14,387 matches
-
oștenii să atace punctele de graniță ale statului Chu. Acesta din urmă trimitea prompt, fără nici o excepție, oaste puternică la graniță. Dar în acel moment, armata din Wu se retrăgea. Odată ce grosul armatei din Chu revenea la bază, o altă divizie a armatei din Wu ajungea la graniță și desfășura o nouă provocare. Astfel de hărțuieli au durat șase ani. Armata statului Chu a ajuns să fie foarte obosită și puterea ei a slăbit considerabil. În 506 î.e.n., Sun Wu a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o să mai mergem niciodată la meciurile de pe stadionul Republicii. Și n-am mai mers. Acum, mă tot gândesc ce căutam noi acolo. Eu țineam cu Dinamo, tata cu Steagul Roșu, n-aveam nici o treabă cu mingicarii ăia de duzină din divizia B. Lucrurile au însă logica lor, așa cum și misterele (unele) se dezleagă într-o bună zi. Mai întâi, în preistoria familiei, o fată brunetă și subțire l-a întrebat ceva în șoaptă pe-un tip scund și clăpăug, chiar în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la București) a transmis detalii despre «rapiditatea evoluțiilor», cu observația că «atmosfera este de cea mai grea depresiune în rândul poporului român». Același va reveni la 8 ianuarie 1948, evidențiind că lovitura de stat se desfășurase cu participarea trupelor din divizia «Tudor Vladimirescu» și a forțelor polițienești. Se aprecia că abdicarea silită marca nu numai sfârșitul unei epoci, dar și începutul uneia noi - de aprofundare a sovietizării României. România intrase, după opinia diplomatului, în plină revoluție comunistă, care putea să provoace
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să mor eu, a visat mama azi-noapte că intru și dau două goluri, bagă-mă pe mine, Nea Bițu! Cel care vorbise astfel era un puști de optsprezece ani, Daniel Ciuleasa, atacant central de felul lui. Jucase opt meciuri în Divizia B, dintre care în patru fusese titular. Antrenorul îl considera un mare talent, dar încă prea tânăr, prea neexperimentat, prea grăbit, prea nesigur. În alte condiții nu l-ar fi băgat, miza era prea mare, dar visase și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe spate. Acestea fiind zise, japonezul se înclină politicos și își văzu mai departe de drum, luând-o pe Cuza în jos sau în sus, nu are importanță, strada neavând oricum nici o pantă. * * * Fiind o vară fără mondiale și cu divizia A în pauză, ziarele aveau mult spațiu liber - și o parte din el fu alocat întâmplării povestite mai sus. Poate că oamenii au fi uitat-o repede (evenimente mai importante aveau să se întâmple în următoarele zile: un magnat arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Aseară s-a sărbătorit, am aruncat noi niște grenade, nemții niște grenade, ne-am uitat cum arde un hambar. A fost frumos. Chiloți tot n-am. O să-mi înghețe pula. 02.01. Crosse s-a bătut cu un baiat de la divizia a doua. M-am gândit că dacă unul dintre ei moare, îi iau chiloții. N-a murit nimeni, s-au potolit și am băut vinul de la mama. Se acrise. L-am băut pe tot. Am găsit o cioară înghețată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
joc! Eu nu am venit aici să-l ascult pe Lenin! Domnule, îmi strici apetitul, mă arunci în melancolie, mă faci să mă simt ca-n Piața Roșie din Moscova în vremurile cele mai sumbre! Și parcă-mi trec tancurile diviziei a XIV-a prin stomac! - Care Lenin? n-are ce face criticul și-i dă apă la moară. - Ei, care Lenin? Dumneata! Să nu-mi spui că n-ai știut? Ai curat față de Lenin, când stă întins în sicriu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bună și eficientă activitate. Tot Mihail introdusese secretul absolut al veniturilor, nimeni din Serviciu neștiind cîți bani încasează un altul, lefurile și alte prime fiind vărsate în contul personal al fiecăruia așa încît era foarte probabil ca un șef de divizie să aibă o leafă mai mică decît un inspector simplu, fiind cît se poate de mulțumit. Foarte probabil, dar incredibil! Spunîndu-i cu toată sinceritatea de care era capabil că "este mulțumit", împingînd această mulțumire pînă la identificarea cu confortul fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
