1,277 matches
-
normal de studente. Când mi-a venit rândul, auzisem deja o duzină de fete izbucnind în plâns și încă vreo cinci înjurându-le pe controloarele de păsărici, cu tot neamul lor. Mi-am dat datele și-am trecut pe cal. Doctorița avea buzele mozolite cu o pastă corai, încât și acum, după atâta vreme, mi le aduc aminte. Nu mai știu cum arăta ea, dar îi văd și acum gura, care arăta de parcă ar fi luat-o cineva de ceafă și-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Orașul Victoria. Avea alături de el o asistentă medicală. După doctorul Balint a fost repartizat aci doctorul Svetoslav Serghievschi, care și el pleacă la 1 noiembrie 1961, prin transfer la Călărași. Îi urmează tânăra absolventă a facultății de medicină din Cluj, doctorița Viorica Ceaușu originară din Râmnicul Vâlcea. Ea a ocupat postul până la 1 octombrie 1965, după care a fost adus doctorul Hans Zillmann, originar din Mediaș, păstrând postul până la 15 septembrie 1969 când se transferă la Săliște. Acestuia i-a urmat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Viorica Ceaușu originară din Râmnicul Vâlcea. Ea a ocupat postul până la 1 octombrie 1965, după care a fost adus doctorul Hans Zillmann, originar din Mediaș, păstrând postul până la 15 septembrie 1969 când se transferă la Săliște. Acestuia i-a urmat doctorița Oxenia Dima. Localul e prevăzut cu o sală de consultații, o sală de așteptare pentru pacienți și locuință pentru medic. De a lungul anilor, pe măsura realizării utilităților de confort în localitate, dispensarul comunal a beneficiat cu prioritate de întroducerea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
simțea din ce în ce mai rău. Mama soacră era de față când avusese simptome de greață. Născând șapte copii își dădu seama imediat de semne și îi spusese lui Valentin: - Ia-ți soția și du-o la doctor. Precis este gravidă. Era o doctoriță tânără și agreabilă la prima vedere. O întrebă șovăitor: - Mai aveți copii? - Nu, nu. Am unul dar nu l-am născut eu. - Ați vrea să mai aveți unul? - Nu. Nu știu ce să spun acum, învârtindu-se toate în capul ei, neștiind
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ALPHA un autoturism Dacia. Acesta, folositor ca recuzită în film și ca mijloc de transport, a ieftinit substanțial bugetul de producție. Patul conjugal poate fi văzută în film încă de la primele cadre. Să ne amintim : în finalul de la Această lehamite, doctorița (Cecilia Bârbora) făcea dragoste cu managerul (Horațiu Mălăele) vorba lui Daneliuc : Trăiască Piața, Economia și Managerii ! într-o Dacie care mergea cu spatele în Senatorul melcilor, Dacia urcă, avându-i la bord pe doamna și domnul senator, progenitura acestora și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
plăcut cel mai mult : parcă toți scenariști, actori au înnebunit subit ori s-au prostit sau și una, și alta. în rest, totul e de plâns. Ce tristă fascistă... în Ce lume veselă..., ultimul film al veteranei Malvina Urșianu, o doctoriță oftalmoloagă (Tamara Crețulescu, jucând ca-ntr-o telenovelă) pune ochii la propriu pe-un mult mai june pictor așa-zis avangardist (Florin Piersic Jr., jucând ca-ntr-o reclamă). După ce-l convinge că este cam palid, n-ar strica să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ar strica să-și facă niște analize (într-un film de-o oră și jumătate, cred că se zice chestia asta de vreo trei ori), descoperă că este good material pentru a-i face un copil... Pictorul se-ndrăgostește de doctoriță sau cel puțin asta ar trebui să-nțelegem din privirile languroase și replica repetată : Ce parfum superb ! (sau super, sonorul filmelor românești fiind ăla care e...). Dar doctorița nu se-ndrăgostește de el : ea nu vrea decât să se distreze
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
good material pentru a-i face un copil... Pictorul se-ndrăgostește de doctoriță sau cel puțin asta ar trebui să-nțelegem din privirile languroase și replica repetată : Ce parfum superb ! (sau super, sonorul filmelor românești fiind ăla care e...). Dar doctorița nu se-ndrăgostește de el : ea nu vrea decât să se distreze și să-l folosească, punându-și în aplicare planul (comunist-fascist) de a-l utiliza la însămânțare... La sfârșit, doctorița borțoasă urcă opintit scările blocului în care stă (liftul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
