1,397 matches
-
lucrând binele, cum fiecare s-ar întrece pe el, fără dihonia exacerbată a noului, zeu fără duhul unimii. Înțelepții antici susțineau că numai neștiința poate face răul. Și totuși, amenințarea cu savanta bombă atomică, cu civilizata poluare a tehnologizării, cu disoluția autorității și implicit a intimității, unicității ființei umane. V. Fetescu pune subtil în evidență „corespondența”: în măsura în care, pragmatic-consumist, autoritatea științei este aservită tehnologiei, în aceeași măsură și autoritatea părintelui, educatorului e uzurpată de reguli, regulamente, ea devine din orice punct de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
să fiu același. De aceea, era ca un rămas-bun pentru totdeauna: de la bucătărie, de la casă, de la găluștile mătușii Ugurd; de aceea, această descriere concretă, pe care tu ai surprins-o de la primele pagini, poartă în sine și dimensiunea pierderii, amețeala disoluției. Îți dai seama că ai surprins și asta, ca Cititor atent ce ești, încă de la prima pagină, când, deși mulțumit de precizia scrisului, simțeai că, la drept vorbind, totul îți fugea printre degete; poate și din cauza traducerii, ți-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
O tensiune, concentrându-se să nu piardă nimic din propriul potențial, să prelungească o stare de reactivitate, să profite de acumularea dorinței celuilalt, precum multiplicarea propriei încurcături? Sau abandonul cel mai docil, explorarea imensității spațiilor ce pot fi mângâiate reciproc, disoluția ființei într-un lac cu suprafața infinit de tactilă? În ambele situații, desigur, nu existați decât unul în funcție de celălalt, dar, pentru ca respectivele voastre euri să fie posibile trebuie nu numai să se anuleze, ci să ocupe fără reziduuri tot golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avut clar sentimentul progresului material. Am trecut de la o cameră cu baie comună la un apartament cu două și apoi cu trei camere. Mâncam bine, ne îmbrăcam la mâna întâi (adică nu cu haine transformate). Părinții mei progresau profesional. Sentimentul disoluției, al regresului, îl aveam doar la întoarcerea în satul bunicilor. Am prins o perioadă de școală pe care aș numi-o de grație. Proletcultismul ieșea pe ușa din dos. Marii clasici ai literaturii române se întorceau în manuale. Se publicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
amnezie nu mai așteaptă nimic de la muntele său. El Își Împinge stînca fără să mai spere nimic pentru că nu-și mai amintește nimic. O apatie de acest gen trebuie că era Întipărită pe fețele puținilor locuitori care, În perioada de disoluție a imperiului roman, umblau prin Roma, Într-un oraș, cum s-a spus, mult prea mare pentru ei, plin de monumente și ruine pe care nu le puteau Înțelege și, de aceea, nici apăra. SÎnt convins că dimineața m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
existențială în care suntem "aruncați", eliberarea însemnează vacantarea absolută a sinelui, înțeles ca pur receptacol cognitiv. Experiența poetică înfăptuiește în primul rând decondiționarea, purificarea eului empiric, fapt care corespunde extincției în supraintensitate, "ruinării în flăcări", scrie Hölderlin. Pentru că "în poezie, disoluția este soluția". Dar în acest sfârșit se află începutul, afirmă T.S. Eliot. Prin "dezordinea unui delir divin" (Hölderlin), ieșirea din absența pe care ne-o găzduim este urmată de transmutarea într-o stare virginală, pură de orice condiție limitativă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vorba de viziuni ale unor noi deschideri creatoare, afirmatoare ale omului, ale existenței pe planuri superioare neîntrevăzute încă, ci o luptă acerbă a destructivului în sine împotriva așezărilor armonioase ale vieții și ale culturii. Epocă a confuziei, a fragmentarismului și disoluției desfigurativul a năpădit nu numai pictura și sculptura, dar și muzica, literatura, filozofia întreaga cultură. Numai că, așa cum s-a întâmplat cu marile schimbări din istoria omului, un asemenea gol, asemenea stare negativă, cu cât se accentuează, cu atât devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fi și a nu fi. Pe de altă parte, nici Unul nu știe dacă în adevăr el a înfăptuit Geneza. Or. această dublă ambiguitate este chemată să explice, să motiveze de ce lumea este o simplă aparență, o iluzie care sfârșește în disoluție. Interesant este faptul că de asemenea și Platon, ocupându-se în preambulul din dialogul Timeos de geneză, dezvoltă o dublă ambiguitate, una antrenând pe cealaltă. Sufletul Lumii, creație a Divinității, este compus dintr-un amestec: diada Același și Altul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cuvinte din fondul principal. Este adevărat, cireșele coapte nu cad, dar un poem nu reface realitatea, ci sugerează „realitatea” unui joc de simboluri. Am preferat acest poem altor șapte, selectate după câteva lecturi, pentru că presupune convingător existența unei lumi în disoluție temporală (cătunul vechi, părăsit, depopulat), o mișcare pregnantă, în sens descendent, (căderea cireșelor, dar și a oamenilor care s-ar așeza pe o modestă bancă), efemeritatea obiectului în cădere și o falsă „veșnicie” născută la sat, banca de lemn și
