1,307 matches
-
Begrundung des politischen Denkens der Neuzeit aus der Krise der Republik Florenz, Frankfurt a.m., 1984, pp. 329-337. 19 A se compară Joseph B. Strayer, On the Medieval Origins of the Modern State, Princeton, 1970, al cărui stat "modern" ar fi displăcut cu siguranta lui Machiavelli. Pentru contextul florentin, vezi Lauro Martines, Lawyers and Statecraft în Renaissance Florența, Princeton, 1968, care poate fi citită că o descriere a lumii din care Machiavelli caută să scape. 20 Discorsi, i. 6, p. 86. 21
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și fără să vedem că antieminescianismul ar fi o linie exegetică în cultura noastră, beneficiind de continuitate, trebuie să observăm sub presiunea faptelor o îndesire a atacurilor în vremea din urmă [...]. Mitizând istoria și identificându-se cu neamul său, Eminescu displace profund "cominterniștilor mutanți", azi purtători ai steagului "corectitudinii politice"". Încheierea, reactualizând chestiunea eminescologiei ca știință, este în egală măsură o pledoarie pentru instituționalizarea (sau măcar acordarea unui credit cumva oficializat) cercetărilor operei și vieții lui Eminescu ("...eminescologia, trebuie să recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și respingea orientarea iugoslavă mai vastă. O altă opoziție față de principiile ilire provenea din rîndurile celor cărora nu le plăcea noua limbă literară și preferau dialectul kajkavian, sau erau chiar dispuși să accepte limba maghiară. Unei părți dintre catolici îi displăcea orice legătură mai strînsă cu sîrbii ortodocși. Membrii vechii nobilimi nu erau de acord cu principiile revoluționare asociate cu această mișcare. Cu toate acestea, influența iliră domina pe la 1848 activitățile culturale din Croația. Victoria ei în politică nu era la fel de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
coloniilor din sudul Italiei a fost deja menționată. Împotrivirea albanezilor față de reformele Tanzimatului era de așteptat. Ca și bosniacii, notabilii albanezi musulmani erau nemulțumiți de oficialii importați de la Constantinopol și preferau să fie guvernați de propriii lor bei. Lor le displăceau de asemenea reformele militare și înființarea unei armate moderne bazată pe recrutări. Militarii albanezi luptaseră întotdeauna de partea Imperiului Otoman, dar doreau menținerea procedeelor tradiționale și să fie conduși în luptă de propriile lor căpetenii. Ca și în Bosnia, Poarta
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o vreme-ncoace, la intervale regulate, puroiul, buboiul plesnea și simțeam sângele gâlgâind acolo pe unde bănuiam că se află ciocănelul, scărița, trompa lui Eustache. Din cauza asta m-am și internat. Deocamdată e suficient că știți atât. Întotdeauna mi-au displăcut cei care își expun nonșalant infirmitățile, se laudă cu ele. Cerșetorul de tipul ăsta, care-și etalează piciorul ciung sau mâna beteagă, e lucru sigur că în veci nu va primi vreo atenție din partea mea. De fapt, dacă stau bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
asta e sau nu bine. Dacă nu cumva greșește pe undeva, îi scapă unele lucruri. Își cerea iertare că pleacă așa, fără nici un căpătâi. Mă rog, nu știu să explic mai bine de atât. 3. La țăroaia Spitalul ăsta îmi displace pentru că e un fel de comunitate antipatică din care nu-mi doresc să fac parte. Parcă e un sat, un trib. Sunt analogii suficiente pentru a susține afirmația. Există aici o Poiană a lui Iocan unde se strâng fumătorii. Lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
io cum sunteți toți ăștia, intrați prin blocuri și umpleți cutiile poștale cu fluturași și pliante de-alea de la Metro. Dintr-o dată căpătasem un nou statut. Din ucigaș plătit devenisem ceva între poștaș și comis voiajor. Și asta mi-a displăcut profund. Măcar Jack Spintecătorul avea ceva de artist, știa meserie. Condiția de factor poștal, de rotiță birocratică îmi displăcea de-a binelea. Baba n-avea pic de percepție interpersonală. I-am spus că m-a jignit nevăzând în mine altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Metro. Dintr-o dată căpătasem un nou statut. Din ucigaș plătit devenisem ceva între poștaș și comis voiajor. Și asta mi-a displăcut profund. Măcar Jack Spintecătorul avea ceva de artist, știa meserie. Condiția de factor poștal, de rotiță birocratică îmi displăcea de-a binelea. Baba n-avea pic de percepție interpersonală. I-am spus că m-a jignit nevăzând în mine altceva decât un jalnic hârțogar. Să se hotărască. Ori așa, ori așa. Nu mă putea lua de undeva. Pe când io