super, sonorul filmelor românești fiind ăla care e...). Dar doctorița nu se-ndrăgostește de el : ea nu vrea decât să se distreze și să-l folosească, punându-și în aplicare planul (comunist-fascist) de a-l utiliza la însămânțare... La sfârșit, doctorița borțoasă urcă opintit scările blocului în care stă (liftul nu merge), se descalță de pantofii cu toc pe care-i purta (să nu știe ea că balerinii cu talpă plată fac gravida relaxată ?) și, tocmai pe când se pregătește să se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și mă uit la ceas: abia opt jumătate! La ora asta Livia a terminat vizita, pot s-o chem la telefon. Îmi răspunde o soră pe care o rog s-o cheme pe Livia, "numai dacă n-o deranjez". Da, doctorița Popa, aud după un timp vocea Liviei. Cine-i? "Și-am răspuns iubitei: "Azi prin vînt și ger,/ Cineva flori albe leapădă din cer./ Poți așterne patul și sufla-n cămin""..., îi spun eu, tărăgănînd ultimele cuvinte, oprindu-mă aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ea cînd trece. He-he, dom' Mihai, rîde inginerul Florea, nu mai zi a doua oară, că te cred. Pe cuvînt că te cred! Bine, nu mai zic. În rest? Totul e bine? Familia, serviciul... Excelent! Spune-mi, te căsătorești cu doctorița Livia? Da. De unde știți de ea? V-am văzut împreună de cîteva ori. Să fie cu noroc! Nici nu știi ce mult înseamnă o familie!... Succes! Mulțumesc! Îi strîng mîna și pornesc pe scări în jos. Intru pe culoarul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lui liber, e pasionat de muzică. Despre ce-i vorba în piesa de săptămîna viitoare? mă întreabă Luchian. Ca de obicei, zic eu. Ce "ca de obicei"! se miră Graur, că ai avut povestea ceea, cu ăla accidentat, îndrăgostit de doctoriță, sau doctorița de el, mă rog!, important e că m-am întrebat dacă ai fost vreodată într-un spital, să vezi cum ești tratat; toți țipă la tine, de la femeia de serviciu pînă la medicul primar. Măi Graure, începe Luchian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e pasionat de muzică. Despre ce-i vorba în piesa de săptămîna viitoare? mă întreabă Luchian. Ca de obicei, zic eu. Ce "ca de obicei"! se miră Graur, că ai avut povestea ceea, cu ăla accidentat, îndrăgostit de doctoriță, sau doctorița de el, mă rog!, important e că m-am întrebat dacă ai fost vreodată într-un spital, să vezi cum ești tratat; toți țipă la tine, de la femeia de serviciu pînă la medicul primar. Măi Graure, începe Luchian, nu generaliza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unuia, zicîndu-mi: "Acesta e Gheorghe Marinescu-Dinizvor, cel pe care-l știu..." A ști e prea puțin spus. De la el am învățat care-i dimensiunea omului. L-am cunoscut într-o seară, la un spectacol la Teatrul Mic. Era împreună cu soția, doctorița Speranța Halunga-Marinescu. O cunoștință făcută prin intermediul unei cunoștințe comune, la sfîrșitul unui spectacol. Omenia degajată de soții Marinescu m-a făcut să-i vizitez la locul de muncă de mai multe ori, cînd trecerea mea prin București era mai lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să facă legăturile exterioare cu conductele centrale. Bine, asta e bine, murmură șeful cu gîndul și privirea aiurea. Cîți ani aveți, dom' Vlădeanu? Treizeci, împliniți deja. Și nu vă însurați? Ba da... cred că da... Zău?! Cu cine? O fată. Doctoriță. Don Șef se uită la mine calm, măsurîndu-mă: Ce vă place mai mult? Fata sau meseria ei? Fata, desigur, rîd eu. Ca om mai bătrîn ce sînt, vă dau un sfat... croitoresc: măsurați de cîteva ori înainte de-a tăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi plecat nervos de la ușa ei, va nota în carnețelul intim încă un "succes" pe care am toate motivele să cred că-l va povesti soțului: "Știi, dragă, ăla de la noi de la combinat, ăla care scrie teatru..., umblă el cu doctorița aia frumoasă..." Chiar fericirea ei de acum e un semn că am dreptate. Noroc că mi-a venit mintea la cap la timp și bine! Așa că-i voi răspunde la întrebare; îi voi răspunde pe măsura teatrului pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dinspre recepție. Mă întorc și-l văd pe Don Șef apropiindu-se grăbit, roșu de oboseală, cu șuba larg desfăcută la piept. De-o oră vă caut. Și eu, și cîțiva muncitori. Am