6,052 matches
-
Se învecinează cu inteligența, dar e mult mai rapid, de aceea biata de ea se face deseori de râs și este desconsiderată în atâtea împrejurări, așa s-a întâmplat în acest caz, olarul a reacționat la teama de a vedea distrus ceea ce făcuse cu atâta greutate ca o leoaică văzându-și puii în pericol. Nu toți cretorii uită de creaturile lor, fie ele căței sau păpuși de lut, nu toți pleacă și lasă în loc inconstanța unui zefir care suflă doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
poeți plicticoși, formali și heterosexuali. Dar ce-ați zice de un club al bisexualilor? Sau al asceților? Cunosc poeți care sînt bisexuali și chiar cîțiva care sînt abstinenți. Îi aruncă o privire lui Maggie, care stă În primul rînd. Pare distrusă. De ce tot bate cîmpii despre viața sexuală a poeților? Își dorește să-l fi angajat pe jongler. Sala e plină de oameni ale căror birouri bîzÎie la ora asta sub presiunea tehnică a Întregului glob electronic. Au nevoie de inspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
naștere unui prunc care avea să supraviețuiască războiului comunismului să devină un savant cunoscut În toată lumea și cît pe ce avea să supraviețuiască și secolului al douăzecilea! O pală miraculoasă de fum l-a asistat la naștere! și preotul bisericii distruse care supraviețuise și el ca prin minune a botezat copilul În ritul ortodox și l-a declarat ca fiind iubit de Domnul și a mulțumit tinerei mame pentru a fi adus pe lume frumusețe În mijlocul urîciunii războiului! Ființa sa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
distrugă cariera bărbatului, așa că mama a fugit în Australia și a luat-o pe Lou cu ea. Și ca să se răzbune pe tata, nu l-a lăsat s-o vadă pe Lou vreme de șapte ani. Tata a fost aproape distrus. Fran ascultă, cu inima bătând să-i sară din piept, cu un nod de panică în stomac. Era imposibil să fie adevărat. În toți acești ani avusese o părere proastă despre Jack și refuzase să aibă de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gata să omoare un deținut dacă cineva îi zicea că acesta vrea să-l atace. Am presupus că aceasta era explicația multora din crimele sale. Alții vedeau în cap de miel un animal, dar eu vedeam în el un om distrus, care părea de o sută de ani, deși nu avea decât cincizeci. Mă iubea fiindcă eu nu-l disprețuiam. I-am acordat timp și atenție și el mi-a întors gesturile prietenești, fiind dispus să facă orice i-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de tine, știi? Adică, nu doar mie, tuturor. Poate nu ești pregătită să auzi asta. Nu vreau să te supăr. — Adică, nu vrei să declanșezi o nouă criză de plîns? — Păi, nu. Ai dreptate, dar mama a fost cu adevărat distrusă de ce s-a Întîmplat cu Tom. — Și eu am fost, Îi dau eu replica, Încercînd să nu scrîșnesc din dinți. — Dar a fost distrusă și din cauza a ceea ce ți s-a Întîmplat ție, din cauză că n-ai vrut s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
căuta cu disperare pe Emma. Era oribil să fie umilit În fața ei. Pentru mama Își dorea să fie perfect, cel mai bun, sau măcar să pară așa. Ea nu trebuia să bănuiască nimic. Dar te-am invitat, Îți jur, șopti Camilla distrusă că nu ajunsese invitația. Așadar Kevin Buonocore nu avea să mai vină la petrecerea ei, fusese trădată. Dar de cine? Cine putea să-i fi făcut așa ceva? Nedumerită, Emma mângâie părul lui Kevin, ridicat În vârful capului ca țepii unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
uita imaginea lui Antonio răsturnat deasupra ei, atât de aproape Încât greutatea lui Îi strivea corpul, Antonio care o privea cu ură, o ură care părea să se amestece cu mila, pentru ea și pentru sărmana lor dragoste umilită și distrusă. Apoi, pentru că hemoragia nu se oprea, Își lăsă capul pe spate - și făcând astfel, poate fără să-și dea seama, sau poate da, Îi oferi gâtul. Iar Antonio fu străbătut ca de un fulger, căci clipa putea să fie mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l de mână. Antonio Îi duse mâna la gură și Își apăsă buzele pe ea. Ce știe fata asta despre mine? Ce vede ea la mine, cineva care nu mai există. Ce pot să ofer acestei fete? Viața mea e distrusă. Nu mai am putere, nici vise, nici speranțe. Nu mai am nimic să-i dau. Nu am fost În stare nici măcar să devin inspector. Am patruzeci și doi de ani și Încă sunt agent principal. Nu am fost un tovarăș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
