta? se miră olteanul cu părul vâlvoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să intri matale în sala de clasă alăturată și de acolo, prin exteriorul clădirii, sari pe geam în secretariat și deschizi ușa. Am ruga un elev, da’ nu se poate, că acolo sunt și subiectele. - Da, dar știți, se bâlbâie directoarea, secretariatul e la etajul doi... Privirea admirativă pe care mi-o aruncă profesoara de informatică, o brunetă cu frizură modernă, îmbrăcată după ultima modă, mă convinge să-mi risc una din cele șapte vieți ale lanțului karmic: nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vreo două sute de elevi care urlau încântați: marfă! profu’, dă-te mai la dreapta, să cazi pe Opelu’ lu’ doamna directoare! Sau: mâncaț-aș, pe cât facem pariu că alunecă? Fetele, în special, țipau de-ți luau auzul. Băieții huiduiau și fluierau. Directoarea, colegii și comisia oltenească scoseseră capetele pe ferestrele de la etajul unu. Mă încurajau cu toții: - Multă grijă, domnu’ Leo, că dacă alunecați dumneavoastră, pe cine mai trimitem? - Aoleu, Doamne ferește, se topește înghețata! Fac pași mărunți, sprijinindu-mă de zid. La jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ritualuri când vine vorba de materii. Părintele aproximează știința odraslei și, în cunoștință de cauză, construiește cu evlavie figuri geometrice din parafină. Zece mașini așteaptă în parcare, în cazul că s-ar putea ivi probleme neprevăzute. În poarta liceului apare directoarea. Face un semn. Șefa delegației parentale vine într-un suflet: - Sunt slabi, doamnă, foarte slabi. Examinatoarea de matematică e nemulțumită de hotelul unde ați dus-o astă noapte. - Nu-i place la Dunărea? - Nu. Vrea la Lido. - Am înțeles, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai gospodinelor în capoate destrămate la subsuori, în zdrobitoarea lor majoritate foste directoare ale școlii din cartier. Doamna Ciolpac era o blondină cu rădăcini castanii, la vreo patruzeci de ani. Băiatul ei, Vasilică, încă frecventa ciclul secundar. Elevul nu avea tată - fusese obținut prin viviparitate și punct. Mama lui îi pregătea sandvișuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Traian Vuia”, se află tocmai pe Șoseaua Vitan-Bârzești, în sudul orașului. Mai bine aș face naveta în Bulgaria. Profilul e de metrologie. Sunt o mulțime de laboratoare cu instrumente antice de măsură. Inginerii sunt la mare stimă. De altfel și directoarea e tot inginer metrolog. Până la serviciu am de înfruntat zece stații cu autobuzul 131, cinșpe cu tramvaiul 34 și încă vreo șase cu 102. Ultima parte a călătoriei e și cea mai grea. Pe linia 102 acționează șuții din Vitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
smiorcăie Gogoașă. Între timp mai sosi un elev cu limba de un cot: aoleu, Coceanu e zob, Mădălina are fața spartă, iar Iuliana e tăiată la gât și are maxilarul rupt, da’ trăiește. M-am dus să o anunț pe directoare de grozăvie. Imediat au fost chemați profesorii la ordine, scoși de la ore. Profesoara de chimie care avea oră cu clasa celor doi puști făcuți pilaf în mijlocul străzii a alergat într-un suflet la cancelarie, să-i pună absenți. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe mine punctual, ori să-i ajute pe șefii și colegii mei să piardă întotdeauna autobuzul. În fiecare dimineață trebuie să traversez în goană câmpul care desparte stația lui 102 de liceu. Ochii îmi sunt ațintiți asupra ferestrei de la biroul directoarei. Dacă mi se pare că văd un chip acolo, mă arunc la pământ, înaintez târâș pe coate și genunchi, apoi fac salturi scurte, repezi. Uneori îmi pun o fustă și o perucă neagră, creață, ca să pot traversa în liniște porțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
decolez spre Botoșani. Decizia mea se ofilea cu cât mă apropiam de stația lui 102. Începeam să întorc capul, să merg împleticit, vântul îmi bătea din față tot mai puternic. Am rupt-o la fugă înapoi, m-am dus la directoare să-i spun că zvonul cu transferul meu în nordul țării, unde se agăța harta-n cui, era o gogoriță, eu rămâneam unde eram, pe baricade. Sufletul se odihnea în mine ca un iepure în stomacul unei anaconde. Seara, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum o asemenea elevă interpretează rolurile ca o țigancă neoașă, fiindcă nu cunoșteau secretul vieții ei. Dacă până acum nu prea luaseră în serios viitorul Prințesei, părinții ei se cam convinseseră că este făcută pentru o carieră muzicală. Profesorii, diriginta, directoarea, toți o apreciau pe Prințesa pentru talentul ei. Avea înclinație spre muzică și gata. Îi sfătuiau pe părinți să-i creeze condițiile necesare pentru o asemnea carieră. Înclinația spre muzică o vedeau și ei, deși se încăpățânau s-o facă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
alb cu găurele, ciorapi de-ai mamelor, își împletiseră părul cu o fantezie înduioșătoare, dar, chiar gătite ca niște paparude, le stătea într-un fel bine, datorită prospețimii fețelor. Unele își făcuseră unghiile, iar vreo două, pe care de altfel directoarea le-a trimis acasă, se fardaseră ca niște papagalițe. Erau surescitate, se simțeau niște adevărate domnișoare. Gândul că nu aveau decât paisprezece ani le umilea, se simțeau în stare deja să sucească mințile unui bărbat. Cu cât dispreț trebuie să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
