2,212 matches
-
Parody and Litterary Allusion in Menippean Satire", în Philologus XC, 1962, pp. 86-89. 142 Cizek, Eugen, prefață la volumul Seneca, Petroniu: Apokolokyntosis, Satyricon, Editura pentru literatură, București, 1967, p. VIII. 143 Seneca, Lucius Annaeus, Apokolokyntosis sau Prefacerea în dovleac a divinului Claudius, traducere, note, repere cronologice și biobibliografie de Ilieș Câmpeanu, Editura Paideia, București, 2002, p. 10. 144 Idem, p. 5. 145 Idem, pp. 5-6. 146 Comentariul îi aparține lui Ilieș Câmpeanu, îngrijitorul ediției pe care am citat-o și noi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ale timpului. 2.4. Religia populară Cultele misterelor au căpătat un ecou deosebit printre cei de condiție mijlocie, a căror sensibilitate religioasă nu era încă sufocată de splendoarea materială a civilizației elenistice. Această categorie aspira spre un contact concret cu divinul, voind să descopere prin rituri sensibile o explicație asupra semnificației vieții și, în același timp, o garanție palpabilă despre o soartă mai bună, măcar în viața de dincolo. Din punct de vedere religios, atât cultul împăraților cât și cel al
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o părere personală, Tacitus nu face altceva decât să exprime opinia populară, sens evidențiat de citirea textului în lumina categoriilor religioase parvenite; în superstiție se poate vedea opusul față de o religie considerată genuină. Termenul de superstitio desemna teama înfricoșătoare în fața divinului ori a demoniacului și supunerea în fața a tot ceea ce depășea facultatea de a dispune de divin; cu trecerea timpului, conceptul a asumat un sens peiorativ, întrucât a exprimat atitudinea greșită în fața divinităților. Pentru el, dar și pentru Suetonius, creștinismul reprezenta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
textului în lumina categoriilor religioase parvenite; în superstiție se poate vedea opusul față de o religie considerată genuină. Termenul de superstitio desemna teama înfricoșătoare în fața divinului ori a demoniacului și supunerea în fața a tot ceea ce depășea facultatea de a dispune de divin; cu trecerea timpului, conceptul a asumat un sens peiorativ, întrucât a exprimat atitudinea greșită în fața divinităților. Pentru el, dar și pentru Suetonius, creștinismul reprezenta o atitudine reprobabilă față de cele divine, fiind asociat greșit practicilor superstițioase de masă ale tradiției religioase
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o teologie și o morală evanghelică străină concepțiilor religiilor antice; se asistă la o anumită tendință de asimilare mai ales în descrierea divinului. Faptul istoriografic slujește prea puțin schițării unui cadru istoric opus celui creștin, după cum putem vedea în opera sfântului Augustin (354-430), Cetatea lui Dumnezeu. Capitolul II Serviciul militar și războiul drept în concepția creștină 1. Serviciul militar și războiul drept 1
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a avut loc abia după un secol, după conciliile de la Constantinopol I (381) și Calcedon (451). 3. Religia soldaților din armata romană a secolului IV Problema religioasă nu interferează în fidelitatea soldaților față de suveran, înconjurat tot mai mult cu aura divinului. Această indiferență a armatei secolului IV față de schimbările religioase, dezinteresul față de religia împăratului și posibilitatea unei coexistențe pacifice a militarilor cu diferitele religii relevate este unul dintre elementele caracteristice ale acestui secol turbulent. Aceste atitudini puteau reduce aparent importanța creștinării
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sculat noaptea faraon, el și toți sfetnicii săi și toți egiptenii, și a fost jelanie mare în Egipt, căci nu era nici o casă în care să nu fie un mort” (Ieșirea, XII, 29—30). Vedeți că pe lângă ce-a făcut divinul Dumnezeu cu egiptenii, americanii cu bombardierele lor mai au de învățat. De abia atunci Faraon, cică a trimis urgent după Moise și Aaron (fratele și aghiotantul său) și a început să-i roage să plece naibii cât mai curând din
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sacrul. Modul concret și permanent în care omul realizează această legătură este religiozitatea. Credincioșii se roagă, postesc, aprofundează scrierile sfinte, aduc jertfe, meditează, se consacră vieții monahale, devin isihaști, toate acestea sunt manifestări ale religiozității. Trăirea "experienței sacrului" comunicarea cu divinul, presupune urmarea voinței lui Dumnezeu, Aceasta înseamnă cunoașterea acestei voințe, adeziunea afectivă, anumite practici, producerea unor efecte asupra vieții credinciosului." (Cuciuc, 1996, p. 59). Pentru credincios, Dumnezeu este creatorul care nu-și părăsește creația, o supraveghează, o conduce, își face
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