văd acum, protestă el. Mâine nu mai există, mâine e un cuvânt pe care nu-l cunosc, pe care nu l-am Învățat. — Nu pot, puiuț, murmura Dario Îndurerat. E un moment critic. I-am explicat totul. Aproape totul. E distrusă. Mi-e milă de ea, știu că nu e frumos, dar ăsta-i adevărul - mi-e milă. Pot cel puțin să o Însoțesc la sora ei, la Genova. — Las-o să meargă singură, trebuie să Învețe să se descurce fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că zeul tatălui său Isaac și al bunicului său Avraam l-ar fi pedepsit dacă ar fi ascultat vorbele mamei lui. Era bântuit de un vis din care se trezea îngrozit, un vis în care el era pur și simplu distrus. Rahela îl mângâia pe obraji și-i spunea că visul ăsta n-avea nici un temei. - Îi spuneam că dacă n-ar fi ascultat vorbele mamei lui, nu m-ar fi găsit niciodată pe mine și că zeul lui Isaac, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ai distrus familii, recunoaște, Ryan! Ți-ai petrecut timpul dîndu-ne indicii cu picătura! - N-am ucis! rosti el apăsat. E adevărat că voiam ca ei să plătească pentru moartea celor trei prieteni ai mei, pentru ca viața lor să fie la fel de distrusă cum a fost a mea! Dar, de fiecare dată cînd am luat contact cu unul din ei, ea l-a asasinat! - Ea? Cine, ea? - Gwenaëlle Le Bihan. Ea și cu mine știm că lingourile sînt pe insulă. Ea e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întoarse spre Lucas, care stătea aplecat deasupra ei. - Știai că eram aici? După cele două cute mici care se săpau Între sprîncenele lui, văzu că era prost dispus. - Înregistrările video au Încetat să mai transmită, camerele au fost toate distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată de sarcasmele lui Lucas, apăsă pe semnul soarelui, dala de piatră vibră și dădu la iveală primele trepte săpate În stîncă, ducînd la criptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Era În el ceva cumplit de trist, avea să declare Walcott, cred că n-am Întâlnit vreodată o ființă mai tristă, iar cuvântul tristețe Încă mi se pare slab; mai curând ar trebui să spun că era În el ceva distrus, complet pustiit. Întotdeauna am avut impresia că viața Îi era o povară, că nu se mai simțea legat de nici o ființă vie. Cred că a rezistat exact atât cât să-și termine lucrările, și că nimeni nu-și poate imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
seninătate. Undeva în străfundurile creierului, aud o vocișoară strigând „Ce faci ? Samantha, ce dracu FACI ?” Însă nu-i dau atenție. Nu vreau să-i dau atenție. Cumva, am reușit să blochez departe de mine lumea reală, greșeala mea, cariera mea distrusă, întregul coșmar al acestei zile... orice altceva în afară de acest interviu. Încă mi se învârte capul și simt că e posibil să mă prăbușesc în orice moment - dar hotărârea îmi crește în suflet cu fiecare clipă. Voi obține această slujbă. — Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pare în nici un fel jignită. Ci mai degrabă amuzată. — Ce poate fi mai constructiv decât să faci pâine ? O, Doamne. Îmi vine să urlu. Ei ce-i pasă, ea e cu găinile și cu șorțul ei, și n-are cariera distrusă și expusă umilinței publice, pe internet. — Nu înțelegi nimic, îi spun, aproape cu lacrimi în ochi. Îmi pare rău, dar nu înțelegi. Uite ce e... cred că e mai bine să plec. Nu pleca. Glasul îi e surprinzător de ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sincer rău... Nu mă-ncălzește cu nimic că-ți pare rău ! Mă răsucesc furioasă și-l privesc drept În ochi. Mi-ai distrus viața ! — Ți-am distrus viața ? Mă privește mirat. Vrei să-mi spui că viața ta e acum distrusă ? Că e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? — Nu... nu știi... Șovăi un moment. Habar n-ai cum a fost pentru mine, spun, deja mai calmă. Toată lumea și-a bătut joc de mine la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să spun tot adevărul! GARDIANUL: Cine are nevoie de tot adevărul? Gândiți-vă la copiii inferiorilor... Gândiți-vă la oraș... Se va pustii, se va face o baltă neagră... ARTUR: Să se știe tot! Să se vadă tot! GARDIANUL (Speriat, distrus.): De ce să se vadă tot? Se agață de ARTUR.) Eu nu sunt vinovat cu nimic... Vă dau banii înapoi... ARTUR: N-am nevoie! Păstrează-i! GARDIANUL: Vă dau tot ce am. Copiii mei tușesc întruna, de la naștere... Asta nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