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Îi suferă apropierea și cusururile nocturne, Îi Însușesc secrețiile conjugale În măruntaiele lor delicate, dar care duc totuși la tăvăleală - avantaj incomparabil pentru aranjamentele vieții și În comparație cu noi, bărbații, care devenim impotenți În fața unei femei care pur și simplu ne displace, fie chiar printr-un simplu gest sau cuvânt nesăbuit al ei. Aș mai adăuga, dacă nu ajunge, plăcerea femeilor de a se „ancanaia“, de a se complace În promiscuitate, exhibițio nism și echivoc moral, cum, de pildă, cucoanele din lumea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
achitat de promisiune, l-a eliberat pe Vlad. Acesta s-a întors la îndeletnicirile lui literare și, fără nici o dificultate, și-a șters din memorie complet această sinistră întâmplare: avea o memorie specială, care funcționa special - uita total ceea ce-i displăcea și, în schimb, reținea perfect ceea ce îi era favorabil. În realitate, tovarășul Cameniță era convins că nu-l eliberase pe frate-meu, ci, prin cele două pagini semnate de el, îl subjugase mai abitir decât dacă l-ar fi aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
uriașă, supremă. Cum cuprinde așezarea și o înghite. Serenite a pierit, dar nu de apă, ci de foc. Cel care a scăpat nevătămat este și în versiunea aceasta absolută bătrânul cu părul alb, personajul bine cunoscut mie și care-mi displace profund pentru ce a fost, nu pentru ce este, anume, desigur, Cameniță... Așadar foc, nu apă?... Întrebător, ridic ochii din paginile cărți spre Lazarus: -Cum e de fapt, care e adevărul? El este pregătit, de bună seamă, știa ce-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Octavian Loghin am plecat la București să urmăm cursurile de pregătire pentru examenul de admitere la Facultatea de Drept. Întrucât cursurile de pregătire nu începuseră, după 3 zile am fost nevoiți să ne întoarcem acasă. Lui Tăvi Loghin i-a displăcut Bucureștiul din cauza balcanismului, a aglomerației, si a oamenilor grăbiți și nepoliticoși. În Gară de Nord, la întoarcere, Tăvi a luat decizia să nu mai revină în București și s-a hotărât să dea examen la Iași, mai ales după ce am
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
ca participant. A te maturiza înseamnă a stinge tot mai mult comedia din tine și, fără a deveni posac sau nihilist, a simți la fiece pas cum te pândește ridicolul. Dansurile acestea sunt în afara acestor probleme spinoase. De aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar ignorând ridicolul. Sunt grațioase, neocolind urâtul. Sunt simpatice, iradiind prietenie, nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-se tot mai mult în spatele lor. Cu brațele ca două aripi le cuprinse trupurile lor mici și delicate. Valentin obișnuia să vină la ore târzii acasă. Ea nu avea nevoie de cuvinte, de explicații și argumentări. Pur și simplu îi displăcea în totalitate comportamentul său. Consecințele aveau să apară mai târziu. Dar cu ce preț? Cine va suferi mai mult? Undeva, în adâncul fiecăruia, neliniștea și vinovăția se vor face praf și pulberi ce se vor risipi pretutindeni, dăinuind în sufletul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în vâltoarea străzii. Restul zilei o petrecu absentă. Era spre sfârșitul lunii mai și aștepta așazisul sezon turistic de vară care se apropia cu precizie. Știa din experiență că vor veni mult mai mulți compatrioți ca până atunci. Nu-i displăcea deloc să-i recunoască, deși unii erau aroganți până la ridicol. Învățase să fie puternică, să înfrunte la nevoie lucruri neprevăzute. Programul „sezonului turistic” includea la sfârșitul săptămânii o întâlnire cu compatrioții într-un restaurant privat care era prevăzut cu toate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
marțea în care Positif invita cititorii săi cinefili la avanpremiera filmului, la Centre Beaubourg, ora 20 (sur invitation) ! Mai mult, titlul în franceză al filmului este... The Last Show ! Cred că o asemenea coincidență morbid perversă nu i-ar fi displăcut bătrânului aruncător de tarte cu frișcă (intrând pe IMDb, pentru a copia fișa tehnică la cronica pe care-o aveam de scris pentru Re :publik, mai aflu un lucru haios-neverosimil : în momentul în care personajul jucat de Kevin Kline, Guy
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
