6,346 matches
-
în două-trei zile venim și dacă n-ai de toate îți mai facem o gaură pe lîngă alea șapte pe care le ai de la mă-ta !" Și crezi că are cineva chef de o gaură în plus? N-are nimeni, dom'le. Ei, ce să-ți mai spun, e lucru mare să te duci pînă la Sarichiojd să dai ochii cu alde Cocoș. Da' ce, crezi că m-aș fi dus dacă nu eram asigurat?! Ascultă, dom'le, crezi că Lică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plus? N-are nimeni, dom'le. Ei, ce să-ți mai spun, e lucru mare să te duci pînă la Sarichiojd să dai ochii cu alde Cocoș. Da' ce, crezi că m-aș fi dus dacă nu eram asigurat?! Ascultă, dom'le, crezi că Lică Făinaru și-ar fi pus pielea la găurit pentru un reportaj?" Era o întrebare-capcană. De asta a fost sigur din cauza tonului cu care o pusese. De fapt nu avea nici un ton. Era ca o întrebare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tonului cu care o pusese. De fapt nu avea nici un ton. Era ca o întrebare la biroul de informații de la Gara de Nord. Nu întrebarea, ci răspunsul era important. Și pentru că nu avea încotro a zis la întîmplare: "Cum să o puneți, dom' Făinaru? Cum să v-o puneți așa, pentru că vrea șefu', doar nu sînteți un nătărău!" O clipă văzînd cum i se lungește fața, cum își face gura pungă, a crezut că a dat greș. Poate că Făinaru voia să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din sticla ascunsă în frapieră, ca în bodega lui Degeratu' de lîngă gara Basarab, l-a dus încetișor la gură, doar și-a înmuiat buzele în el și l-a privit atent cu ochii lui de șoricel "nu ești prost, dom'le, nu ești prost deloc. Dar asta te privește. Chiar așa, cum să mă fi dus fără să fi fost ceva aranjat. S-a ocupat șefu' și le-a trimis vorbă. Dar să știi că le place. S-au nărăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
părea rău de el, pentru cît îi plăcea coniacul chiar să nu mai pună strop pe hmbă... Dimineața, pricepi, ăștia de la Dimineața! Toată chestia asta cu Cocoș e fabricată. Le-a crescut vînzarea cu douăzeci de mii zilnic! O bombă, dom'le, și ține de mai bine de două luni. Așa ceva nu s-a mai pomenit, pe cuvînt de jurnalist !" Apoi a pufnit în rîs. A rîs și el iarăși. Era simplu, chiar prea simplu și nu știa dacă este totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
compromitere. După cît înțelesese de la Lică Făinaru cam așa stăteau lucrurile, dar pînă nu verifica singur, cu ochii și chiar cu pielea sa nu-și putea permite că-i laie ori bălaie. Sigur că le-a scăpat. Păi nu vezi, dom'le, că nu doar Dimineața scrie despre Cocoș? Toată lumea, toate foile, zbîrnîie reporterii ca bondarii în jurul lui Cocoș și toate gazetele sînt pline ochi. Cumnatul lui Cocoș; O femeie de lume îndrăgostită de Cocoș; Trei morți după întîlnirea cu Cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Cocoș; O femeie de lume îndrăgostită de Cocoș; Trei morți după întîlnirea cu Cocoș. Un interviu cu Cocoș. Cocoș e bolnav, dar nu-i pasă de potera domnului prefect. Care pe care, a declarat Cocoș. Ce zici de asta, dom'le? Nici lui ăla, Aristide Blanc, ori lui Wilson al Americii nu i s-a dat atîta atenție în atîtea gazete dintr-o dată. Aici deștepții de la Dimineața au scăpat caii și căruța lui Cocoș umblă de-a lungul și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru a i se permite multe într-un restaurant de asemenea calibru, și tocmai pentru că știa cu cine au de-a face se străduiau să preîntîmpine cele ce intrau în prea multele ce și le îngăduia singur. Cred că ajunge, dom'le, de trei zile îmi dai de băut, cred că ajunge. Chiar dacă mai vrei să știi ceva n-o să-ți mai spun. Poate nici nu mai știu ce să-ți spun. Nu crezi că-i destul ?" Și-a pus degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că-i destul ?" Și-a pus degetul la obrazul vrîstat de riduri adînci, ochișorii negri-gălbui se înfundaseră cu totul în orbite. Și-a dus degetul la obraz și s-a bătut încetișor peste pielea cenușie fără fir de