1,499 matches
-
viziunea poetică. O viziune ce-i păstrează însă caracterul de exterioritate neasimilabilă, corespondentă narațiunii, anecdotei, sumei de asprimi ale concretului care-i acordă nota intrinsecă. în felul acesta, grotescul nu e numai o marcă a percepției, ci și una a distanțării morale: "Lovituri de tobă, răgete, tropăituri, furnicile/ aleargă la stînga, la dreapta, în/ față, în spate, în jurul unui clovn, se mișcă brusc la stînga la/ dreapta împrejur,/ Ťsting parcă var la mănăstireť. E/ o turmă, căreia el îi datorează strălucirea
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
citit. Reiau lectura piesei, mă duc și la teatru s-o văd; iar nu înțeleg nimic. D. R. a descoperit, în fugă, marile mituri, le plasează la întîmplre, ca efecte, el scrie, scrie, nu are frînă, nici sită". Și o distanțare amicală, dar suficient de fermă în raport cu suveranitatea tehnicii în creația unui important poet, membru al confreriei cerchiste: "Doinaș e foarte cult, autentic cult: pe el îl pîndește, după a mea părere, un pericol al perfecțiunii de formă; al stilului în
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
fel de a scrie se afirmă, mult mai ancorat în concret și din care dispare toată acea bogăție metaforică ce îți era proprie pînă atunci. Întrebarea mea este dacă această evoluție a scriiturii tale poate fi considerată un semn al distanțării față de suprarealism sau, mai curînd, o tentativă (mai mult sau mai puțin conștientă) de a relua pe cont propriu anumite trăsături ale suprarealismului ceh, care îl deosebește de cel francez - și aici am să citez din prefața la Antologia suprarealismului
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
-i răpesc, însă, mîngîierile zăbavei. Cînd, ce fel, cum de-i îngăduia timpul pe niște oameni care nu și-au făcut nici o rezervă din zilele lor, puse ofrandă vremurilor, e secretul care ne face să le invidiem veacul. Și, cu distanțări care țin de capriciile gustului, opera. Civică, temeinică, între coperți, așa cum a fost și intra muros. O operă de ridicare, prin traduceri, de stăpînire a haosului cultural, prin cunoștința moraliștilor. Și, în fine, dar nu în cele din urmă, o
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
chiar mai presus de alte genuri. Lor li se datorează și sublinierea unor trăsături moderne ale basmului: ambivalența personajelor, împotrivirea la banalitatea și standardizarea cotidianului (începute prin domnia ,cifrelor și figurilor" cărora Novalis le opunea poezia și iubirea), efectul de distanțare față de propria povestire prin ruperea iluziei epice și ironie. În plus, datorită lumii în care trăim, cu destule amenințări ecologice și standardizare, cu un ritm de viață care ne îndepărtează din ce în ce mai mult de natură, armonie și interiorizare, în literatura vestică
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
democrației visînd în continuare la valorile democrației de tip ceaușist. Teza că societatea românească e condamnată să simuleze credință în valori care îi sînt fundamental străine, prizoniera fiind unui post-totalitarism colectiv care a căpătat o temperatură călduța prin efectul de distanțare nostalgica față de înghețul ceaușist, e ideea cîtorva trecători lideri de opinie și a unor politicieni care își închipuie că ei sînt cei care hotărăsc ce și cum se gîndește în România. România reală a trecut însă granița temperaturilor călduțe din
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
golul care face din toți o sumă de indivizi și prea puțin o familie: le lipsește dragostea, căldura sufletească, autenticitatea. Un roman psihologic exploatat discret se conturează din biografia portăresei: constanta ei grijă de a se ascunde, a se apăra, distanțarea de lumea celor avuți de care se ferește are drept o explicație o nenorocire din viața familiei și viața surorii mai mari și incredibil de frumoase, care a traumatizat-o profund. Și tot studiu subtil de psihologie se insinuează și
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
anii ^40 ai secolelor viitoare", așadar, "un fel de sobor românesc al secolelor", are un caracter de sinteză, simfonic afirmat. Mai întîi o sinteză a poeziei cu politicul, așa de compromisă de discursul propagandei comuniste, încît e nevoie de o distanțare higienica, de o "carantină morală" a unei producții de acest tip pentru a o putea accepta în rîndul valorilor literare onorabile. Evident, slăbiciunea e a noastră, a celor ce ne-am lăsat gustul pervertit de o anomalie, e drept, extrem de
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
personaje fantastice, inspirate nu numai de ciudățeniile din magazinul familiei ci și de plăsmuiri ale propriei imaginații. Apreciat inițial ca o speranță a picturii belgiene, tânărul artist se vede criticat cu asprime pentru lipsa de "modernitate" a lucrărilor sale, pentru distanțarea de preceptele impresionismului. Ultragiat, simțindu-se un martir într-o lume care nu-l înțelege, artistul se identifică cu imaginea lui Cristos. Continuând să se detașeze de obiectivitatea impresionistă, concepe compoziții de mari dimensiuni - "Cristos arătat poporului", "Intrarea lui Cristos