udau cu apé Înghețaté iarnă prin omét? - Ehe, dragi copii, ăsta tare strașnic o fost. Nemții Is mai réi decît diavolu. Ei Îi scoteau pe copii afaré În omét și Îi udau cu apé réși că sé spuné unde-i divizia. Da ei tot una nu spuneu. Erau partizani. Mici, da tare mari partizani! De-amu, copii, voi știți povestirea cu Malciș Plohiș și cu Malciș Chibalciș. Cé Malciș Chibalciș era bun și n-a spus nicé la nemți cînd l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În anul 1946, s-a înscris în Organizația Tineretului Universitar din Cluj. În anul 1948, a urmat cursurile Institutului de Relații Internaționale al Ministerului Afacerilor Externe. La 11 noiembrie 1948, a fost angajat în M.A.E., fiind repartizat la Divizia Consulară, Direcția Judiciară, cu gradul de al II-lea Consul; după doi ani a fost mutat la Direcția II Relații. În anul universitar 1949-1950, a fost numit, la cerere, asistent universitar (cu jumătate de normă) la Institutul de Studii Economice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Din 1996, Președinte, Clubul parlamentarilor români, Parlamentul României. Calitatea de membru al unor organizații interne și internaționale 1977, Vicepreședinte, Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale (A.D.I.R.I.), București. 1980, Vizitator, Divizia Drepturilor Omului și Păcii, U.N.E.S.C.O. 1980, Cercetător vizitator, Institutul Internațional de Cercetare asupra Păcii, Oslo. 1982, Membru, Asociația Oamenilor de Știință din România. 1982, Membru fondator, Sistemul Internațional de Informare și Documentare asupra Drepturilor Omului, Londra. 1984, Coordonator
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
beneficiile ERM este calitatea platformei sale, care are la bază un alt dicton: „Orice angajat al organizației reprezintă Capitolul 3. Managementul riscului 313 singurul factor care determină dacă organizația poate stăpâni noua dezvoltare”. Dacă biroul de coordonare și de sprijin, diviziile, oamenii, tehnicienii, personalul de la recepție, echipele de producție, oficiile/birourile locale și celelalte componente ale forței de muncă se simt confortabil cu ideea de risc și de management al riscurilor, atunci există speranță că, practic, tot personalul joacă un rol
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
pușcăriile comuniste? Știu din cărți: unul din nouă locuitori ai României. De la 12 la 85 de ani. Știu despre miniștrii morți la Sighet și la Canal, despre conducătorii armatei române, împușcați ca niște cîini. Adaugă și informația asta: însuși capul diviziei "Tudor Vladimirescu" a fost condamnat după model Stalin. Stalin l-a condamnat pe Tuhaciov, Ana Pauker pe Cambrea. Pe prichiciul închisorilor zăceau de-a valma și legionari, și antonescieni, și liberali, și social-democrați. Și tot de-a valma au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mergem la domnul căpitan. Vezi cum te prezinți!” Atât... Am intrat la căpitan și m-am prezentat, după „reglement”, cum se spune. Când am terminat, căpitanul - un om de treabă - mi-a urat bun venit În plutonul de cercetare al diviziei. ― Veți Împărți același bordei. Sper să vă Înțelegeți. Sunteți cei care, cu o mână de oameni, veți pătrunde În locurile unde unii nici nu-și Închipuie și, cu „acceptul” inamicului, veți culege informațiile de care avem mare nevoie... Mergeți să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
căpitanul pe hartă. Inamicul este stăpânul șoselei, fiindcă dealul ce se află la peste un kilometru de șosea este al lui. Luați cu voi fiecare câte opt oameni. Tu cunoști oamenii. În marginea lizierei, vă așteaptă un ofițer al comandamentului diviziei. Pentru pregătire, aveți la dispoziție o oră și jumătate - s-a adresat căpitanul omului de lângă mine. ― Am Înțeles, domnule căpitan - a răspuns ”sfinxul”, salutând. Un stânga’mprejur scurt și am ieșit... Am pornit iar În pas de catană, spre bordeie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum trebuie. Altfel, cine știe la ce să mă mai fi așteptat... Uite așa, zi după zi și Încet Încet, muntele de gheață de lângă mine a Început să se topească... De fapt, a fost un moment care a schimbat totul... Divizia noastră pregătea un atac asupra inamicului, care era bine Înfipt În teren. De data asta, căpitanul a venit la noi În bordei. Când l-am văzut intrând, am sărit drept În picioare. Toader a cam lovit bagdadia bordeiului cu capul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când misiunea se anunța grea. ― Suntem gata, domnule căpitan - a răspuns Toader. ― Atunci, În flanc câte unul, după mine, marș! Am mers preț de două ceasuri. În marginea unei pădurici de pe malul unui heleșteu, ne-au Întâmpinat patru militari de la divizie. Între ei, era un colonel. După saluturile obișnuite, ofițerul a pornit să explice ce date au despre inamicul din fața noastră. ― Heleșteul acesta se găsește În capătul unui șes, care este mlăștinos pe o porțiune de vreo doi kilometri În fața noastră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
