2,119 matches
-
Eh, dacă n-ar fi frica asta... — Care frică? Tot spui de spaimă și nu înțeleg nimic. — Doamne, miluiește-ne și ne păzește, cântă ieromonahul pe nas lungind popește silabele ca să înșele paza din spatele ușii. Măria ta, vor să facă divan mare și să aleagă domn nou, da’ Craioveștii au pus la cale să ieși tot măria ta, șopti ieromonahul aruncând priviri speriate în toate părțile. Să fii pregătit cum se cuvine, cu caftan domnesc și cu calpac pe cap. Dinspre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să auziți clopotul. Cele douăsprezece Evanghelii, e Joia Mare, să le citiți! Îi datorați asta lui Hristos. Doamne miluiește! Ieși fără să întoarcă privirile înapoi. Ajuns la curte cu muzici și cu alai mare, imbrohorul împărătesc intră cu boierii în divan și le spuse că porunca împărătească este să fie ales domn nou, după dorința lor. Mai mult de jumătate din boierii adunați au spus într-un glas că ei îl vor pe Constantin Vodă, că este bărbat destoinic. Imbrohorul se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine atunci îl numesc eu pe cel ce este vrednic de asta: să fie domn vel logofătul Ștefan Cantacuzinul. Fusese imbrohorul un om extraordinar, care știuse să domine adunarea boierilor? Nu, groaza era cea care stăpânea în sala mare a divanului. Amuțiseră cu toții. Marele logofăt Ștefan Cantacuzinul, alb la față, se ridică în picioare. Imbrohorul îi făcea semn cu mâna să se apropie, dar el, bărbat de patruzeci de ani, nu putu. Îi tremurau picioarele și simțea că dacă face un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu spinări de sobol îi venea prea scurt. — Acesta este domnul Țării Românești, rosti triumfal imbrohorul încercând să spargă muțenia adunării. — Să trăiești, gâfâi întrerupt marele stolnic Constantin Cantacuzino. — Să trăiești, măria ta, se auzi șovăielnică urarea tuturor celor din divan. Coborâră cu toții în urma noului domn și a trimisului sultanului, la rând după ranguri, toți boierii țării. Pe treptele bisericii domnești îi aștepta mitropolitul Antim cu soborul preoțesc al orașului, cântau cu glas mare, și vocile lor se auzeau până departe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe omul fără nume să vorbească: — În toamna anului trecut, fără știrea lui Constantin bei, o slugă a unchilor săi, a Șeităneștilor, a fost trimisă la Brașov, la un meșter argintar să facă, după cum vedeți, cópii după sigiliile boierilor din divan. Pentru aceasta s-au folosit documente vechi scoase din cancelarie de secretarul italian. După aceasta a fost alcătuită petiția cu semnăturile și sigiliile false ale valahilor din divan. Pergamentul a fost adus la Istanbul de Constantin Diichiti. Am atras atenția
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un meșter argintar să facă, după cum vedeți, cópii după sigiliile boierilor din divan. Pentru aceasta s-au folosit documente vechi scoase din cancelarie de secretarul italian. După aceasta a fost alcătuită petiția cu semnăturile și sigiliile false ale valahilor din divan. Pergamentul a fost adus la Istanbul de Constantin Diichiti. Am atras atenția asupra falsului încă înainte ca documentul să ajungă la înălțimea sa, și necunoscutul își înclină scurt capul în direcția marelui vizir. — Bine, dar tot ce scrie aci este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cel mai în măsură să-și dea seama că pe umerii nepotului său, Ștefan Vodă, apasă tare mantia domnească. În aceste câteva luni de la mazilirea Constandinului Stancăi spătarul albise cu totul, se împuținase la trup, dar nu lipsea niciodată de la divan și sta mereu în preajma domnitorului, sta ca un zid, sperând că privirile triste ale celorlalți boieri și reproșul din ele - „Doamne, ce bine era pe vremea lui vodă Constandin” - să nu treacă dincolo de el ca să ajungă la domn. Dar nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Îl privi fără să audă ce-a spus și, urcându-se, porunci sec: — La curțile domnești! Au stat toată noaptea toți trei: vodă Ștefan, tatăl său marele stolnic și marele spătar. A doua zi, înainte ca să plece Curtea la Târgoviște, divanul a aprobat legea prin care se desființa văcăritul, darea pe care Brâncoveanu o înființase constrâns de austrieci. Toboșarii băteau tobele în piețele târgurilor ca să se adune prostimea și când răpăitul ritmic înceta, dieci cu glasuri pițigăiate citeau documentul prin care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deși știi, aș vrea să știi asta, până acum am fost împreună, dar de murit, fiecare moare singur, așa cum îi dăruiește Dumnezeu sfârșitul. Singur... Un răpăit scurt de tobe turcești și sunete de trâmbițe vesteau apropierea sultanului. Întoarseră privirile. Pe divanurile acoperite cu mătăsuri și perne roșii, sub corturile deschise erau adunați