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
grație unor aprofundate analize ale unor teoreticieni ca Hans Belting și Arthur Danto, eminenți cunoscatori ai fenomenului artistic contemporan. Simplificând lucrurile, putem spune astăzi că moartea artei nu a fost o spaimă lipsită de motivație, dar că ea vizează doar disoluția paradigmei pe care s-a fundamentat arta din Renaștere pâna în secolul al XIX-lea. Într adevăr, în acest răstimp Arta s-a divizat tot mai net în arte, fiecare artist limitându-și investigațiile la un singur domeniu și încercând
CATALOG Sincretismul artelor 1 by D. N. Zaharia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_941]
-
sufletului nostru, de a dezbina acest popor stârnind patimi uneori ridicole, dădea semnalul trecerii în derizoriu a autorității statului, stârnea neîncrederea în cei care voiau să păstreze pentru popor ceea ce construise cu sânge și sudoare în jumătate de secol, anunța disoluția societății noastre până la o atomizare convenabilă pentru a putea fi condusă în direcția dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă, între două reprize de despăduchere, zbiera versurile sale infecte de la tribuna ridicată ad-hoc în piața ceea, pentru cozile acestea de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
negație a formei frumoase a unui fenomen printr-o diformitate izvorâtă dintr-o descompunere fizică sau morală”, scârbosul se situează pe câteva trepte mai jos decât dezgustătorul și grosolanul. De regulă, provoacă scârbă tot ceea ce lezează simțul estetic printr-o disoluție a formei, prin descompunere și mai ales prin putrefacție Am arătat până acum că macabrul își reliefează cu predilecție natura mortificantă, fantomatică, dezgustătoare, care nu exclude uneori elementul comic. De altfel, în utilizarea relativ recentă s-a dezvoltat conotația oribil
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Honore Daumier „Gargantua” Katharsisul comic este mijlocit, pe de o parte, de o imaginație creatoare de distanță, iar pe de altă parte, printr-un context ce anulează distanța. Satisfacția produsă de eroul comic presupune condiția invulnerabilității spectatorului și a sesizării “disoluției oricăror predispoziții eroice”. Acesta este râsul detașării, râsul de ... (“comique significatif” după Baudelaire), în contrast cu râsul grotesc, participativ, care se manifestă ca râs alături de personaj (“comique absolu”), anulând opoziția și distanța dintre spectator și erou. Kayser vorbește despre un contrast comic
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale și a emancipărilor revoluționare, progresist-demofile (pe care o resimțea acut, la noi, Mihai Eminescu după 1870), începe să fie însă treptat concurată de o atitudine optimist-entuziastă; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dereglarea sistematică a tuturor sensurilor). Atunci cînd țin totuși cont de ea, unii comentatori de orientare naționalistă o conotează - politizant - nu atît ca maladie a autorilor, ci ca subversiune vizînd îmbolnăvirea nației: acțiune destabilizatoare, anarhism propagat de către pornografii iudeo-bolșevizanți întru disoluția moral-spirituală a neamului românesc și „destrămarea națională”. Ideea „iudaizării literaturii române” prin intermediul „literaturii noi și pornografice” (cf. unei scrisori din 13 iulie 1937 a lui Sașa Pană către Tristan Tzara, v. Manuscriptum, nr. 4, 1982, p. 158) devenise un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Mihail Dragomirescu, Emilian deplînge „lipsa de capodopere realizate în spiritul școalelor nouă” (stereotip conservator fără bază, cîtă vreme printre „anarhici” sînt incluși Dostoievski, Proust sau Gide). Observațiile sale privind „criza noțiunii de realitate” sub influența noilor concepții științifice și „disoluția eului” sînt, altminteri, corecte. Ca abateri de la „ordinea naturală” a creației artistice sînt menționate „procesul de supraspiritualizare în dauna naturii”, „tendința spre irațional” care „face