KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

familie În consiliul de administrație. Scoase un chicotit lung și candid: — Dar nu am nici un fiu. Nici măcar un nepot. Myatt spuse gânditor: — Va trebui să vă Încurajați nepoata. Râseră amândoi și coborâră scările Împreună. Janet Pardoe nu se vedea nicăieri. — Domnișoara Pardoe a ieșit? Îl Întrebă el pe domnul Kalebgian. Nu, domnule Myatt, domnișoara Pardoe tocmai s-a dus la restaurant cu domnul Savory. — Spune-le să-și amâne prânzul cu douăzeci de minute, căci domnul Stein și cu mine ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
am nici un fiu. Nici măcar un nepot. Myatt spuse gânditor: — Va trebui să vă Încurajați nepoata. Râseră amândoi și coborâră scările Împreună. Janet Pardoe nu se vedea nicăieri. — Domnișoara Pardoe a ieșit? Îl Întrebă el pe domnul Kalebgian. Nu, domnule Myatt, domnișoara Pardoe tocmai s-a dus la restaurant cu domnul Savory. — Spune-le să-și amâne prânzul cu douăzeci de minute, căci domnul Stein și cu mine ne vom alătura lor. Apăru o oarecare ciorovăială În privința celui care să intre ultimul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mult În scaunul său și-i spuse lui Janet Pardoe: — Doctorul. Nu era prietena ta interesată de el? Dar tânăra simți dezaprobarea celorlalți și nu-și bătu capul să-și amintească povestea lungă și plicticoasă pe care i-o spusese domnișoara Warren. I-o tăie scurt: — Nu pot ține socoteala tuturor celor de care este interesată Mabel. Nu-mi amintesc nimic despre doctor. Domnul Stein avea obiecții doar În ce privea vulgaritatea expresiei folosite de domnul Savory. Era foarte mult În favoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Savory făcând fotografii În mijlocul unui grup de copii. Acționă rapid. De trei ori Îl claxonă din taximetru, strângând para de cauciuc, și de fiecare dată copiii izbucniră În râs. Era șase și jumătate când Myatt se Întoarse la hotel. — Kalebgian, domnișoara Pardoe se află undeva pe aproape? Domnul Kalebgian știa tot ce se Întâmpla În hotel. Doar agitația lui putea explica precizia cu care știa lucrurile. Se repezea brusc prin holurile pustii, tropotea pe scări În sus și iarăși În jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu care știa lucrurile. Se repezea brusc prin holurile pustii, tropotea pe scări În sus și iarăși În jos, dădea o raită prin foaierele mai Îndepărtate și apoi revenea iarăși la ghișeul său, unde stătea cu mâinile Între genunchi, inert. — Domnișoara Pardoe se schimbă pentru cină, domnule Carleton Myatt. O dată, când un membru al guvernului britanic locuia la hotel, domnul Kalebgian Îl surprinse pe un vizitator meticulos de la Ambasada Britanică: „Excelența sa este la toaletă. Dar nu va rămâne mai mult de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

și atunci când mergi tu În vizită la ea, la ușă Îți răspunde Întotdeauna altcineva. De obicei Îți deschide menajera ei, Agata, care este poloneză și se Îmbracă numai În alb - pantofi albi, pantaloni albi, cămașă albă - și care Îți spune „Domnișoara Lauren coboară imediat. Pe cine să anunț?“, de parcă nu era nimeni așteptat În acest moment neprevăzut. În timp ce aștepți, Agata te servește cu ceai proaspăt de salvie. În bucătărie se află Întotdeauna un vas cu astfel de ceai care stă cald

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
mâncarea Înapoi chelnerului, spunându-mi apoi: — Voiam să te rog să-mi faci un mare serviciu, să mă ajuți cu ceva. Sigur că da, am spus. Tu tocmai mi-ai făcut cel mai mare serviciu posibil. —Vreau să-mi fii domnișoară de onoare, spuse Lauren zâmbind cu drăgălășenie. —Te măriți cu matadorul? — Nu. E vorba de petrecerea mea de divorț. Mi-ar face mare plăcere, i-am răspuns. Cererea ei suna hilar. Foarte repede deveni limpede pentru mine că principala sarcină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
zâmbind cu drăgălășenie. —Te măriți cu matadorul? — Nu. E vorba de petrecerea mea de divorț. Mi-ar face mare plăcere, i-am răspuns. Cererea ei suna hilar. Foarte repede deveni limpede pentru mine că principala sarcină trasată de Lauren pentru domnișoara de onoare era ca aceasta să se asigure că la eveniment nu avea să fie adus nici un soț. Fiecare invitată trebuia să aducă un bărbat eligibil, așa cum era specificat pe invitație, dar unul bun, adică nicidecum vreunul dintre cunoscuții Însoțitori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