panglică de culoarea clasei ! Clasa lor are o panglică pembea și, de treizeci de ani, la Școala Centrală tot acesta este obiceiul ! Și mai știe madam Ana ce alte obiceiuri teribile sunt la această școală ? După ora zece, nimeni, nici măcar directoarea, nu mai are voie să intre ! Nimeni ! Ești închisă ca într-o fortăreață asediată ! Ca într-o mănăstire ! înțelege atunci ce însemnează a primi permisie de ieșire numai de două ori pe lună și numai dacă n-ai fost pedepsită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din mijlocul trotuarului. Că doar nu era s-aștepte până ce-i dispar din cale doi mucoși de doișpe ani, abia intrați la gimnaziu. Cei doi purtau, ambii, matricolă pe brațul stâng. Așa era regula. Scris galben pe fond bleumarin. Doamna directoare Bruda ieși din curtea Școlii de Fete, pe poarta dinspre Primărie, unde era anexa cu atelierul de croitorie. Și, înaltă, masivă, bățoasă, cu o blană de vulpe în jurul gâtului, trecu la doi pași de Daniel fără să-și coboare măcar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mâini... Repetentul după ușă bate toba la păpușă!... Horia Victor repeta clasa întâi de gimnaziu... Câteva zile mai târziu însă, gata, supărarea îi trecuse și Horia Victor era prieten la toartă cu toată coada clasei... Din locul pe unde trecuse directoarea Bruda până la celălalt capăt al gardului, colț cu strada Judecătoriei, mai făceai pe puțin o sută de metri. În curtea școlii, la stradă, nu era niciun teren de joc. Peri și gutui tineri, cu trunchiul încă destul de subțire, brăzdau cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mult redusă ale fotografiilor originale Țthumbnails), pe care le afișează mai multe o ecran, putându-ne da astfel seama de conținutul fotografiei originale, fără a fi nevoie să o deschidem pentru a o vizualiza. Acest lucru, ca și utilizarea unor directoare explicite cronologic, ne scutește de eforturi suplimentare, pierderi de timp și enervări atunci când căutăm o fotografie printre multe mii de alte fotografii, adunate de-a lungul timpului ... pe care va trebui să le stocăm, până la urmă pe un CD sau
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
la restaurantul “Drumov” care avea și camere de dormit curate cât și loc de odihnă și adăpost pentru cai. Ne-am îmbrăcat cu hainele de curat și iată-ne la Școala de Me naj unde se ținea examenul. Doamna Daulgea, directoarea școlii ne cunoștea bine dar a rămas impresionată de curățenia, frumusețea și lumina din ochii copiilor.Erau și elevi din alte comune. Prima teză la română apoi matematica. Oralul a doua zi. În fața comisiei copiii din Marineanca s-au comportat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
usturoi am început să ne refacem sănătatea dar să crească spaima de avioanele americane și engleze care bombardau morile și fabrica de biscuiți “HerdanAluta” din apropierea casei unde eram găzduiți. Am plecat din cartierul Clocociov, fiind trimisă de către inspectorat la Urși-Vâlvoi. Directoarea școlii, o fată tânără, ne-a primit cu dragoste și înțelegere. La fel primarul, preotul și toată lumea. Ordinul guvernului ca toate instituțiile să-i sprijine pe refugiați era îndeplinit din suflet și nu din subordonare funcționărească. Mă mir și acum
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Publice 77 [TITU MAIORESCU] Iași, [11]23 octomvrie 1875 Telegramă D-lui Ministru al Instrucțiunei, Răspund la telegrama dv. 405 că ieri, în zece octombre, d-na Cristofor a sosit la postul ei în Tîrgu-Frumos. Capacitatea d-ei Nicolau, fosta directoare, este la nivelul comun al învățătoarelor noastre primare, nici mai rea nici mai bună; la conduita sa n-am nimic de observat în rău. Revizor: M. Eminescu 130 {EminescuOpXVI 131} 78 [D. ANTIPA] [Iași, 11/23-14/26 octombrie 1875] [Nr.
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de clasa a IV-a la Roman. 2) Idem N-o 41709, din 27 aug. 864, prin care i se notifică acelaș lucru. 3) Idem N-o 8687, din 5 sept. 872, prin care i se notifică recunoașterea sa ca directoare cu Decret domnesc N-o 1456, din 2 sept. 872. Relativ la raportul său N-o 3, mai observ că scrisoarea sa de mână este foarte rea, ia espresia "serii matricolare" a-ntrebuințat-o, după cum zice d-sa, în urma unei adrese ministeriale care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
s-ar fi servit de acelaș termin. Rugîndu-vă să considerați că învățămîntul mecanic este cel general în școalele noastre, de vreme ce lipsa de cunoștințe pedagogice e asemenea generală, sânt de părere că, într-o dezvoltare normală a învățămîntului pedagogic, o asemenea directoare nici ar fi cu putință și nici ar trebui suferită, dar, în împrejurările de față, această școală e la nivelul a cel puțin 50 procente din școalele noastre de fete. Revizor școlar: M. Eminescu Domnului Ministru al Instrucțiunei Publice și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]