fost acasă la dumneavoastră, am sunat la doctoriță nimic! De la combinat m-au anunțat că vă găsim în restaurantul hotelului... Am fost sus, la barul de la ultimul etaj, să beau o cafea, arăt eu cu privirea spre liftul din care am ieșit. Am auzit că-i avarie, spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-o: "Ce trebuie să fac?" Ea mi-a întins o hîrtie: "Să scrieți". Și am scris. Am scris ce mi-a dictat ea: că am plecat în oraș împreună cu mai mulți muncitori, v-am căutat pe acasă, prin restaurant de doctoriță mi-a spus să nu amintesc, că e imoral: cum? , și cu doctorița, și cu prietena blondă de la hotel?! -, v-am căutat pe la sala de lectură a bibliotecii, pe la teatru, apoi v-am căutat din nou prin restaurantul hotelului. "Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Și am scris. Am scris ce mi-a dictat ea: că am plecat în oraș împreună cu mai mulți muncitori, v-am căutat pe acasă, prin restaurant de doctoriță mi-a spus să nu amintesc, că e imoral: cum? , și cu doctorița, și cu prietena blondă de la hotel?! -, v-am căutat pe la sala de lectură a bibliotecii, pe la teatru, apoi v-am căutat din nou prin restaurantul hotelului. "Am luat legătura telefonică cu tovarășa Roman, care a spus să întreb la camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mihăiță, avem în cuptor o plăcintă cu nucă, Cezara face acum una cu brînză... Am și-o sticlă de vin... Mulțumesc, Petre! Aș veni, dar... Refuzi tu un pahar și o plăcintă?! se miră Petre. Lasă-l, că-l așteaptă doctorița cu "poale-n brîu", rîde Cezara. Am auzit că te-a propus șeful să fii dat disponibil, îmi zice Petre. Nu-ți fă griji. M-am hotărît să accept conducerea Sectorului cercetare. Te iau la mine și te fac șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
le țin piept în privința ta, fiindcă nu le permit viermilor ăstora să-și lase pe tine balele lor scârboase; asta se întâmpla de dimineață. Cum, pe de altă parte, dezastrul „proteză“ e un fapt împlinit, cum sunt în tratament la [doctorița] Ver[eș] (mi-a scos doi dinți și mi-a început proteza superioară) și trebuia să mă duc la ea la ora 12, a trebuit să mă dau jos din pat. Rar am văzut ființă mai dezgustătoare: îmi spusese că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
camere de oaspeți la fiecare etaj. Cred că, în felul ăsta, oamenii s-ar duce acasă de două ori mai repede! — E un punct de vedere foarte interesant, aud un glas plăcut din spatele meu. Mă întorc mirată și văd o doctoriță brunetă, foarte frumoasă, zâmbindu-mi. Un studiu recent făcut la Chicago a demonstrat exact același lucru. — Pe bune? Mă înroșesc instantaneu de mândrie. Ce să zic?... Mulțumesc! N-am făcut decât să comentez ce am văzut... — Dar asta e exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sunt mulți oameni care își schimbă radical profesia la un moment dat, nu? Și, dacă stau să mă gândesc, dintotdeauna am avut dorința asta instinctivă de a-mi ajuta semenii. În mod sigur am o calitate specială înnăscută, pe care doctorița asta a văzut-o dintr-o privire. Altfel, de ce ar fi venit glonț la mine să-mi sugereze că ar trebui să mă înscriu la medicină? Doctor Rebecca Bloomwood. Baroneasa Rebecca Bloomwood, Doctor și MBE. Dumnezeule, ce mândră ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-o dintr-o privire. Altfel, de ce ar fi venit glonț la mine să-mi sugereze că ar trebui să mă înscriu la medicină? Doctor Rebecca Bloomwood. Baroneasa Rebecca Bloomwood, Doctor și MBE. Dumnezeule, ce mândră ar fi mami de mine! Doctorița începe să vorbească, dar eu nu o pot urmări. Sunt complet transpusă de viziunea pe care o am, cu mine în halat alb, traversând cu pași energici un salon de spital, zicând „Tensiune arterială 19 cu 3“ sau cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Renumita expertă lucra la acea dată în domeniul modei... Mi-am dorit să fiu doctor de când mă știu, spune repede una dintre fetele în blugi, iar eu ridic privirea, ușor iritată. Tipic. Se ia după mine. Eu trebuia să fiu doctoriță, nu ea. — Eu, când eram mică voiam să mă fac dentistă, spune cealaltă fată. Dar, la scurtă vreme după asta, mi-a venit mintea la cap. Urmează un val general de râs și mă uit nedumerită în jur, unde s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]