oglinda. Arătam foarte bătrână, cu șalul legat peste pălărie și cu bastonul în mână. Draga mea are să fie foarte mirată când are să mă vadă îmbătrânită și stafidită ca un măr renet în luna martie. Chiar cu riscul de a-i displăcea, mi-aș dori, totuși, să mă revadă. Sper că ești sănătoasă. Ăsta e singurul lucru care contează pentru mine. Ca și purtarea ta, integră, demnă, cinstită. Îngrijește-te! Nu fuma prea mult - asta mi ar purta ghinion! Știi ce mult
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
străbatem ringul de dans, unde lumea se dă la o parte, pentru a ne face loc. Muzica și spotul de lumină ne urmează pașii și, deodată, din tavan încep să cadă încet petale de trandafiri. Adevărul e că nu-mi displace deloc ce se întâmplă. Toată lumea ne zâmbește cu bunăvoință și drumul ne e presărat cu „aaa“-uri de încântare. Scăldată în lumina rozalie, mă simt ca într-un curcubeu, iar petalele de trandafir care ne cad pe cap și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
anchetă. în treacăt fie spus, țin să apară integral deoarece mi-am înfățișat părerile cu toată convingerea. Ca urmare, aștept vești privitoare la soarta lor. În curînd voi relua colaborarea la Cronica unde mi se face o curte care îmi displace. Vom mai discuta noi altă dată despre aceste lucruri și despre altele pe care nu le mai pot înțelege... Prezintă doamnei complimente din partea soției mele, precum și omagiul meu. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. De acum, noua adresă: str. Ciurchi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
loc=" [București]" data =”25 mai 1982”> M-am mai gîndit între timp și am ajuns la concluzia că nu pot lua asupra mea o nouă sarcină. într adevăr ar fi fost bine să fac ceva, efortul nu mi ar fi displăcut, dar nici sănătatea și nici timpul nu-mi permit. în ultima etapă a vieții mele s-au acumulat multe planuri rămase nerealizate în trecut, materiale culese timp de ani de zile așteaptă, invitațiile din străinătate trebuie onorate, somnul nu-i
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
făcuse parte odată cu rugămintea Marelui Duce Nicolae adresată principelui Carol I de a i se alătura cu arme și bagaje. Că acest vin fusese solicitat pentru Serviciul de Ambulanță, este altă poveste dar cu siguranță că ideea nu a displăcut răniților și bolnavilor ci, din contră, va fi provocat multă veselie. Bine-nțeles că tot polițaiului Îi revenise nobila dar greaua sarcină de mamă a răniților În a „rechiziționa” zeama de struguri fermentată a hușenilor și nu oricare ci din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
deosebit de onorat că se află acolo, dar avea niște standarde de menținut (nu în ultimul rînd în materie de bărbierit). Pe scurt, cred că romanul îmi plăcea atît de mult pentru că era englez (actorul era Richard Johnson). Nu mi-a displăcut nici acum. Mai mult decît orice alt episod din așa-numita epopee cinematografică națională, Columna (1968) a fost gîndit în termeni umani mai întîi ca dramă istorică vie și abia apoi ca monument. Nefiind vorba despre eroi ai neamului (Decebal
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
George Dorobanțu deja își vede acest prim film ca pe o experiență consumată. Dar n-aș vrea să închei anul fără să spun ceva despre el. Nu e un film după care să mă fi înnebunit (pe undeva chiar îmi displace un pic), dar există ceva rar în el : inteligență cinematografică mai multă decît am găsit în toată producția UNATC de anul acesta. Nu mă refer la concept doi adolescenți blocați într-un lift (într-o fabrică dezafectată), fără apă și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
discuții. Vasul a r)mas nedesc)rcat și taxa de amarare a crescut - pe scurt, un jaf al escrocilor locali. Acum peste tot se Întâmpl) la fel. Fiecare pune la cale vreo Înșel)torie, spune John, c)ruia nu-i displace argoul american. Sediul central din Haifa Încerca s) obțin) protecție din partea companiei de asigur)ri. Treceau zile Întregi În port f)r) s) fac) nimic. Orașul era acoperit cu praf de potas). Chelnerii și barmanii ștergeau Încontinuu farfuriile și paharele
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
unui ceas din depărtare („Ascultă, dar! “ comenta textul cu rimă) Îi alunga Înapoi În cutia lor cu jucării din camera copiilor. Un rudimentar muțunachi cu arc sărea din cutia lui, speriind-o pe frumoasa mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi amintea de petrecerile de copii unde o fetiță grațioasă care mă vrăjise se Întâmpla să se Înțepe la deget sau să se lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față purpurie, plină de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]