este organizată cu precădere în jurul elementelor sacre ale vieții umane și întruchipează încercarea colectivă de a arunca o punte peste prăpastia dintre sacru și profan. Religia este ansamblu de credințe și de acte de cult care exprimă raporturile omului cu divinul. Termenul latin religio indică o legătură, o conexiune, o relație: Dumnezeu și omul, eul meu dinaintea unui tu care mă gândește și mă face să exist. "Nu există experiență religioasă fără această polaritate, fără această relație dintre om și Dumnezeu
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Transcendență, Unu, Abis, Principiu, Totalitate, Ființă etc. În Biblie, de peste 350 de ori răsună afirmația: "Eu sunt Stăpânul, Dumnezeul tău". Primele, cuvinte biblice sunt "la început, Dumnezeu...". Dat fiind că realitatea lui Dumnezeu nu este reductibilă la măsura omului, natura divinului va fi controversată. Această stare de fapt nu este astfel dintotdeauna, ci doar din epoca modernă, pentru că ateismul de masă este un fenomen modern, necunoscut în civilizațiile antice." (Enciclopedia de științe socio-umane..., 2004, p. 920). Pentru a defini religia din
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
de mult că cele dintâi sisteme de reprezentare pe care omul și le-a făurit despre lume și sine însuși sunt de origine religioasă. Nu există religie care să nu fie în același timp o cosmologie și o speculație despre divin. Dacă din religie s-au născut filosofia și științele, aceasta s-a întâmplat deoarece religia însăși a început prin a ține loc de științe și filosofie. Dar ceea ce s-a remarcat mai puțin este că ea nu s-a mărginit
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
sociologic și nu teologic), putem porni de la o lucrare clasică a filozofiei religioase, aceea a lui Rudolph Otto. El și-a propus să delimiteze elementele iraționale ale religiosului. Astfel că le definește în felul următor: "Prin "rațional" în ideea de divin înțelegem ceea ce intră în sfera posibilităților noastre de clară comprehensiune conceptuală, ceea ce intră în domeniul conceptelor familiare și definibile. Afirmăm, apoi, că sub acest domeniu al purei clarități se află o profunzime obscură, ce scapă nu sentimentelor, ci conceptelor noastre
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
bunăvoință, atotputernicie, consubstanțialitate, conștiință de sine și cu alți termeni asemănători și că, deci, în ea, divinitatea este gândită prin analogie cu personal-raționalul, așa cum, într-o formă limitată și redusă, omul îl descoperă în sine însuși. În același timp, aplicate divinului, toate aceste atribute sunt considerate ca "absolute", așadar ca "desăvârșite". Ele sunt tot atâtea concepte clare și distincte, accesibile gândirii și analizei raționale, ba chiar și definirii. Dacă numim rațional un lucru apt de a fi clar înțeles printr-o
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
București. 105. Mills, C. W. [1959] 1975, Imaginația sociologică, Ed. Politică, București. 106. Otto, R. [1917] (1992), Das Heilige. Ueber das Irrationale in der Idee des Göttlichen und sein Verhälnis zum Rationalen, trad. rom: Sacrul: despre elementul irațional în ideea divinului și despre relația lui cu iraționalul, Ed. Dacia, Cluj, 1992; reed. Humanitas, București, 2006. 107. Oberschall, A. (1973), Social conflicts and social movements, Prentice Hall, Englewood Cliffs. 108. O'Connell, J. (1991), The Making of Modern Europe: Strengths, Constraints and
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
gnostică (asemeni lui Lovinescu), din perspectiva căreia condamnă realitatea (întrupare a răului absolut), pe când ceilalți sunt moniști și înclină spre anularea contradicțiilor dintre suflet și trup, "realitate" și "idee". Or, dacă e să dăm crezare lui Platon, așa cum ne îndeamnă "divinul" critic, "realitate" autentică nu posedă decât ideea, iar scriitorul, dacă admiră înțelepciunea, trebuie să fie "realist" id est să creadă în realitatea "ideii", și numai din unghiul acesta va fi el îndreptățit să privească viața, per speculum et in aenigmate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
numește N. Ma nolescu, ori un poem ce ilustrează „lirica măștilor“ (T. Vianu). Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat În acest poem al „aspirației dinspre pământesc înspre divin și dinspre divin înspre pământesc“ (Rosa del Conte), Eminescu își structurează viziunea poetică pe două planuri. Planul terestru uman și cel cosmicuniversal tind să se apropie sau să se delimiteze, figurând un model închis, sferic al operei. Primul plan este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nolescu, ori un poem ce ilustrează „lirica măștilor“ (T. Vianu). Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat În acest poem al „aspirației dinspre pământesc înspre divin și dinspre divin înspre pământesc“ (Rosa del Conte), Eminescu își structurează viziunea poetică pe două planuri. Planul terestru uman și cel cosmicuniversal tind să se apropie sau să se delimiteze, figurând un model închis, sferic al operei. Primul plan este focalizat asupra celor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pe cineva mai bătrân ca ea, ci chiar pe ziditorul ei. Zămislind pe Zămislitorul ei, ea s-a făcut mama Părintelui ei. Între Logosul - Cuvântul și Hristos nu este nici o separație. Hristos este numit Cuvânt, din cauza unității personale, care leagă divinul și umanul în El. Este Fiul Omului pentru că se naște cu adevărat om, este Cuvântul lui Dumnezeu pentru că, Același care vorbește pe pământ, este în același timp veșnic în cer. În Cartea a V-a, în 15 capitole, se stabilește
