5,812 matches
-
nebună... 16 Și voi pleca! În abisul păsării albastre nu-i nimeni! În clepsidra sortită să mor, o harpa slu jește! Cerescul palat mă primește fără cerneluri și până, halucinația trezește în mine ogarii! Aflați: nu voi trăi niciodată în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții! Cât despre Moarte, nimic în rostire și cutuma de foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de clasificat. Autorul o numește simplu ,scriere", atât în dedicația către sine însuși, ca singurul demn de ea (,închin această scriere singurului meu prieten și camarad de arme spirituale, victor valeriu martinescu, în semn de pioasă recunoștință și de suveran dispreț" etc.), cât și în explicația introductivă. Ne informează că a mai tipărit (mai degrabă a multiplicat) din această carte 31 de exemplare în urmă cu câțiva ani: ,numai 31 de exemplare - și acestea hors commerce - dat fiind nivelul de înțelegere
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
structură narativă. Strategia de investigație ar putea părea una eseistică, dar nu are nici o logică: desfășurarea secvențelor e liberă, aleatorie, după bunul plac al autorului, care își etalează acest abuz în text, declarând că face ce vrea. Cocktail are un dispreț total față de orice ,compoziție": e un șir de dialoguri (adesea aberante) ale autorului cu dublurile sale (umbre sau proiecții), dialoguri cu iubitele sale multiplicate artificios, o succesiune de texte și atitudini, cugetări despre iubire, adevăr absolut, cunoaștere, timp, actualitate etc.
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
o eseistică extrem de pretențioasă, pe care nu știi când să o iei în serios și când să o consideri o formă de deriziune. Cel mai mult m-a descumpănit în această carte ambiția autorului de a deveni, totuși, filosof, în ciuda disprețului său pentru toată filosofia. Dezlănțuit pamfletar împotriva tuturor valorilor (singurele acceptate sunt poezia și cinematograful), negându-și virulent toți contemporanii, de la Iorga la Arghezi, VVM își menajează o veleitate: ,Te vreau în filosofie și nu în pamflet" - e un îndemn
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
ca un promițător roman de dragoste: ,Cocktail. Care este drumul cel mai scurt dintre două inimi". Există pagini fierbinți, de erotică necenzurată. Există nenumărate cugetări despre femeie (foarte multe penibile, când din unghiul masculului, când din unghiul intelectualului cu pretenții). Disprețul pentru femeie e un punct important în manifestul futurist al lui Marinetti. Drumul cel mai scurt dintre două inimi, pe care îl parcurge autorul, ar putea fi drumul dintre inima nevestei și inima amantei, deconspirat în ultimele pagini (p. 489
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
ne trebuia" reprezintă dovada faptului că reprezentanții noului regim, precum și membrii Frontului Renașterii Naționale gândeau în acest mod, iar comportamentul politic s-a manifestat prin descătușarea discursului radical la adresa partidelor politice și a democrației parlamentare. "Așa ne trebuia", reprezintă dovadă disprețului față de monarhia constituțională. Economia de stat: planificare și control Despre Consiliul Superior Economic aflăm detalii din ziarul Universul, unde au fost expuse rațiunile înființării Consililui de către Patriarhul Miron Cristea. Astfel, Primul Ministru consideră că "guvernarea actuala va întreprinde o operă
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
solidaritatea intelectuală, prețuirea reciprocă și recunoștința datorată de tânărul cronicar înseamnă în fond, pentru acesta din urmă, o sporită dificultate. Căci critica impune, în primul rând, detașare: afecțiunea, iubirea, gratitudinea și alte sentimente frumoase, precum și contrariile lor de pe versantul negativ, disprețul, aversiunea, ura, nu au ce căuta aici. Citim și evaluăm cărți, nu oameni. Pe acest principiu disociativ se întemeiază critica de întâmpinare, și cine nu îl poate asuma și transforma în reflex cade, ca tânărul Tudor Vianu, în afara domeniului. Iar
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
el “nu face nici o aluzie” la Ana Pauker, se pare că avea perfectă dreptate. Călăii din toate vremurile au fost mereu înadins dezindivi dualizați, fiind considerați unelte. Dar și cei care dețin controlul asupra unei lumi modelate astfel încât să reflecte disprețul lor față de individualitatea umană pe care nici n-o înțeleg și nici nu vor s-o înțeleagă, s-au automutilat. Ieșiți în afara tiparelor omenescului, ei au devenit niște creaturi auto castrate de dimensiunea spirituală. în excelenta sa carte despre Eliade
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