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
s-a instalat o tensiune fertilă între cele două limbi folosite de el pentru exprimare. Cînd scria în franceză, Russo adopta postura europeanului, a celui care privește cu detașare obiectul analizei sale (mereu aceeași Moldovă!), introducînd astfel în scriitură o distanțare cosmopolită. Pagina franceză încearcă să arunce asupra țării sale privirea unui "străin", a străinului din Montesquieu care străbate un peisaj familiar cititorului. în schimb, atunci cînd scrie românește, Russo se află în căutarea unei limbi mustind de arhaisme și de
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
galaxii crește odată cu accelerarea extinderii (inflației), și a aspectului de elasticitate complementară timp-spațiu (lungirea unuia sinonimând proporțional cu micșorarea celuilalt), considerăm și noi de-parcursul Mins ca fiind o întindere de spațiu în timp sau, sub aspect dinamic, de spațializare (distanțare) în raport cu detemporizarea timpului. Adică, crescând distanța se micșorează timpul, odată cu (și prin) sporirea vitezei de distanțare. Astfel, parcurgând Fmz ca spațiu-aparent (lungime), cu un tempo accelerând, reperele de articulație formală se distanțează tot mai mult între ele, inclusiv prin aceasta
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
proporțional cu micșorarea celuilalt), considerăm și noi de-parcursul Mins ca fiind o întindere de spațiu în timp sau, sub aspect dinamic, de spațializare (distanțare) în raport cu detemporizarea timpului. Adică, crescând distanța se micșorează timpul, odată cu (și prin) sporirea vitezei de distanțare. Astfel, parcurgând Fmz ca spațiu-aparent (lungime), cu un tempo accelerând, reperele de articulație formală se distanțează tot mai mult între ele, inclusiv prin aceasta și față de punctul de observare. Numai că Fmz fiind real doar o întindere (de configurații sonore
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
bizuit pe ingenioase jonglerii erudite, la fel de personal-apetisant). Ia naștere astfel un univers compus din verbe, care, deși, în principiu, „un fenomen de ordin germinativ", „transmitere a unei dispoziții", spre a-l cita pe Roland Barthes, constituie totodată o obiectivare. O distanțare de sine a eului creator, marcată de privirea sa ironică aruncată inclusiv asupra mecanismelor de producere textuală pe care le mînuiește cu o libertate nescutită de o, fie și secretă, notă a scepticismului. Șerban Foarță are aerul a se îndepărta
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
lui, inerentă, nu acoperă datele caracterologice și comportamentale ale celorlalți. Erasmus Ionescu este al doilea personaj memorabil al acestui roman, al cronicii în care toți trăiesc, dar pe care numai el o scrie. Și cu implicare în evenimente, și cu distanțare față de ele. După douăzeci de ani de la consumarea tragediei (dispariția pe front a lui Sebastian, moartea live a lui Filip, într-un bombardament din vara "de neuitat" a lui 1944, fuga tinerei soții a lui Cristian, urâtă excesiv de soacra geloasă
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
paradox aici, un joc de perspective. Aș merge pînă la a spune că nu trebuie să te bagi cu camera în sufletul personajului pentru a-i induce spectatorului o intimitate cu el. Cadrul cel mai frecvent trimite într-adevăr la distanțare, dar nu din nevoia de a-ți sugera o frescă, nu aceasta e miza. Personajele se construiesc în principal din reacții (doar pe Costi îl apucă o inițiativă eroică), iar subiectul acestora trebuie făcut vizibil, pentru că astfel se pune în
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
aproape” (Iepurele de curînd împușcat la gîtul fetiței). E feminitatea dintotdeauna, dar transpusă într-un cod nou, costumată conform revistelor de modă (post)moderniste. E greu de spus dacă acest look modifică sensibilitatea auctorială în sensul unei „răciri”, a unei distanțări de sine favorabile aventurii imagistice, ori avem a face cu o înclinație a eului liric feminin către o anume „masculinizare”. În orice caz edulcorările nu-și găsesc locul în acest mediu de gingășii aspre, de avînturi jugulate printr-un limbaj
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
adjectivul trendinez,-eză fiind echivalent cu trendy: "lumea trendineză" (zoso.ro) și "lumea trendy" (eblogs.ro/oana); "orice chestie trendineză" (cabral.ro) - "blogul e așa, o chestie trendy" (debatehouse.net) etc. Derivarea cu -ez aduce însă o notă specifică de distanțare ironică, e un semnal, o marcă de apartenență la un anume limbaj. Este exact funcția pe care o are așa-numita sufixare parazitară, studiată mai ales de cercetătorii argoului francez și pentru care s-au propus în ultima vreme și