simțea vreo mișcare, ridica brațul și ne opream stană de piatră, cu mâna pe automat... După ce ne asiguram că nu e niciun pericol, ne continuam drumul. Din când În când, cel din față trecea În spate. Cei trei militari de la divizie, responsabili cu bandajatul pilonilor podului, veneau la vreo zece pași În urma noastră. Purtau În spate ranițe grele. Așa au mers tot timpul... Am intrat În lunca care era destul de deasă. Toader - cum e el „mititel” - se cam chinuia cu crengile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dat seama că pașii se depărtau. După călcătură, erau cătane. Dar de unde până unde militari În acest loc? „În Țara nimănui”? Ai noștri nu aveau cum să ajungă aici fără știrea noastră. Locul unde ne aflam - după spusa colonelului de la divizie - nu era sub controlul inamicului. Îți mai aduci aminte, Toadere, ce mi-ai spus atunci? ― Da’ cum să nu? Ți-am zis: „Măi Petrică, aiștia caută la noi cam ci cătăm noi la dânșii. Numai că cu așa cercetași mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus și eu părerea: „Eu cred că ar fi bine să mergem drept Înainte și, după spusa colonelului, trebuie să Întâlnim șoseaua și podul. După ce băieții de la divizie fac ce trebuie cu podul, o tăiem spre gară...” „Măi Petrică, ți-o ieșit un sfânt din gură. Amu eu am s-o iau Înainte, cu buruiană aista de Păpădie, și tu, cătinel, te ții de noi la vreo zece
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noi distinge prin Întuneric - el semnala că e drum ca În palmă, ceea ce Însemna că era șoseaua. După ce a studiat bine locul, ne-a făcut semn să Înaintăm. Când am ajuns pe șosea, a venit propunerea celor trei militari de la divizie: „Noi va trebui s-o luăm la dreapta, pentru a ajunge la pod. E pe aproape, fiindcă nivelul șoselei se ridică treptat”... Am pornit pe lângă șosea, pentru că „pi șușă” - cum Îi spune fratele meu Toader, era pericol. Și oamenii de la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Noi va trebui s-o luăm la dreapta, pentru a ajunge la pod. E pe aproape, fiindcă nivelul șoselei se ridică treptat”... Am pornit pe lângă șosea, pentru că „pi șușă” - cum Îi spune fratele meu Toader, era pericol. Și oamenii de la divizie au avut dreptate: „Numai un bob zăbavă, să vedem cum stau lucrurile cu podul. Până atunci, odihniți-vă. Pe urmă, vom pleca spre gară și... - a ordonat Toader”... Nu și-a terminat omul vorba, că, din stânga noastră, s-au auzit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
paradă. ― Vai de mine! Mie mi se face piele de găină! - s-a auzit glasul soției lui Petrică. Punându-i o mână pe umăr, acesta a continuat: „Or fi cercetași sau?”... - s-a Întrebat unul din cei trei militari de la divizie. „Cercetașul nu poartă raniță În spate, Încărcată la refuz, ca aiștia” - a Îndrăznit să vorbească Păpădie. „Cred că și ei caută podul. Să așteptăm” - am socotit eu. ― Doamne! - s-a auzit și glasul mamei Maranda. Petrică a mers mai departe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toader, cu icnet de râs. „Ba cred că s-a ușurat prea mult când l-am somat să nu miște nici dintr-un deget!” - a răspuns Păpădie cu același ton de șagă. „Acum, voi - s-a adresat Toader celor de la divizie - la treabă! Cât durează să faceți ce trebuie?” „Jumătate de ceas” - a răspuns cel care părea a fi șeful. Petrică s-a oprit din nou. Cu o privire șugubață, care spunea de la sine: „Omul vorbește da’, din când În când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Undiță va rămâne să-i țină sub ascultare, iar noi ne vom continua treaba” - a hotărât Toader. Petrică a făcut o nouă pauză, dar numai pentru a-și trage sufletul, după care a continuat: ― Așteptam doar ca cei trei de la divizie să-și termine treburile. După câteva minute, s-au desprins de pilonii podului. „Noi am terminat ce am avut de făcut aici. Putem merge mai departe”. Am plecat, În ordinea stabilită de Toader. Mergeam cu mare grijă, să nu Întâlnim
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]