lui orar - ca să-i spun de petrecerea de divorț. Atâta timp cât soțul meu știa ce pun la cale, nu făceam nimic rău. Și dacă el Îmi spunea că nu vrea să mă bag În așa ceva, aș fi renunțat la rolul de domnișoară de onoare. —Scumpo, pot să te sun eu mai târziu? Sunt Încă la masă, mi-a spus el când l-am sunat pe mobil. Auzeam În fundal zgomote vesele și câteva feluri de accent american și britanic. Părea că Hunter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
or fi zis că nu ești acolo, am Încercat eu să nu par că Îl acuz de ceva. Au făcut o greșeală, cu siguranță, spuse Hunter. Acum, În legătură cu petrecerea aia a lui Lauren... cred că ar trebui să fii neapărat domnișoară de onoare. Vreau un raport detaliat depre toate nebuniile care o să aibă loc acolo În noaptea aia. —O, sigur că da! Am râs. Poate că totul era În regulă. —Și În legătură cu cealaltă problemă... Sabbia Rosa... frumos magazin... —Mi-ai luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cadavrul, adică responsabilul de vânzări din magazin, care era de serviciu În dimineața aceea. Vorbea Încet, ca și cum s-ar fi temut să nu trezească morții. —Uraaa, făcu Lauren, cât de Încet putea. Știam eu că voi o să mi-i găsiți. —Domnișoară Blount, nu avem nici cea mai vagă idee unde se află butonii În prezent, spuse Robert. A Început să-și facă ordine pe birou, ca și cum acela era sfârșitul discuției. Cine i-a cumpărat? am Întrebat eu. Nu vă putem da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cea mai vagă idee unde se află butonii În prezent, spuse Robert. A Început să-și facă ordine pe birou, ca și cum acela era sfârșitul discuției. Cine i-a cumpărat? am Întrebat eu. Nu vă putem da informații despre clienții noștri, domnișoară, răspunse Robert, cu o privire severă, dezaprobatoare. —Robbie, termină! zise Lauren. Hai, te rog, că am un client foarte important care va da pe ei oricât. I-a pierdut la licitație și este dărâmat. Aș putea să te bag și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
privire severă, dezaprobatoare. —Robbie, termină! zise Lauren. Hai, te rog, că am un client foarte important care va da pe ei oricât. I-a pierdut la licitație și este dărâmat. Aș putea să te bag și pe tine În afacere. —Domnișoară Blount, răspunsul este nu. Și acum, dacă-mi permiteți... —Pot să Încerc asta? Îl Întrerupse Lauren. Era aplecată deasupra unei casete din sticlă și arăta cu degetul spre o brățară deosebită, În formă de șarpe, bătută cu turcoaze și diamante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nu. Și acum, dacă-mi permiteți... —Pot să Încerc asta? Îl Întrerupse Lauren. Era aplecată deasupra unei casete din sticlă și arăta cu degetul spre o brățară deosebită, În formă de șarpe, bătută cu turcoaze și diamante. Robert oftă. —Desigur, domnișoară Blount, replică el, descuind caseta și scoțând delicat obiectul. Lauren Își puse brățara și o Împinse În sus pe braț, după moda egipteană. —Oooh, făcu ea. Oooh. Oooh. Oooh. —Este magnifică, i-am spus. — Și costă douăzeci și două de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Oooh. Oooh. —Este magnifică, i-am spus. — Și costă douăzeci și două de magnifice bătrâne, zise ea, privind la prețul de pe eticheta care se legăna pe brațul ei. Știu și eu, Robbie... Fără Îndoială că putem aranja ceva pentru dumneavoastră, domnișoară Blount. Sunteți o clientă fidelă, spuse Robert, uitându-se la Lauren ca un uliu. Aranjamentul ăsta ar putea include și numele misteriosului domn Butonii Fabergé? Lauren nu schița nici o expresie, devenise brusc o femeie de afaceri. Robert răsuflă zgomotos, Înclină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
discreți, explică Robert. Nu au dorit să ne dea numere de contact, ceea ce este ceva obișnuit pentru mulți dintre clienții noștri din Rusia. Este atât de periculos, că nici unul nu vrea să se știe prea multe despre el. Și acum, domnișoară Blount, cum doriți să plătiți brățara? — Nu-mi vine să cred că a trebuit să cumperi brățara aia, i-am zis lui Lauren când ne Îndreptam cu un taxi Înapoi În centru. —O să o pun pe nota de plată a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nici pe departe mortale, i-am atrás atenția. Totul va fi bine, Sylvie, nu te mai agita atâta, Încetează. Și acum, ia spune-mi, pe cine altcineva mai Îmbrac pentru Oscaruri? Nu am avut inima să-i spun: „pe nimeni”. — Domnișoară Sylvie! Domnișoarăăă! se jeli menajera lui Lauren, Agata, la telefon, după două zile. Vocea Îi era