14,040 matches
-
județul Vâlcea) de către marele voievod Mircea cel Bătrân, sărbătoare celebrată în cadrul Zilelor Râmnicului și a ediției jubiliare, a cincea, a Salonului Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși” a fost realizată antologia de versuri și eseuri - ilustrată - „Râmnic, orașul domniei mele...”, sub coordonarea scriitorului Ioan Barbu. Numele acesteia a fost inspirat de un hrisov semnat de Domnitorul Mircea cel Bătrân, la 20 mai 1388. Cartea a apărut la Editura RawexComs din București, în prima jumătate a anului 2015 și conține
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
de anvergură europeană, fondator al Festivalului Internațional de Literatură și Artă Rotonda Plopilor Aprinși” (Eliza Roha); „El, scriitorul, nu cunoaște moartea/ Și din adânc, străfulgerat de dor,/ Desface aripile visului spre poarta/ Din el - Neordinar Cuvântător.” (Lidia Grosu). „Râmnic, orașul domniei mele...” este o carte care ne apropie de trecut și prezent, dar care înseamnă și proiectarea gândurilor noastre în viitor. Pentru că orice rând din această antologie de excepție îl obligă pe cititor să trăiască prezentul Râmnicului prin trecut și pentru
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
Așa a fost până pe la anul 1550. Cea dintâi școală înaltă în țările noastre s-a întemeiat în Iași, pe vremea lui Vasile Lupu (secolul al XVII-lea, n.r.). (...) Dascălii noștri veniră de la școala din Kiev. Ei trebuiau să dea domniei cărturarii de câri era nevoie, cunoscători de slavonește și grecește. În Țară Românească, o școală de acest fel a fost așezată de Șerban Cantacuzino în biserică Sf. Sava (sfârșitul sec. al XVII-lea, n.r.). În a doua jumătate a veacului
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
din vale! Să plecăm cu o trăsură, pe înserat - când mai toată lumea e la promenadă, pe Strada Mare -, să ne oprim la Cazinou pentru două, trei jocuri, să bem șampanie; să-i tai colții Magistratului din prima zi! Noua lui domnie va fi una vulnerabilă, voi avea grijă... § Funcționezi pe etaje, nu le distingi; dacă te-ai pune de acord cu toate palierele, ai stăpâni lumea. Încerci, efortul te epuizează, ai impresia unei dematerializări, uneori; a unei morți aparente pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
grăbindu-se să Își lase mâna În jos. Spițerul urmărise cu atenție acel raționament chinuit. Nu părea jignit de tonul său arogant. Dimpotrivă, părea bucuros. — Dante Alighieri, zise el, deschizându-și brațele. Cât de fericit mă face vizita neașteptată a domniei tale! Dumneata, maestrul cuvântului poetic, În prăvălia mea! Îți amintești de mine? Sunt Teofilo Sprovieri. Ne-am cunoscut ca studenți, cu câțiva ani În urmă, la Bologna... Îți aduci aminte? repetă el cu un dram de dezamăgire, văzându-l perplex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zâmbet cordial pe care Îl mai văzuse, ștergând masca felină de cu câteva momente În urmă. Sunt sigur că ar fi cu toții onorați de o vizită a prințului poeților toscani și că nu vei găsi cu totul inutil pentru spiritul domniei tale dacă vei lua parte la una din Întâlnirile noastre. Când vei veni? — Chiar azi, dacă nu vă e cu supărare. Cuvintele dumitale mi-au aprins dorința În suflet. Dacă asta nu intră În conflict cu planurile voastre, se Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
științei să fie recunoscută. — Eu sunt cel care Îți mulțumește pentru invitație, messer Teofilo. Și pentru tovărășia voastră, căreia sper că nu Îi voi displăcea. — Ce tot spui, maestre! Va fi o cinste pentru noi toți să pătrundem În intimitatea domniei tale, Începând cu cel ce se află imediat la dreapta. Spițerul arătă spre un bărbat Înalt și bine legat, care depășea cu mai bine de o palmă capetele tuturor celorlalți. Ochii blânzi ai câinelui Îi luceau pe chip, pe sub pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întreaga Italie nu se vorbește decât despre dulcele vostru stil nou și despre dulceața lui. Dacă ar fi În viață Împăratul Frederic, cu siguranță ar voi să te asculte, spre a-și mai ușura, cu versurile dumitale, din povara grijilor domniei. Dacă Împăratul Frederic ar fi În viață, te-ai afla acum la curtea lui, spre a-i lumina calea domniei cu știința domniei tale. Dumneata, elevul lui Guido Bonatti, răspunse Dante Înclinându-se. — Maestrul științei cerurilor, adăugă Cecco pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Împăratul Frederic, cu siguranță ar voi să te asculte, spre a-și mai ușura, cu versurile dumitale, din povara grijilor domniei. Dacă Împăratul Frederic ar fi În viață, te-ai afla acum la curtea lui, spre a-i lumina calea domniei cu știința domniei tale. Dumneata, elevul lui Guido Bonatti, răspunse Dante Înclinându-se. — Maestrul științei cerurilor, adăugă Cecco pe un ton respectuos, Îndreptându-și În sus degetul arătător. — Și al riturilor magiei, răspunse poetul, arătând În jos. — Dacă dorești. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
