9,387 matches
-
Indiferent cărui gen convențional i-ar aparține imaginea și în ce sistem de semne a fost ea realizată, artistul este tot timpul o prezență voluntară, imperativă chiar, melancolică sau, nu de puține ori, zguduită de patetism și atinsă de frigurile disperării. Iar înlăuntrul său, acest autoportret global este ritmat de autoportretele propriu-zise care urmăresc pas cu pas adîncirea în vîrstă și sugerează, în compensație, o anume eliberare din prea severa definiție a formei. Tocmai în acest portret în portret în portret
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
chipul determinat se surpă în expresia generică, forma se topește în tușele ei componente și portretul se varsă, asemenea unui rîu aproape secat, în albia mare a existenței colective unde orice fizionomie se pierde. Melancolia se preschimbă și ea în disperare, contemplația în strigăt, tihna privirii în revoltă. Baba cel dintîi, gospodarul sever și orgolios, solar și viril, descoperă acum un alt sens al existenței. Iar acest Baba tîrziu, stihial și nocturn, bîntuit de fantasme și tulburat de spectre, nu se
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
naturalist al conflictelor și al violențelor pasionale. Investigația realistă a lui Eugen Barbu arată, gorkian, ce rămâne din om când se află la limita existenței. În mizerie, sub apăsarea lipsurilor, viața, instinctele (sexualitatea, foamea, setea, rivalitățile) colcăie cu mai multă disperare, cu un fel ciudat de vitalitate amplificată de amenințările morții. Fenomenul este studiat și înfățișat similar în Groapa lui Eugen Barbu și, mai târziu, în Șatra (1968) lui Zaharia Stancu. Elementaritatea vieții se manifestă în tendințele ei primare, despuiate de
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
care are nervii suficient de tari și-o viață garantată suficient de lungă pentru a și-o pierde urmărind elucubrațiile postului de televiziune condus de Dan Diaconescu. Prima secvență îl are drept erou pe un bătrânel care-a cerut cu disperare în glas să fie admis în lista celor care jucau pe biletul de loto colectiv inițiat de corifeii de la OTV: omul nu s-a desprins, mental, de perioada în care la cozile ceaușiste la alimente oamenii cereau raționalizarea a ceea ce
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
tonuri diferite fără o altă justificare decît aceea a unei conviețuiri legitime sau aleatorii. în aceste cutii, valize, dulapuri și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei. Florin Mitroi: rigoare tehnică și austeritate morală Pentru Florin Mitroi, pictura nu
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
cu fobiile și cu atacurile ei de panică. Cu traiul alături de persoana aceea toxică. Gata! Lunga mea penitență luase sfârșit. (...) primul Crăciun petrecut departe de familia mea, la câteva zile după ce s-a pronunțat divorțul, a fost punctul culminant al disperării mele. Apoi am început să mă obișnuiesc cu ideea. Dacă am supraviețuit amestecului acela mortal, de singurătate și sărbători de iarnă, înseamnă că voi supraviețui și de-acum înainte. Cu timpul, și deprimarea care mă copleșea și mă lăsa fără
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
dreptate, se vor înclina cu reverență în fața opiniei lor. În realitate, nu-i aude nimeni și toți scriu pentru propriul lor uz. Potrivit lui Enzensberger, fanaticul musulman, căruia eseistul german îi spune "perdantul radical", se definește prin cîteva trăsături clasice: "aceeași disperare față de propriul eșec, aceeași goană după țapi ispășitori, aceeași pierdere a simțului realității, aceeași nevoie de răz-bu-nare, aceeași obsesie a virilității, același sentiment compensator de superioritate, fuziunea distrugerii și a autodistrugerii, și dorința compulsivă de a ajunge, prin escaladarea terorii
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
inteligibilă și digerabilă, și o paraliteratură joasă, fără o undă de problematizare, fără vreo veleitate artistică. Prozatorii adevărați se felicită pentru capacitatea lor de a rezista, legați de catargul propriei Opere, sirenelor consumerismului. În timp ce autorii de best-seller-uri jenante caută cu disperare critici care să-i gireze... În pofida acestei polarizări, determinată de concurența a două coduri culturale, au apărut câțiva scriitori care încearcă - și reușesc - marea conciliere. Proza lor mizează pe stratificare și elasticitate, putând fi parcursă atât de lectori pretențioși, interesați
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