barbă. "Crezi, dom'le, că Lică Făinaru e un Fraier? Ți-am spus cît îți trebuie, poți să te duci la șefii tăi să le spui de unde știi, eu n-am nume, dom'le, eu am renume. Un renume care garantează!" Și înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bătut încetișor peste pielea cenușie fără fir de barbă. "Crezi, dom'le, că Lică Făinaru e un Fraier? Ți-am spus cît îți trebuie, poți să te duci la șefii tăi să le spui de unde știi, eu n-am nume, dom'le, eu am renume. Un renume care garantează!" Și înainte de a izbucni în rîs și-a dus paharul la gură. Cum era și normal s-a înecat, coniacul s-a vărsat pe fața de masă, pe hainele boțite de atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avusese nici un fel de idee de cum se va termina ,,întrevederea" sa cu reporterul. După două nopți nedormite, tot în cafele și coniace, cu mîncarea pe sponci, cîteva felii de somon roșcat și nimic altceva, Făinaru nu suporta mîncarea, "sînt bolnav, dom'le, de mîncare, băutura e singura care mă mai ține în viață" îi spusese foarte sincer și convingător, după două nopți și trei zile probabil arăta îngrozitor. Avea o barbă cenușie, crescută anapoda, părea mai murdar decît era. Făinaru fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era nedumerit, cum de se află în stradă și nu la masă cu paharul în față. Și atunci l-a auzit strigînd, cît putea el de tare, o voce de scapet, graseind, semn că era cu adevărat emoționat: "Să știi, dom'le, că Lică Făinaru nu-i un fraier! Nu-i deloc un fraier, așa cum crezi în mintea ta de copoi nenorocit! Auzi, dom'le, ești un copoi nenorocit, asta ești!" A simțit că i se urcă sîngele în obraz, urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea el de tare, o voce de scapet, graseind, semn că era cu adevărat emoționat: "Să știi, dom'le, că Lică Făinaru nu-i un fraier! Nu-i deloc un fraier, așa cum crezi în mintea ta de copoi nenorocit! Auzi, dom'le, ești un copoi nenorocit, asta ești!" A simțit că i se urcă sîngele în obraz, urechile erau fierbinți, atît de fierbinți, încît păreau că-l frig, eh, dacă erau atît de mari și de lipite de țeastă, în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-ți fie de bine. Îți dau un sfat, mai bea trei zile pe banii tăi ca să uiți că ai băut trei zile pe gratis. E bine?" Lică Făinaru păru că se trezește, era formidabil, avea privirea vie, batjocoritoare chiar, "ascultă, dom'le, nu știu ce fel de pasăre ești, în colivia cui ciripești, dar te rog să m-asculți că prea-mi pari un ageamiu nu merită, mă asculți, nu merită să-ți pui pielea la saramură pentru alde Cocoș. Știu că vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
te rog să m-asculți că prea-mi pari un ageamiu nu merită, mă asculți, nu merită să-ți pui pielea la saramură pentru alde Cocoș. Știu că vrei să dai ochii cu el, dar nu merită. E o cacealma, dom'le, un fîs, o chestie de gazetă și atîta tot, pe unul ca tine îl miroase de la o poștă. Nu știu cum se face, dar voi, ăștia, și se strîmbă semnificativ, mirosiți altfel decît toată lumea." I-a dat drumul încetișor pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în minte să se răsucească pe călcîie și să-l lase acolo, să plece și să-l lase definitiv. Așa-i trebuia dacă a dat dovadă de slăbiciune. O slăbiciune omenească și de aceea de neexplicat. "Nu ești în stare, dom'le? Ești prea mic? Sau nu ești deloc? Atuncea îți spun ce am de spus aici. În stradă, ca la oamenii năcăjiți!" Lică Făinaru își aranja în continuare hainele și vorbea cu el de parcă ar fi vorbit de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu ești deloc? Atuncea îți spun ce am de spus aici. În stradă, ca la oamenii năcăjiți!" Lică Făinaru își aranja în continuare hainele și vorbea cu el de parcă ar fi vorbit de unul singur. "Abia acum îmi dau seama, dom'le, că de fapt sînt fraier. M-ai păcălit, m-ai tras în piept, chiar așa, cum trag ăștia în piept o lume întreagă cu alde Cocoș. Ei, și ce dacă se