siguranță ar voi să te asculte, spre a-și mai ușura, cu versurile dumitale, din povara grijilor domniei. Dacă Împăratul Frederic ar fi În viață, te-ai afla acum la curtea lui, spre a-i lumina calea domniei cu știința domniei tale. Dumneata, elevul lui Guido Bonatti, răspunse Dante Înclinându-se. — Maestrul științei cerurilor, adăugă Cecco pe un ton respectuos, Îndreptându-și În sus degetul arătător. — Și al riturilor magiei, răspunse poetul, arătând În jos. — Dacă dorești. Dante mai așteptă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iubirii, mai curând decât o adunare de Învățați, răspunse el pe un ton evaziv. Femeia pe care ai admirat-o e pricina acestui lucru, messer Alighieri, zise Antonio da Peretola. De altminteri, nu par făcute anume pentru ea chiar versurile domniei tale, pe care Îmi face cinste să mi le amintesc? Voi che sapete ragionar d’Amore Udite la ballata mia pietosa Che parla d’una donna disdegnosa La qual m’ha tolto il cor per suo valore. Dante se aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le-o vedea zugrăvită pe chipuri. În fond, nu era prea dificil să tratezi cu acești străini, chiar dacă de o anumită cultură. De astă dată Augustino fu cel care curmă tăcerea. După cum vorbești, messer Alighieri, s-ar zice că interesul domniei tale În privința crimei nu se mărginește la pasiunea intelectului, ci că Îi urmezi meandrele și pe cărările lumii. Acum, că ești prior, vei avea poate prilejul să cercetezi vreuna din acele crime despre care ne-ai vorbit cu atâta patimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ochii noștri, se află bula pontificală, cu cererile lui Bonifaciu. Nunțiul În persoană, prin intermediul unui Însărcinat de-al său, e cel care o supune Consiliului: „Preanobila cetate a Florenței, mult dragă inimii noastre, pupilă a ochilor noștri și perlă a domniei noastre...“ Pe Dante Îl deranja modul În care ceilalți Își treceau bula dintr-o mână Într-alta, parcă temându-se să atingă pergamentul ce fusese În mâna papei. Își impusese să se folosească mai mult de persuasiune decât de invectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grăbise să o elibereze de o grămadă de pergamente. — De altminteri, exigențele justiției Comunei impun uneori niște purtări suburbane pentru care sper că mă vei ierta, continuă poetul instalându-se comod. — Dimpotrivă, mă bucur să te văd, messer Durante. Faima domniei tale a ajuns până la Roma, iar versurile dumitale de iubire aleargă chiar și pe buzele celor care, ca mine, se Îndeletnicesc cu alte zone ale spiritului. Și tare Îmi este drag să stau de vorbă cu dumneata... „Căci se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ele nu suporta asemuirea cu strălucirea dansatoarei, cu excepția Beatricei, cu zâmbetul ei ceresc. Respinse Încă o dată, Înciudat, comparația aceea nepotrivită, care Însă continua să Îi revină În minte. — Ei bine, messer Durante, pe cât se pare, Antilia ți-a lovit și domniei tale imaginația, zise cu un zâmbet viclean Cecco Angiolieri, care Îi observa atent reacțiile. Rămăsese tăcut până atunci, aparent contemplându-și cupa de vin, ca și când povestirea despre soarta Damiettei l-ar fi plictisit. Dar apariția Antiliei Îi trezise și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cardinalului nu se citea decât Îndelunga obișnuință cu intriga și corupția. — Iată că ne Întâlnim În sfârșit, messer Durante. De mult voiam să te cunoaștem. Asta nu Înseamnă că nu vă cunoșteam Întru spirit, prin mijlocirea versurilor de iubire ale domniei tale, Începu Înaltul prelat. — Arta mea s-a ridicat până la atențiile Bisericii? Întrebă Dante cu un piculeț de mândrie. — Și totuși, nu Întotdeauna ideile dumitale și cu atât mai puțin faptele dumitale au fost de așa natură Încât să suscite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum ești domina ta, să dovedească o mai mare Înțelegere pentru dorințele noastre, care sunt acelea ale papei Bonifaciu. Ergo, ale lui Dumnezeu. Ochii