are curaj să vă dea biletul... E un mincinos. Ne-a mințit pe toți! Pe toți! CASIERUL (Din ce în ce mai strivit.): Nu pot să dau... știți... biletele... nu pot fi date oricui... oricum... Degeaba... Înțelegeți? Sunt un om plictisit, sunt un om distrus, da... Nu pot să vă mint... Nu pot să-mi bat joc de călătorii prin ploaie... Înțelegeți? Și apoi, dacă vi-l dau, ultimul bilet... atunci, eu... nu mai am nici un rost... Nici un sens domnule! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ușor impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
materie și nu se poate elibera. Lumina se degajă din substanță, o înfrumusețează; corpurile solide îi pot controla calea, de aceea sper că nu va mai fi mult până ce lumina și materia din care e făcută lumina vor fi laolaltă distruse. Și dedicația cărții tot lui Campbell îi aparține. Iată ce-a scris Campbell despre această dedicație într-un capitol la care ulterior a renunțat: Înainte de-a vedea ce fel de carte avea să fie cartea asta a mea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fără ferestre, un cămin care în rest era ca prin minune intact. Altădată am urcat scările pentru ca la două etaje mai jos de etajul unde fusese apartamentul nostru să dăm de aerul rece, rarefiat. Ambele momente în capul acelor scări distruse, sub cerul liber, au fost încântătoare. Încântarea a ținut, firește, doar pentru scurt timp, căci ca orice familie de oameni ne iubeam cuiburile și aveam nevoie de ele. Dar, oricum, un minut sau două, Helga și cu mine ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
călugării, Lucrarea lui Dumnezeu s-a mărginit, aproape în exclusivitate, la făptura omenească. Ce vă gândiți să-i răspundeți, când vă va cere socoteală de lumea pe care v-a lăsat-o în păstrare? Îi veți putea înapoia un pământ distrus și rău mirositor, spunându-i: „Asta este, Doamne, tot ce a mai rămas din acea minunăție pe care Tu ai făcut-o în șapte zile de inspirație și în o mie de milioane de ani de evoluție.“? O însoțitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
câteva clipe, nu era decât un punct în depărtare pe mijlocul șoselei lungi. Se așeză la umbră, sub un șopron făcut din lemn și prelate. Era o ladă cu bere și destupă una, deși era caldă. Bău încet, privind copacii distruși, plantele strivite, hățișurile călcate în picioare și pământul devenit o mocirlă din pricina trecerii întruna a marilor buldozere. Pământ roșu, pământ amazonian, spălat de mii de ani de ploi neîntrerupte. Pământ sărac, prea cald, puțin populat de toată acea faună măruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
malul lagunei, pescuind și citind zi după zi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, încercând să se izoleze de evenimente, să se convingă pe sine însuși că poate continua să trăiască în pace, în ciuda capetelor micșorate și a buldozerelor distruse. Se străduia să închidă ochii în fața realității, dar această realitate îi apărea în fiecare clipă: progresul îl urmărea până la capătul lumii, iar mașinile vor deschide un drum până în ascunzătoarea lui, chiar și dacă aceasta ar fi în inima pământului. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-se cu palma peste frunte. Cafeaua din ceașca pe care o ținea în cealaltă mână s-a vărsat direct pe încheietura lui. Hugo a simțit lichidul maro și călduț prelingându-i-se până la cot. Fir-ar al dracului! Altă cămașă distrusă, iar el nu avea nici cea mai vagă idee cum se scot petele. S-a lăsat din nou tăcerea. Alice a început să-și tragă mai aproape haina și geanta. Ei, mulțumesc pentru cafea, a zâmbit ea. Trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]