Trendinez by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7249_a_8574]
-
la toate acestea din perspectiva unei transcendențe axiologice. Există și un strop de ironie fină, aulică, abstractă, în dosul schelăriei comentatoare, afină spiritului critic junimist, un zîmbet subțire, superior prin cunoaștere, ascuțit ca o lamă, asigurându-și tot timpul o distanțare salubră. Așezând criticismul junimist în contextul european al filiațiilor și influențelor, Cornel Moraru își păstrează vigilența remarcând, de exemplu, că “în ciuda negației vehemente a trecutului imediat, junimiștii sunt în realitate conservatori”, spre deosebire de alte grupări europene. Pe de altă parte, observă
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
de adîncimi. Calitatea lui l-a făcut, cred, să se plieze atît de bine pe genul lui Dabija. Pe Lelia Ciubotariu, Molly, nu am văzut-o jucînd de ani de zile, de la Piatra Neamț. Să fie zece, nu știu. Poate că distanțarea față de încrîncenările din breaslă i-a modificat înțelegerea față de meserie. Poate că pauza a redimensionat-o față de scenă. I-au dat curajul și un soi de puritate, de nebunie chiar, să se arunce în brațele lui Molly. Șerban Pavlu, Frank
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
un trecut al promisiunilor care îi ajută să supraviețuiască. Interesant este cum relația mult-disputată metaficțional și biografic cu prietenul de-o viață sfârșește într-un amănunt autoreferențial. Anton înțelege, pe urmele jurnalelor Kafka-Brod, că în scris, în acea intimitate absolută, distanțarea este o condiție: „De cine să te delimitezi dacă nu de cel mai bun prieten?” Farmecul romanului rezidă în această soluție ingenioasă. Procesul etic urmărit și clasificat negativ este diluat într- o conștiință a scrisului. Cum ne-a obișnuit scriitorul
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
nu și cea mai bună sau cea mai interesantă. Am impresia că George Macovescu a fost un diplomat mediocru, mai degrabă un funcționar cenușiu, fără intuiții și perspicacități, al diplomației comuniste. Ce poate fi interesant e mărturia despre politica de distanțare a lui Ceaușescu de comunismul moscovit. Dar diplomatul este tot timpul foarte reținut în însemnările sale din teama că ar putea fi descoperite de Securitate. De altfel, în aprilie 1975, după o vizită în Japonia, notează: "Perechea prezidențială în continuă
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
va triumfa/va câștiga. Bine, și care este promisiunea, care este beneficiul publicului? De ce aș vreau eu, alegător, să câștige ARD? Imnul nu dă un răspuns. E un mesaj auto-centrat, de tipul noi vom face, vom drege. Astfel, se accentuează distanțarea față de alegător, care i se reproșa și PDL, când erau la guvernare. Conceptul ”votează cu inima” face trimitere la sentimente, încearcă să stârnească emoții. Versurile explicitează mesajul, dar nu reușesc să ajungă la public”. Versuri pentru infantili, puși pe bătaie
Imnul ARD, un eșec de comunicare politică. Helciug a făcut mișto de ei () [Corola-journal/Journalistic/41231_a_42556]
-
fi o poezie politică, fără ca politica să se substituie artei. A eliberat poezia de orce fel de ieftină propagandă și lozincărie, dar s-a ferit să dea opere dușmănoase și potrivnice pretențiilor puterii de stat. Dacă într-adevăr au existat distanțări sau frecușuri cu cei de la putere, rezolvarea a fost găsită prin (re)conciliere. Cenzura, cu numele ei adevărat sau un altul, împrumutat, ca Direcția Presei, a funcționat, sub o formă mai blajină sau mai acută, pe toată durata regimului. Opere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
anii 1855-1865. Miza acestui demers este ușor de intuit. Propunându-și relectura "fără prejudecăți a unei epoci literare mai puțin cenușii decât se crede", autorul se angajează pe un drum inedit. Fără a fi profund revoluționară, relectura comportă o oarecare distanțare de vechile interpretări, căci altfel, printr-o angajare în linie tradițională, nu-și justifică pretenția. Recurența toposurilor romantice, schematismul excesiv, grefele aplicate din romanele populare franțuzești ale lui Eugen Sue, Paul Féval sau Paul de Kock, nu îl descurajează pe
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
Moise Cilibi și Caragiale încoace, să-și reafirme condiția cu ajutorul câte unui "comic de serviciu", care s-a străduit a focaliza, după puteri, hazul național: G. Topîrceanu, Păstorel, Sorescu, până la strict actualul Dinescu. Ai mai curând afinități ori puseuri de distanțare față de aceștia? - Cu primii cinci, anume Anton Pann, Cilibi Moise, Caragiale, G. Topîrceanu, Păstorel, am unele afinități, pesemne, fără să mă bat, cu ei, pe burtă, - ca Marin Sorescu, de o pildă, cel familiar, chiar "văr", cu toată lumea: Ovidiu, Eminescu
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]