unde reprezentanții UDMR-ului sunt iarăși priviți ca agenți ai separatismului, ca sfârtecători ai trupului sfânt al patriei etc. (În realitate, baronii udemeriști și-au însușit perfect lecția baronilor români: interesul personal mai presus de orice, îmbogățirea contra cronometru și disprețul pentru tot ce nu le aduce avantaje imediate.) E vorba de o întâlnire la sediul Institutului Cultural Român cu câțiva din reprezentanții ,vlasilor" din fosta Iugoslavie. N-aș fi adus în discuție această întâlnire, care putea să rămână în categoria
Ineficienta grandilocvență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11024_a_12349]
-
competiție trucată, că vei fi capabil să răstorni cu mâinile goale pietroiul de interese, complicități și culpabilități e pură naivitate. Nu există lanț mai rezistent decât lanțul slăbiciunilor. Că în această lume e normal ca regula de fier să fie disprețul pentru adversar, dorința joasă de a-ți umili partenerul de întrecere e de la sine înțeles. Între momentul în care nația a urmărit, emoționată, sărutul patern al lui Lucescu-tatăl depus pe creștetul fiului și momentul în care aceeași nație a aflat
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
exasperat de zeflemeau lui Caragiale"), ori decepția lui Mircea Eliade potrivit căruia caragialismul ar fi inhibat ,geniul etnic românesc". Aci nu e în chestiune cinismul antic, cu aspectul său pozitiv pe care l-a constituit cultul sobru al virtuții, ci disprețul față de conveniențe împins pînă la amoralism. Oricît l-am admira ca scriitor - și-l admirăm nespus, ca pe o paradigmă sui generis -, nu-i putem atribui lui Caragiale efigia unui mare caracter (moștenirea Momuloaiei, comportarea față de Mateiu ș.a.). Și oare
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
vestimentar contează foarte mult în aceste situații, mai ales atunci când au loc întâlniri cu cetățenii. Aici mai putem adăuga și tipul de activitate, ținută fiind întotdeauna adaptată acesteia. Candidatul trebuie să se îmbrace potrivit ocaziei, daca nu dorește să atragă disprețul sau ironia celor din jur. Astfel de activități pot fi: sportive și recreative (marșuri, crosuri, meciuri, concerte), de mediu (plantari de arbori, curățenie în spații verzi), dezbateri publice în spații office (conferințe, inaugurări), întâlniri cu alegătorii și dezbateri (campanie door-to-door
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
într-un buchet de flori, viza în orice operațiune "și răzbunare, și beneficiu". O figură cu totul aparte este Hrib, evreu inteligent și intrepid, care fură și utilizează uniforme de polițist, lucrând în stil mare și privindu-i cu legitim dispreț pe hoții de azi: Nu mai sunt hoții care-au fost! Erau Ťhoți de bună dimineața!ť Deci dimineața ieșeai din casă și el intra pe partea ailaltă. Deci încă nu se..., încă nu ieșise din cameră căldura corpului tău
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
din afară, cu o "obiectivitate" ce dă fiori. Numai că asumarea crimei, de obicei, lipsește. Emblematică e "depoziția" lui Tîrtan, căruia îi repugnă închisorile românești și care este pe rând, după cum îi convine, moralist sau fatalist. Mai întâi vorbește cu dispreț despre ciripitorul care i-a trădat la Poliție, căinând soarta celor trei familii rămase de izbeliște: "a fost primul care s-a dus să denunțe, să ia recompensa. Cinci mii de mărci. Cu cinci mii de mărci să distrugi trei
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
în vremuri ciumate" (p. 129). Deziluzionarea nu-l împiedică pe Petru Romoșan să fie un om de cultură dinamic, a cărui radicalitate discretă se plasează într-o empatică vecinătate cu exasperarea perfect articulată a regretatului Ion Stratan, în legătură cu "emfaza, aroganța, disprețul celor care manevrează cuvinte univoce, informaționale, descrptive - față de cei care au ca mesaj nuanța, metafora, sugestia ori muzicalitatea" (p. 139). Un model de raționalitate fertilă (opus tendinței autohtone de a mitiza excesiv și nedefinit) este Vladimir Tismăneanu, una dintre cele
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
ICR NY un raționament care s-a degradat În ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din țară. Eminescu a ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie și lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toți?). Disprețul față de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-și ogoiască dorul de casă (prezentați pe nedrept, În bloc, drept „ca să mănânce mici și să bea bere') a generat ideea că Centrele (acum Institute) nu sunt menite să fie Cămine Culturale pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
În care Îmbrățișându-se puncte de vedere ale politicii penale a defunctei RSR, aproape totul este secret, netransparent fata de părțile vătămate, fata de victime, Minister Public În care cei chemați să apere drepturile omului și interesul general manifesta un dispreț nemaiîntâlnit În Uniunea Europeana, fata de drepturile și libertățile omului, un dezinteres cras generator de neîncrederea publicului În instituția judiciară. Cu aceasta ocazie, s-a putut observa disprețul agenților Statului Român fata de drepturile procesuale, fata de sănătatea și viața unui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