vechi din Cheta..., remarcându-se prin finețea observației și ingeniozitate narativă. Păcat numai că autorul a renunțat, nu se știe de ce, la finalul excelent dat într-o avanpremieră editorială în "Ziarul de duminică", preferând unul mai "cuminte", mai puțin pregnant. Disperarea bărbatului care află că dama lui de consumație a ieșit din branșă rămâne însă un subiect deopotrivă incitant și grav, dacă intră într-un scenariu epic inteligent și bine condus. Meritele volumului de față reconfirmă, așadar, calitățile scrisului "scurt" al
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
aici întotdeauna e prea târziu/ Basarabia mea pare astăzi un cimitir/ care nu ne mai luminează deloc memoria". Deteriorat de mediul înconjurător, de calculele geo-strategice prin care tradiția locală este amputată ori distorsionată, după caz, artistul caută, cu o rece disperare, "ceva prin care să pătrundă miracolul". "La tine totul e tristețe și suferință/ ești irespirabil", îi spune un bătrân poet chinuit de insomnii, iar prietenul monegasc îi pune, într-o scrisoare, cam același diagnostic: "ți-ai făcut din angoasă și
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
încercarea surdă de a-l recupera acum, dincolo de teorii și de judecăți istorice, este mai curînd un reflex existențial decît un proiect estetic. Ion Vlad a reprezentat și reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
identitate pentru care a optat Carmen Firan dovedește o mare încredere în rezultatele concrete ale cuvintelor, arta pe care poeții o stăpânesc intuitiv. Da, cuvintele sunt cele care pot aduce (apud Freud) cea mai mare fericire și cea mai cumplită disperare; prin mesajele lor, intenționate sau nu, te îndeamnă să creezi realitatea, stimulînd sensibilitatea, simplificând rezolvarea conflictelor, aducând înțelegere și respect între oameni diferiți; ele pot fi pietrele pe care pășești pentru traversarea torentului. Rostim zilnic mii de cuvinte fără a
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
porneau comenzile cîntecelor din repertoriul mișcării muncitorești de la începutul secolului, din care două erau invariabil repetate pe traseul parcursului: "Internaționala" și "Marsilieza", tradusă rudimentar în românește. Dirijorul dădea tonul agitînd un baston în chip de baghetă, ceea ce nu împiedica, spre disperarea lui, stridențele atonale ale sutelor de demonstranți, despărțiți pe specialitățile de muncă: hamali, căruțași, lopătari etc., fiecare cu purtători de placarde și steaguri roșii. Nu știu - nici mai tîrziu nu mi-am dat seama - cît de iubitor de muzică a
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
amplasat la 2 aprilie 1453 lângă zidurile Constantinopolului. Cucerirea Constantinopolului Cu toate eforturile depuse de bizantini, fortificațiile ridicate de aceștia n-au putut opri deznodământul fatal. Împăratul Constantin al XII-lea Dragases a murit pe zidurile marelui oraș, încercând cu disperare săși apere capitala și tronul. Cucerirea Constantinopolului și transformarea sa în capitală a Imperiului Otoman a avut o semnificație dublă. A lansat în viața politică un mare conducător, tânărul sultan Mehmed al II-lea, de numai 22 de ani și
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
lui se nasc modele care trebuie aplicate lumii în scopuri corective... „Imbecilii sunt chi nuiți de ideea reînvierii“, mai spune Bernanos. Ei bine, au înviat, s-au reîncarnat, a doua venire, paradisul psihanalitic sunt ale lor... * Patetic, Bossuet ne rezumă disperarea: „Privesc înspre viitor, ce nesfârșită lume în care eu nu exist. Privesc în urmă, ce înspăimântătoare ordine a lucrurilor din care eu nu mai fac parte (...).“ * Viața ar trebui să ne dureze până la ultimul gând posibil pe care l-am
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
contemplare în gol și tot mai dese. Viața curge lent prin tine, ca un râu de miere fără gust, trupul îți funcționează cu minimum de nevoi, să vedem dacă ieși în lumină astfel, dacă nu cumva rețetele înțelepților sunt rețetele disperării... Și Berdiaev, care clama sus și tare, cu exaltarea plină de tupeu a rușilor, că „revelația“ nu cade din cer ca o pleașcă, din contră, ești nevoit să o cauți, să te zbați, să te zvârcolești... ca pentru a pune