concurență gîngurelii copiilor” și proclamă dezordinea „sacră”, în fine, „absolutismul” în artă (avînd drept reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral, „interjecții onomatopoetice”. „Disoluția gîndirii” - scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei” și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sancționează astfel eliptismul („rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea rimei și mai ales a ritmului (expresie a versului clasic) avînd ca rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral, „interjecții onomatopoetice”. „Disoluția gîndirii” - scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei” și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sancționează astfel eliptismul („rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea rimei și mai ales a ritmului (expresie a versului clasic) avînd ca rezultat versul amorf”, iar ca ultimă consecință, crearea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de varieteu (actrița Emmy Hennings - soția poetului Hugo Ball - era cunoscută și publicului de cabaret din România), improvizații ale lui Tzara extrase din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
idealuri. Păcat însă, că numai maghiarii au învățat cum se cuvine această lecție, și o aplică întocmai și cu cea mai mare perseverență. Iar acțiunea lor le reușește, din an în an tot mai mult, fiind în strânsă corelație cu disoluția accentuată a statului național român, un stat aflat la cheremul lăcomiei unei haite nesătule de urmași ai fanarioților. Oare alde Băsescu & Comp, aud zăngănitul armelor unităților paramilitare maghiare din Harghita și Covasna? N am să pot uita în vecii vecilor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
imprevizibil al timpului chiar și asupra creaturilor fabuloase. Odată ieșiți din timpul mitic, a început alienarea, degradarea, diminuarea puterilor fabuloase. Bine, dar acest timp mitic s-a consumat de mult, încerc eu să adaug la conversație. Ca și creația, uneori disoluția poate fi un fenomen foarte lent, totuși nu destul de lent ca să-l priceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă, rămâne în bună măsură neobservat, la fel cum trecerea de la timpul mitic la cel real este, în fapt, imperceptibilă. Mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iubirii iubire esențializată deopotrivă la dans și la duel; ea trebuie câștigată, cucerită, reînnoită, revitalizată cu fiecare an. Periplul iubirii precedă oul, increatul; trecerea de la increat la creat este un act sacru prin ritualizare. Altfel, iubirea istovește, se veștejește, provocând disoluția cuplului. La albatroși, același cuplu se reactualizează în fiecare an prin poezia dansului și a duelului, după modelul cuplului mitic Afrodita-Marte, zeul războiului. Iubirea celei mai frumoase dintre zeițe nu poate fi dobândită decât de cel mai războinic dintre zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Joao omul cu o mie de nume ce întrupează mii de entități la momente diferite. Joao este tot ceea ce dorim noi să credem, noi ne-am regăsit miracolul prin el, pentru că aveam nevoie de el, într-o lume în plină disoluție, secătuită de miracole, strălucire și inefabil. Istoria produce flageluri, războaie, revoluții, renașteri, dar și miracole. Joao de Deus este poate unul dintre ele. De ce acceptăm miracolul creației ca pe ceva obișnuit, sau miracolul vieții, condiția omenească? Teoria speciilor a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
incontestabilă cu un document oarecare scos la lumină de cercetarea fundamentală și să primească de la aceasta un soi de validare. Astfel, Kandinsky a fost bulversat când a luat cunoștință de teoriile lui Bohr despre atom. Întrevăzând în acestea ideea unei disoluții a realității obiective sau cel puțin a unei deconstrucții a ceea ce era considerat până atunci a fi natura lucrurilor, el a extras de aici un motiv puternic pentru a lăsa unele dintre intuițiile sale să ajungă la deplina maturitate, fapt
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
brațele Îndesate, pregătit să poarte orice altă greutate În afară de cea a problemelor pe care i le făceam eu. Deja reprezentam un seminar În plus pentru acest detectiv tînăr și serios, de parcă aș fi hotărît eu singur să testez pînă la disoluție toate lecțiile de psihologie a victimei pe care le primise de la instructorii săi la academia de poliție. — Înțeleg, domnule inspector. Dar poate o să-i spuneți asta bărbatului care m-a atacat. Vă mulțumesc că ați venit. — Bun. Cabrera se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]