În care cei chemați să apere drepturile omului și interesul general manifesta un dispreț nemaiîntâlnit În Uniunea Europeana, fata de drepturile și libertățile omului, un dezinteres cras generator de neîncrederea publicului În instituția judiciară. Cu aceasta ocazie, s-a putut observa disprețul agenților Statului Român fata de drepturile procesuale, fata de sănătatea și viața unui om aflat În greva foamei, Teodor Mărieș. Agresiunile Parchetului prin agenții săi, contra acestui om par secvențe din filmele perioadei staliniste - agresiuni mediatice multiple direct de la Procurorul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Teodor Mărieș. Agresiunile Parchetului prin agenții săi, contra acestui om par secvențe din filmele perioadei staliniste - agresiuni mediatice multiple direct de la Procurorul General, agresiune fizică de la un milițian care poartă azi o uniformă de jandarm, dar atins de „sindromul Vietnam” - dispreț și lăsarea prelungită În greva foamei sub pretextul de sorginte securistă - că trebuie să scrie Curtea negru pe alb, ca pentru analfabetul judiciar, ca acces la dosar Înseamnă și eliberarea de fotocopii... Și le-a scris Curtea ceva ce toate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
convenționalism versificator nu întâlnim în aceste Cântece eXcesive, distribuite în patru secțiuni și în tot atâtea roluri tematice ale micului și impertinentului păduche social. Love quarantine și, parțial, Drumul spre casă aproximează o ipostază casnică a turbulentului personaj, disputat între disprețul față de realitatea înconjurătoare, societatea cu regulile ei, și necesitatea de a intra, ca bun familist, în rândul lumii. Băgat în carantină de propriile sentimente de proaspăt însurățel și tătic, protagonistul respectă cu lehamite desfășurătorul cotidian și contractul social, compensându-și
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
ca pe un șoc vestea neagră a morții lui Sorin Stoica, la numai douăzeci și șapte de ani. Într-un spațiu în care spiritul de coterie e încă accentuat, iar taberele, partidele, direcțiile se nutresc dintr-un suveran și reciproc dispreț, dispariția tânărului prozator a atins parcă o coardă a bunului simț, determinând - dincolo de compasiunea omenească - reacții de regret profund și avizat. Printre cei mai înzestrați scriitori ai generației tinere, Sorin Stoica a fost totodată un profesionist autentic și un veritabil
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
le scrie în numele vreunei dușmănii personale, fiindcă nu e în stare să dușmănească. N-are organ pentru așa ceva. În cel mai rău caz, Cărtărescu detestă. Cel mai adesea disprețuiește dar aproape întotdeauna păstrează o cîtime de speranță pînă și în dispreț. Poate că omul despre care scrie "de rău" are totuși măcar o scînteie de bine în el. Iar acest poate, nu vine din partea cuiva care crede în Dumnezeu cu umilință. Mircea e nefericit că lipsește această umilință și are anxietatea
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
Mircea Mihăieș N-aș fi crezut că o sintagmă lansată mai degrabă ca reacție la pierderea măsurii de către unii intelectuali români - ,oierii minții" -, decât dintr-un real dispreț (cum s-a spus) pentru cei vizați, va face o carieră atât de durabilă. Am apăsat cu bună intenție pedala ironiei, pentru a pune în evidență ridicolul în care se plasează cei cantonați pe reducționiste poziții de ,political correctness". Reacția
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
prezent, cel mai mizerabil loc îl ocupă funcționarii Ambasadei SUA de la București. Solicitanții de viză erau percepuți de aceștia, indiferent de ținută și prestanta lor, doar ca niște posibili infractori și, de aceea, după mintea lor puțină și plină de dispreț, ei trebuiau obligatoriu jigniți, umiliți și făcuți să se simtă ca aparținând unei țări ce nu 2)se bucură și încă nu se bucură de minim respect din partea acestor ipochimeni sau ai stăpânilor lor . După 1990, majoritatea partidelor politice, cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și sluj. 2) În acest sens, îmi aduc aminte de situațiile jenante în care au fost puși o serie de cunoscuți artiști români, care au dorit, adesea și din nevoi stricte de familie, să plece în S.U.A. Cu mânie și dispreț, ei au fost refuzați, cu toate justificatele lor insistențe, rugăminți etc. autorităților de la București. Solicitarea administrației de la Praga a lăsat, însă, indiferență administrația de la București. În această situație, aparent fără ieșire, Guvernul român a fost, la un moment dat, anunțat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]