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fi „aneantizat“, în locul lui nu poate fi așezată, eventual, o „lume“; nimicul este abandonul absolut, undeva „în urmă“ își exercită ura, își trimite universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu el iluzia, disperarea, sinuciderea, nebu nia, psihoza, singurătatea, plictisul... Purtăm în noi indignarea unei prezențe spirituale de talia divinității, atâta doar că rămasă în umbră, înfrântă, uitată. Răzbunarea nimicului este atroce, ne bucurăm numai de partea vizibilă a eșecului spiritual. * Simt că nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ei mulțumită, hrănită de fru musețe, pare jignită. Și exclamația plină de sugestii a Annei de Noailles: „Singurătate, dubla singurătate în care ni se ascund amanții!“ * Poetul... Civilizația a creat acest tip de infirm împotriva ei însăși. Iluzia, naivitatea și disperarea trebuiau să își aibă profetul lor - dar ce profețesc ele, împotriva cărora omul și-a construit civilizația, ca o „manta azvârlită peste urât“ (Pascal Quignard)? Slăbiciunea istoriei este aceea de a-l fi ignorat până nu demult, când s-a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
numai că, în momentul în care aude șuieratul locomotivei, i se arată Hristos; știe că este Hristos, pentru că însuși Hristos îi vorbește; se ridică, se scutură de praf și devine creștin. Nu am știre de vreo mărturie mai teribilă în ceea ce privește disperarea omului după adevăr. Trebuia ca omului nostru să i se arate adevărul din afara lumii, indiferent de chipul pe care îl va fi împrumutat, ca o restituire spirituală a neantului. Ar trebui să numim neant o spiritualitate fericită a ființei, pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
implica în urzelile din interiorul partidului și în aranjamentele suspecte din afara acestuia. Știm ce motivează ambiția lui Iliescu de-a rămâne, până i se va cânta prohodul, activ pe scena politică. Am scris de nenumărate ori despre acest lucru, iar disperarea cu care se agață de frânghia debilă a politicului e dovada supremă a spaimei că va fi obligat să plătească pentru rolul nefast jucat după căderea lui Ceaușescu. Știind bine că nu se poate baza, în această bătălie cu timpul
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
prin sacrificiul lui vor putea să-și întărească ei înșiși puterea. Forța lui Ion Iliescu provine din slăbiciunea partidului pe care l-a creat. Adevărat gigant cu picioare de lut - atunci când a fost la apogeu -, PSD-ul actual luptă cu disperare pentru a-și crea o nouă identitate: merge în direcția reformiștilor moderați ai "grupului de la Cluj" - o formațiune eterogenă, în care se întâlnesc și cacealmiști înveterați precum Dâncu, și profesioniști relativ dezorientați precum Vasile Pușcaș, mai apropiat de social-democrația de
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
continua cu: dogoarea, torpoarea, arșița, canicula - Paul Georgescu exploatează toate variantele, ca nimeni altcineva în literatura română) sunt explicațiile apatiei individuale și naționale. Tânărul ziarist Gabriel Dimancea ar vrea să lupte cu o astfel de păcătoasă inerție, care e - spre disperarea sa - mai mult decât marca unei provincii limitate: tinde să se constituie într-un specific imposibil de lepădat. Vipia stimulează inflația verbală ca iluzie a acțiunii și lamentație interminabilă în jurul condițiilor nefavorabile. Paul Georgescu e un observator cât se poate
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
ceea ce-l împinge pe Sebastian în acest joc nu este numai curiozitatea, ci și nevoia de bani pe care o situație precară o dictează. Odată intrat în joc, decizia nu-i mai aparține, dar ce reprezintă acest joc în care disperarea face casă bună cu nebunia? Am reținut scena duelului final dintre Sebastian și jucătorul cu numărul șase, al cărui patron este chiar propriul frate. Față în față, cei doi jucători se privesc, spaima îi deformează trăsăturile lui Sebastian, pe chipul
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
prozatorul, prin intermediul eroilor săi, au o duritate colțuroasă. Nu descoperim în cazul de față niște personaje de hârtie, conștiente eventual de statutul lor ontologic precar, atribuit de Autor, ci niște voci care, treptat, se umplu de substanță umană, căutând cu disperare, în jurul lor, sensuri de care să se poată agăța. Și nu doar sensuri: Sensul însuși, cu majusculă, acel adevăr aflat "peste puterea lor de înțelegere și mult prea cuprinzător". Ce se întâmplă, doctore? ne tot vine să-l întrebăm pe
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
atașat cultural pe lângă Legația Română din Londra. Peste mai bine de trei decenii, istoricul Giurescu își amintea: "A doua zi după ce venise la minister, mi-a scris o scrisoare care m-a mișcat; între altele spunea că era pe pragul disperării și că l-am scăpat de la moarte".4 Departe de țară, în Anglia mai întâi, apoi în Portugalia - între 1940-1944 - nu va mai fi în vizorul cenzurii din România. Dar ce s-a întâmplat după aceea e inimaginabil. înverșunarea cu
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]