poetului scăpărau, În timp ce pumnii i se Încordaseră. Lăsă să treacă un moment Înainte să răspundă. — Silogismul domniei voastre e unul Îndrăzneț, cardinale, replică el Încercând să mențină un ton potolit. Eu fac deosebire Între infinitatea lui Dumnezeu, maiestatea Bisericii și scurtul veac al lui Bonifaciu. De altminteri, Încă dinainte de a Îmbrăca straiele de prior, am avut prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al lui Bonifaciu. De altminteri, Încă dinainte de a Îmbrăca straiele de prior, am avut prilejul de a constata opoziția dintre intențiile papei și sfatul, cuvântul și faptele mele. Fața lui Acquasparta se Încordă Într-o grimasă. — Se pare că Încăpățânarea domniei tale nu s-a domolit, cu toate că responsabilitatea rolului pe care Îl Îndeplinești ar trebui să te Îndemne la atitudini mai Împăciuitoare. Ce anume Îți induce atâta siguranță? Ești cu adevărat atât de sigur că faptul că aparții de partida Albilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi avut intenția de a fixa În piatră un simbol al familiei imperiale de Hohenstaufen. Cardinalul Își redeschise brusc ochii, pe buze cu un zâmbet crispat și disprețuitor. — Această ipoteză nenorocită e rodul minții dumitale strălucite? Acestea sunt rezultatele cercetărilor domniei tale? Și ce pagubă i s-ar trage moștenitoarei triumfătoare a lui Hristos dintr-o Înșiruire de morți deja Înfrânți și eliminați din veac? Tonul acela sarcastic avu efectul unei plesnituri de bici. Fără să mai reflecteze, priorul abandonă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti el cu mare veselie. Dante se lăsă să cadă pe o băncuță. — Adu-mi ceva, ce ai, se mărgini să spună sumbru. Și de băut. Alb. Lăsă bocceaua pe masă și Își luă capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
despre metal? E aur? Vreau să spun aur natural... Flavio Îi azvârli o privire ironică, În timp ce apropia inelul de o lamelă de jasp negru aflată pe prichici și apucându-se să Îl frece de piatră lovindu-l ușurel. Parcă certitudinile domniei tale nu mai sunt atât de neclintite, priorule... Da, e aur, zise el apoi, privind cu luare aminte striațiile pe care metalul le lăsase pe lamelă. Cu totul lipsit de impurități. Însă nu Îți pot spune dacă e lucrarea naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-se ușor. — Îți mulțumesc pentru cinstea ce-mi faci, Însă nu dispun de o licentia docendi. Cursurile pe care le-am frecventat la Bologna și Paris nu Îmi ridică știința la acest rang. Așadar, locul meu e jos, printre studenții domniei tale. Știu că excelezi În modestie la fel ca În Înțelepciune, maestre. Dacă ai voi, ar exista pentru domnia ta un loc În Studium. Și tocmai la materia astrologie, În care știu că ești expert. Dante Îl privi În ochi. — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
astrologul Își reluă vorba. — Ai nemurit obiectul pământesc al pasiunilor dumitale. Vai, timpurile nenorocite pe care le trăim Împiedică așa ceva, dar, Într-o altă epocă, Beatrice a dumitale ar fi fost Înălțată la treapta de stea, În virtutea versurilor extraordinare ale domniei tale. Așa cum s-a Întâmplat cu Berenice, cea cântată de Calimah. — Nu nenorocirea timpurilor o Împiedică, ci faptul că noi suntem creștini, fapt ce ne refuză probabilitatea de a ne Înălța la ceruri, pe altă cale decât aceea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
omul potrivit și pentru noi. Cu câțiva florini, o să-l avem În mână. — Știu de planul dumitale, dar i-ai cântărit bine consecințele? Dacă vei fi descoperit... Inchizitorul scutură din cap. — Nimic nu va putea fi niciodată pus În legătură cu persoana domniei voastre și nici cu sfânta Biserică. Acquasparta Începu să străbată Încăperea Înainte și Înapoi, Învârtindu-se În jurul lui Noffo, care rămăsese nemișcat. Apoi se opri dintr-o dată. — Ei bine, fă-o, hotărî el În cele din urmă, oprindu-se. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grijă să i-o umple la loc, sorbind o dușcă zdravănă de vin. Simțea cum arsura Îi crește, ca și când măruntaiele i-ar fi fost În flăcări. Văzu că ceilalți tăceau În continuare. Veniero fu cel care vorbi. — Messer Alighieri, argumentul domniei tale e, cu siguranță, sugestiv. Însă pentru mine, care mestec mai puțin din Învățătura dumitale dar am vizitat, În schimb, multe porturi și multe mări, femeia e ca vântul care umflă pânzele În larg, sau care frânge catargul la dezlănțuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]