toți ambasadorii europeni la Înalta Poartă - capuchehaiele -, toți demnitarii otomani, pașale cu unu sau două tuiuri, veniți din provincii, seraschieri cu fețele arse de soare pe câmpurile de luptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dunării. Auzi colo, să poruncească turcii să se șteargă cu dalta tot înscrisul ctitoriei! Doar visterniceasa Maria Cantacuzina și-a găsit dreptatea. Spune cronicarul că acolo în Moldova, când Mihai Racoviță a venit a doua oară vodă, a judecat în divan pricina visternicesei cu egumenul mânăstirii Hangu, și s-a arătat după adevăr că satele Bălțătești și Mânzești se cuvin visternicesei și nepoatei sale Măriuța, fiica beizadelei Ștefan Brâncoveanu... Cât despre ctitori, ei au stat alături în pomelnicele lăcașurilor pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Într-o moșie stăpânită În devălmășie În primele generații de după beneficiarul actului, de regulă un credincios al domniei În războinicile veacuri al XIV-lea și al XV-lea. Scoase la iveală numai În Împrejurări totdeauna păguboase ale unor judecăți În fața Divanului sau a Domnilor, aceste "cărți" puteau să hotărască soarta multor oameni, În asemenea situații s-a născut zicala Ai carte, ai parte(de moșie). În anul 1928, uricul de la Ștefan cel Mare mai era Încă la Grajduri, În păstrarea lui
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
veniți din Constantinopol devine predominantă; în secolul al XVIII-lea, regimul înjositor al prinților fanarioți corupe și demoralizează țara, distrugând-o. Se pare că, renunțând să supună prin forță neînduplecatele popoare ce i-au opus o rezistență atât de fermă, Divanul ar fi vrut să le slăbească pentru a le aservi. Ocupațiile rusești, care s-au succedat aproape fără întrerupere din 1769 până în 1854, au desăvârșit procesul. Vestitul Regulament Organic, dar funest al moscoviților tindea, printr-o asimilare savant calculată, către
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
profet și prezice foarte bine cauza succesului unora și a insuccesului altora dintre trimișii francezi. Dacă am coborî de pe culmile politicii în domeniul vieții private, câte alte puncte comune n-am mai găsi? Să ne limităm la un singur exemplu. "Divanurile înlocuiesc în Orient o seamă de mobile; servesc simultan drept fotoliu, scaun, pat, masă. Nici pentru cea mai fastuoasă primire nu s-a folosit niciodată mai mult decât un singur cearșaf; cel de deasupra nu poate fi numit astfel, fiind
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nefericite se găsesc din belșug în spitalele de femei; hidoasa priveliște nu se oprește aici, desfrâul face prozeliți până la limita extremă a bătrâneții. Străzile abundă în întâlniri compromițătoare; zi și noapte, odalisce îmbrăcate pe jumătate și pe jumătate întinse pe divanurile lor provoacă trecătorii cu vorba sau cu gestul. Nu există nimic comparabil în tablourile cele mai exagerate ale misterelor Parisului sau Londrei; scenele de la Șosea ori din Cișmigiu pălesc în fața acestor excese. Orașul plăcerii e o prostituată gigantică ce le
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
văzuți cultivând pentru stăpâni noi pământul care era moștenirea strămoșilor lor. Corupția grecilor se insinuă în obiceiuri; sub această presiune odioasă, orice manifestare de abnegație și patriotism fu interzisă și se stinse puțin câte puțin. Asta era ceea ce dorea și Divanul; neputând să îmblânzească energica rezistență a românilor, se strădui să-i corupă; domnii din Fanar și suita lor imorală fură complicii Porții în această mârșavă întreprindere. Țara se va resimți multă vreme de pe urma acestei lovituri. Ar fi fost mai bine
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
populațiile vor fi consultate pentru a pune bazele unei administrații noi. Congresul condamna de la bun început Regulamentul Organic rusesc; el dădea dreptate criticilor, plângerilor ce întâmpinară acest regulament la apariția și îl însoțiră în aplicarea sa. Pentru îndeplinirea acestor articole, divanurile ad-hoc, adunări alcătuite din 100 de membri, 75 de boieri și 25 de țărani, fură convocate la Iași și București, iar puterile garante trimiseră o comisie în 1857 pentru a cerceta starea provinciilor, pentru a le studia nevoile și înregistra
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