mai curăță cîte un soldat, un jandarm, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în serios, pentru că sînt speriați de Cocoș ăsta, mor ca proștii pentru că sînt convinși că alde Cocoș e chiar un bandit fioros care trebuie prins pentru binele țării. Binele țării și nenorocirea lor, asta-i. Te-am luat în serios, dom'le, eu iau foarte rar în serios pe cineva și uite că mi se întîmplă să greșesc tocmai atunci. Asta-i curată pedeapsă dată de Dumnezeu. Să iau și eu în serios pe cineva o dată și atunci să cad mesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce-ai crezut că vreau?" Lică Făinaru se clătină pe neașteptate, bătu aerul cu mîinile, își reveni, părea că se îmbată stând afară, fără să bea nimic, se scotoci prin buzunare, scoase un șomoiog de bani, "mă descurc și singur, dom'le, m-ai păcălit, credeam că vrei să te întîlnești cu Cocoș, asta mă gîndeam, că mă tragi de limbă ca să știi unde să dai peste el. La Sarichiojd cu un pluton de infanterie îi poți lua ca din oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de vorbă cu el trebuie să ai în buzunar Dimineața din 10 aprilie, unde e Cocoș cu poză pe pagina întîi. Asta este. Dacă n-ai Dimineața din 10 aprilie în buzunar poți să-ți faci testamentul înainte de a pleca, dom'le. Mă gîndeam să-ți salvez viețișoara, dar se vede că nu merită nici cît un coniac și un marghiloman înăuntru." Și, ca străfulgerat de un gînd bun, s-a aplecat către el, gata să cadă, "Stai o clipă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stufoase și scurte ca două lipitori adunate cap la cap, a răsturnat pietrele, era gestul care-i plăcea cel mai mult, pietrele sunau muzical și-i dădeau un sentiment de autoritate răsturnîndu-se sub palma lui . "Voiam să știu dacă știai, dom'le! Pentru că eu eram la curent! Oricine din Vladia știe că adjutantul Popianu e la curent cu orice mișcare din tîrg. Nu pentru că vrea să avanseze, ci pentru că Radul Popianu șî-a făcut întotdeauna datoria." Pe măsură ce vorbea, se înfuria. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zborul prințul nostru, cu avionul, fără oprire, de-a dreptul la Băneasa. Degeaba le-ai ști pe toate cîte sînt în Vladia dacă nu știi ce se petrece în lume. Și nici pe cele din Vladia nu prea le știi, dom'le adjutant, nu prea le știi! Mai bine scoate o cană cu vin și niște nuci. Și să nu ne zgîrcim, scoate din cel alb, vinul alb se bea la despărțirea de cei dragi. Sau nu ți-a fost deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnu' Leonard. E singurul vin alb care se face din vița autohtonă, cred că știi, numai la Vladia a mai rămas românească după dezastrul filoxerei. E un secret, nu? Bîlbîie a vrut atunci să se împace cu el, "ești grozav, dom' adjutant, cine ar fi reușit să-i smulgă lui Hariton așa ceva. Se ferește de mine ca dracu' de tămîie, crede că Mott o să-l îngroape, o să-l facă să dea faliment! Nu știe, dom'le, nu știe că Mott n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se împace cu el, "ești grozav, dom' adjutant, cine ar fi reușit să-i smulgă lui Hariton așa ceva. Se ferește de mine ca dracu' de tămîie, crede că Mott o să-l îngroape, o să-l facă să dea faliment! Nu știe, dom'le, nu știe că Mott n-are nevoie de vinuri, ci de poșirci. Șampania nu se face din vinuri. Nu iese, E o chestie dialectică, cum ar spune prințul. Tu crezi că prințul nu știe asta?" Radul Popianu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se face din vinuri. Nu iese, E o chestie dialectică, cum ar spune prințul. Tu crezi că prințul nu știe asta?" Radul Popianu s-a mirat sincer, "ce să știe prințul?". Atunci Leonard Bîibîie i-a explicat: "Șampania e viitorul, dom'le, toată lumea va bea numai șampanie, este, cum să-ți zic, împlinirea dorințelor, uite, chiar tu, care trăiești în inima vinului, tot te simți gîdilat la inimioară dacă ți-ar spune hai să-ți dau o șampanie pentru că meriți! Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]