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
trebuie exclusă orice imagine a lui Dumnezeu, orice amintire a lucrurilor văzute ori spuse sau orice lucru de orice fel. Cu toate acestea, obsesiile, patimile, implicările în lume în scopuri lipsite de sfințenie, imaginile mentale care limitează întâlnirile minții cu divinul sunt subversive și la fel de primejdioase ca idolii păgâni sau evlavia bine intenționată însă nu mai puțin primejdioasă pe care o atribuie monahilor antropomorfiți. Avva Issac dezvăluie lui Gherman o metodă predată lui de ,,câțiva dintre părinții cei mai bătrâni” din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de idei, întâlnim mai multe notații ca acestea: „Omul modern se scutește de probleme. Că există un sens metafizic al contradicțieiă? Dar modernul nu vrea să vadă decât un sens logic. Că e o problemă a principiului prim sau a divinului? Că sufletul e totuși o problemă? Pe modern nu-l interesează. El vorbește numai despre ce se poate vorbi (Wittgenstein) și tace despre rest.“ „Care sunt zeii lor: Wittgenstein și Gödel. Negativitatea însăși - dar una care nici nu sperie (ca
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Marea Trecere: "Nu veșnicia rece și arhetipul, ci clipa vie ce-mi sculptează chipul / mă fac zi de zi biruitor". În lipsa omului-faptă plăcut poetului (Omul cu compasul), grandoarea universului ar fi un non-sens! Un solitar într-un turn, lângă un "divin orologiu" (Orologiul de gheață), aspiră să descopere în lucruri, la miez de noapte, "tiparul măreț, / modelul dintâi, Adevărul". Fundal crispant, spectacol refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad codrii cu-n țipăt prelung, omenesc, / și marea începe să sune". Scenariul, tipic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de a șaptea zi: "Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă / Ar merita să vadă și el un spectacol... / Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit, / S-a dus să moară puțin". În pofida acestui biografism hazliu, parodic, "divinul brit" (cum îl numise Eminescu) nu-și pierde aureola. În versiunea franceză a lui Alain Bosquet (1979), remarcabilul poem a fost inclus în antologia Les Cent plus beaux poèmes du monde. Clătinarea chipurilor consacrate continua (în 1966) în Moartea ceasului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de sentimentul incompletitudinii funciare, motiv de angoasă cronică; stare asociată inevitabil tragicului. "Moartea e programul meu zilnic, / împărțită pe ore, o măsur și-o privesc față în față... / de n-ar veni imprevizibilă (...) / acesta-i jocul care-l joacă și Divinul (...) / ;accept și eu: cu mine însumi plin de cruzime!" (Gladiator), Mazochism? La acest joc straniu se gândea și Arghezi un Arghezi mâhnit în înlăcrimatu-i De-a v-ați ascuns. Un sonet al "satanicului" Baudelaire, Mortul vesel ("un mort libre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un volum la altul. Solitudine, Plâns, Moarte, în agregări psihice neistovite, traduc, îmbinate, sentimentul tragic al Eului anxios, Eu programat nu numai pe explorarea Sinelui veghetor dar și pe cea a condiției umane în totul. Cu altă filozofie a existenței, divinul Dante slăvise Paradisul ca revers radical al Infernului; Ileana Mălăncioiu, statornic instalată în funerar, acționează unidirecțional, exorcizând în modul său particular, adică transferând realul în spectral și fantastic. Nici o consonanță cu mioriticul, acesta sfârșind într-o pacificare sui generis, moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Minotaurul. Lupta cu destinul și celelalte. Arhitectura riguros geometrică garantează o viziune rotundă; asaltul labirintului (al infernalului) se bazează pe premise sfidătoare în măsură să insufle individului (rătăcitor asemenea lui Dante într-o selva oscura) puterea de a înfrunta. Precum divinul florentin, un Liviu Ioan Stoiciu împărțit între text și metadiscurs, narează, recurge la un limbaj epopeic și glosează; se implică în acțiune și altfel decât Dante, transcende într-un imaginar zeflemist, intens ironic. Analogiile dintre labirintul-arhetip (palatul lui Minos din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]