înțeles moravurile, obiceiurile; a vizitat târgurile, satele; a întrebat micii proprietari, pe cei furați și pe care au scăpat spolierii; i-a văzut de aproape pe țărani, le-a ascultat plângerile și a cântărit ea oare doleanțele delegaților lor în divanurile ad-hoc? Sau comisia de anchetă, înșelată de un anturaj în egală măsură elegant și rafinat, mai mult a petrecut decât a studiat? Nu trebuia oare un sejur mai lung în țară pentru a o înțelege? Pentru a-i formula dorințele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de un anturaj în egală măsură elegant și rafinat, mai mult a petrecut decât a studiat? Nu trebuia oare un sejur mai lung în țară pentru a o înțelege? Pentru a-i formula dorințele reale nu trebuiau oare analizate deliberările divanurilor, în loc de a se limita la a-i înregistra ultimele voturi, adăugându-le comentarii? N-am putea pune la îndoială nici echitatea, nici sinceritatea comisarilor anchetei; au crezut că fac o muncă bună și cinstită; dacă ar mai fi afirmații contrare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
bună și cinstită; dacă ar mai fi afirmații contrare, acestea ar cădea în fața dovezii de satisfacție conferite de conferința de la Paris membrilor săi, în ședința sa din 22 mai 1858 (protocolul nr. 1). Din patru dorințe exprimate în fond de către divanuri fură aprobate două: 1. recunoașterea autonomiei române; 2. instituirea regimului constituțional. Două puncte fură amânate: 1. unirea Principatelor; 2. un prinț străin. Autonomia Principatelor trebuia să fie și a fost recunoscută fără discuție: era suficient să se recitească istoria. Țara
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
noi ca niște frați; dați-ne un loc sub soare și vom munci pentru voi cu dragă inimă". Nu e această rugăminte înduioșătoare? Se găsesc printre țărani câțiva oameni cu un perfect bun-simț; acest fapt a fost constat în toate divanurile ad-hoc. În 1848, unul dintre ei a pronunțat în Moldova o alocuțiune rămasă celebră. "Ați cucerit pământul cu sabia, le spunea el boierilor; dar strămoșii noștri nu erau alături de strămoșii voștri? L-ați cumpărat cu bani, dar nu-i produceți
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cele mai violente. I se adresează mustrări la fel de aspre de la Petersburg. Prințul ține piept acestei furtuni; de data aceasta simte că e susținut de toată națiunea, boieri, popi și țărani. În plus, Franța veghează; faptul e împlinit, va fi menținut; divanul, patriarhii, arhimandriții greci, toată această gloată cupidă va ceda în schimbul despăgubirii, căci ei vor bani și nu altceva. În timp ce acest incident amenință să redeschidă problema orientală, adunarea votează, cu o unanimitate nemaivăzută până atunci, importante legi organice, dintre care unele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
suntem nerăbdători să încheiem această narațiune. Puterile garante fură bulversate de această lovitură îndrăzneață; se cerură explicații din toate părțile; poziția domnitorului păru foarte compromisă pentru o clipă. Acesta plecă la Constantinopol cu bancherul său, știu să-și capete favoarea Divanului și obținu de la sultan un act de neurmărire atât pentru lovitura de stat, cât și pentru secularizarea mănăstirilor. Această ultimă chestiune fu reglementată prin stipularea unei despăgubiri de 100 de milioane de piaștri turcești. După aprobarea Porții Otomane, puterea cea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
este bogăția spiritului-răspunse Rafael. Voievodul asculta uimit și tăcut. Realizarea ta Mărite Doamne, nu este decât efemeră. O cutezanță. Fereșt-te de dușmani, totul se va spulbera ca fumul. Adevărata unire va fi peste trei veacuri. Rafael se așeză pe un divan stacojiu. Luminile s-au stins spontan. Două lumânări emanau o lumină strălucitoare ce părea nenaturală. Rafael privea undeva în străfundurile astralului superior. Spontan în încăpere apăru un om tânăr cu plete îmbrăcat cu cămașă de in strălucitoare. În jurul său emana
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să închege alianțe cu tătarii și ungarii. Trimite corăbii pe Istru și pe mare, trimițând solii de pace. Își întărește oastea și lărgește hotarele până la Nistru. La Ceremuș voievodul avea conac mare, unde îi plăcea să petreacă și ținea adesea divan. Coconii domnești Bogdan și Alexandru fiind mici se zbenguiau și jucau pe plaiurile moșiei. Totul decurgea normal în liniște, pace și armonie, când într-o noapte țipetele de groază și disperare a principesei Anastasia numai conteneau. -Gărzi-strigă Roman, alergând spre
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
rusă de ocupație și îngrozite de teama răspândirii flagelului. După cum ne informează un raport diplomatic din 12/24 decembrie 1830, al cancelistului consulatului austriac din Moldova, Ferro, aflat la Cernăuți, ca trimis al cancelarului Metternich, în urma înștiințării primite de la vicepreședintele Divanurilor, generalul rus contele Feodor Iakovlevici Mirkovici, membrii Divanului din Iași se întruniseră într-o ședință, în noaptea de 5/17 decembrie, spre a aviza asupra măsurilor de prevenire a cumplitei molime ce amenința să se extindă și asupra Moldovei. Divanul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]