sugrumată de lacrimi. S-a dus! S-a dus! — Ce vrei să spui cu asta? am Întrebat-o. Agata părea incredibil de tulburată. —Lauren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nu-mi trădez propria Îngrijorare. Nu pleacă niciodată fără ca eu să-i pregătesc valiza. Ea nici nu știe măcar cum să facă o valiză. ÎhhhÎÎÎh! Cred că a murit! —Agata! i-am tăiat-o repede. Asta nu e adevărat! Dar, domnișoară, și-a lăsat toate bijuteriile acasă, se Înecă Agata cu un suspin. Întotdeauna Își ia cu ea În vacanță bijuteriile! Fără o geantă plină ochi cu bijuterii, o vacanță pur și simplu nu mai era o vacanță, dacă erai Lauren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cadou din partea mirelui, Giles Monterey, despre care se știu foarte puține lucruri. Se crede că perechea s-a cunoscut datorită unei perechi de butoni Fabergé, expuși la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Cei doi se cunosc de cinci săptămâni, când domnișoara Blount a dispărut de la reședința din New York. Existau temeri că a murit sau că a fost răpită. Când a fost rugată să comenteze, proaspăta doamnă Monterey, strălucind În ciuda celor -20° de afară, spuse: «Salutați-le pe toate prietenele mele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

să se înțeleagă răspunsul ei: "Să vezi și restul..." Jignit că a rămas fără un răspuns, înfuriat de siguranța cu care fata și-a ocupat locul de favoare în cursa condusă de el, șoferul se gîndește să atace direct: Știi, domnișoară, uneori, cînd întîlnesc o imagine frumoasă, unor șoferi li se întîmplă să uite de volan. O secundă, două...., trei... și.... Vîrful pantofului își rărește ritmul, uitînd de muzică, atent la vorbele șoptite, pe care le punctează prin mici zvîcniri. Șoferul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ajungă în preajmă tocmai cînd secretarul literar al teatrului s-a apropiat de fată: "Cum stai cu emoțiile, Doinița?", iar fata a răspuns ceva, de complezență. Secretarul literar i-a făcut cunoștință cu cele două femei: "Doamna Maria Săteanu și domnișoara Doinița, candidată la actorie..." Mihai a secerat-o pe fată cu o privire scurtă, un fel de "dacă și savarina asta ajunge actriță, mă las dracului de scris teatru!", în timp ce secretarul, netezindu-și mustața haiducească, a continuat prezentarea: "Mihai Vlădeanu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lumea ieșită la aer, să se audă strigat pe nume. Cînd s-a răsucit brusc pe călcîie, nedumerit, s-a pomenit față în față cu Maria Săteanu și cu fiica parcă mai pîrguită și mai subțire, începînd să semene a domnișoară -, iar între ele, un bărbat la vreo 45 de ani, a cărui figură i se părea cunoscută. Din ce sat ești? l-a întrebat direct bărbatul, iar cînd Mihai a deschis gura să rostească numele satului, a venit prompt următoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dacă pe femeie o cheamă Săteanu..." a făcut Mihai o socoată rapidă. Cred că sînteți nenea... domnul Toader Săteanu s-a precipitat Mihai, stînjenit de acel "nenea" spus cu vorba-i lată, de țăran moldovean -, băiatul lui moș Ion Săteanu. Domnișoara vă e fiică, desigur; seamănă leit cu Aglaia, fata Lenței, sora dumneavoastră... Bravo, Mihăiță, mînca-te-ar norocul! a rîs fericit bărbatul, luîndu-l pe după umeri. Ți-amintești cum te țineai după căruța mea și, pentru că nu te lăsam să te urci pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dar nu și cu mine! a rîs bărbatul, luîndu-1 pe Mihai de braț. Ești invitatul meu la un pahar și o cafea face doamna mea niște cafele! -, să ne-amintim de satul nostru minunat! Stau aproape. Vă rog, doamna și domnișoara înainte... La cîteva minute de centru, într-o fostă livadă de meri, lîngă niște case vechi de vreun secol, se ridică o mulțime de vile noi, dintre care doar trei sînt finisate. În una dintre ele a fost dus Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înfurie profesorul. Impertinentule! murmură pentru sine. Iar dacă nici astea..., așa..., alo !, alo! strigă Lazăr în telefon, dar cum nu primește vreun răspuns, întoarce privirea spre profesor: vor trimite, pe valea pîrîului, un crucișător, sau un spărgător de gheață atomic. Domnișoară, strigă el în telefon am solicitat o convorbire cu taxă inversă, pe numele Lazăr. La-zăr spune apăsat -, așa, ca pe cel care a fost readus printre cei vii. Mda, bine, mulțumesc! Închide și se întoarce la locul lui, începînd să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]